Într-o lume ideală, să auzi despre personalități marcante care se alătură unui partid politic ar trebui să inspire un sentiment de schimbare și progres. Însă, în Timișoara, realitatea ne demonstrează că un strat subțire de sclipici ascunde, de fapt, un balon de săpun care stă să se spargă. Cele trei postări entuziaste ale deputatului Marilen Pirtea, prin care ne anunță întărirea echipei PNL Timiș cu oameni din mediul universitar și afaceri (plus un partid mic, nesemnificativ, preluat prin absorbție) seamănă mai degrabă cu un exercițiu de imagine disperat, menit să acopere fisurile care-s până-n fundație, și să dea iluzia unui partid în creștere.

Să luăm, de exemplu, fluxul recent de cadre universitare care par să aterizeze direct în brațele liberalilor. Am putea fi impresionați de paradele de titluri academice, de CV-urile lungi cât o zi de post și de zâmbetele strălucitoare de la conferințele de presă. Dar să fim serioși – dacă Pirtea ar fi vrut (pentru că nu e de ieri sau de azi la butoanele PNL Timiș) și dacă aceste figuri emblematice ar fi fost cu adevărat interesate să schimbe ceva în interiorul filialei, persoanele enumerate în postările de pe FB și în conferințele de presă ar fi fost deja pe listele pentru Consiliul Local, Județean sau chiar pe cele Parlamentare. Cu siguranță nu am fi avut nevoie să importăm personaje ca Vasile Blaga sau Alina Gorghiu din alte județe, în încercarea disperată de a umple golurile de leadership.

Dar există un mic detaliu pe care domnul Pirtea nu-l menționează: ce s-a schimbat în PNL Timiș (că doar este liderul de facto al acestui partid, încă de la executarea lui Nica) de avem acest aflux de personalități? Sau să fie presiunea pe care o pune pe colegii săi universitari? E o întrebare retorică, evident, pentru că atunci când ești rector la UVT și totodată lider al PNL Timișoara, influența ta nu mai este doar simbolică, ci devine aproape palpabilă.

Colegii din mediul academic, probabil, au început să simtă pe pielea lor ce înseamnă să fii în afara partidului – să îți sară rândul! Cât despre oamenii de afaceri, care i s-au alăturat lui Pirtea, vor și ei să vadă firul roșu  guvernamental pentru contracte, proiecte și finanțări. Și cine ar vrea să fie în afara cercului de apropiați al celui mai vajnic PNL-ist și rector universitar, când e mai profitabil să te aliniezi și să apari pe scenă cu un zâmbet larg, chiar dacă ești speriat de bombe, sperând că participarea ta într-un partid, îți va deschide uși și îți va asigura privilegii de tot felul?!

Așadar, marea paradă a noilor recruți nu este altceva decât o încercare jalnică de a folosi mediul universitar ca pe o pepinieră pentru creșterea capitalului politic. De fapt, Pirtea își dorește să proiecteze imaginea unui partid deschis către valorile intelectuale, dar în realitate, singurul lucru pe care îl întărește este percepția că PNL, cel puțin la Timișoara, și-a pierdut busola și trebuie să-și împrumute lumină, pentru o perioadă scurtă, până după alegerile parlamentare, de la oricine este dispus să-și asume o asociere publică.

Aceste parade de figure semipublice, de altfel respectabile, sunt menite să distragă atenția de la problemele reale ale partidului. Că asta e și miza și tot așa e și jocul! Sunt acești oameni pe listele de decizie? În Consiliul Județean sau Local? În structurile de conducere? Nu! Sunt doar în poze, scoși la geam să-i vadă poștașul, că sunt în viață și să decarteze pensia.