România a dat în clocot, după mai bine de 35 de ani, din nou. S-a demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, ca instituțiile de forță ale statului sunt glumă proastă, iar încrederea românilor în clasa politică nu mai există deloc. Între guvernanți și popor, cum există două agende de lucru diferite, s-a instaurat o adevărată prăpastie. Începând de ieri, după excluderea lui Călin Georgescu, o nouă regulă a luat ființă – orice candidat, care va intra în cursa pentru prezidențiale și va fi validat de BEC sau CCR, va purta, în mod obligatoriu, ștampila de candidat al sistemului. Altfel nu intră în teren, la joacă!

De aseară, după decizia BEC, în Uniunea Europeană s-a instalat dictatura. Odată cu ea, în România, a revenit tirania! Democrație nu mai e demult, că și asta a murit, încă o dată, anul trecut când, un alt candidat (Diana Șoșoacă) a fost exclus din cursa prezidențială. Într-o țară normală, în care mass-media nu e slugarnică și conectată economic la mediul politic, ar fi curs râuri de cerneală. Ar fi fost un scandal enorm! Doar că, azi, în România e invers. Drepturile și libertățile cetățenești sunt interzise, la vedere, și tot ce se servește pe mainstream și în prime time, la meniul zilei, sunt aceleași basme cu ruși, legionari și o ceată de spioni, condusă de unul de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza.

Care țară europeană, în afara de România, și-a blocat vreodată un cetățean ca să candideze, doar de teama că ar putea câștiga alegeri libere și i-ar putea lăsa, în afara jocului, pe răsfățații sistemului și statului paralel (deep-state)? Nu o dată, ci de de două ori, în mod consecutiv! Care stat european a mai anulat, în totalitate, un vot liber exprimat, doar pentru că nu a ieșit cine trebuie? Care e entitatea democratică europeană care a validat un prim tur de scrutin ca, mai apoi, in secondo tempo, când n-a fost cum s-a dorit, să-l anuleze cu scuipați, invetând tot soiul de dușmani imaginari și cete întregi de bau-bau?

Care? Când? Și unde?

Care președinte de stat, evident, tot dintr-o țară membră a UE, stă cu mâinile în sân sau își dă demisia, când Constituția este făcută ferfeliță? Care? Sau ce lider proeuropean stă pe margine, fără să intervină, când se instaurează haosul, la granițe, iar drepturile fundamentale cetățenești sunt călcate în picioare de tot soiul de sinecuriști șantajabili și oameni ai sistemului? Cine mai luptă azi pentru români, când starea de urgență e doar la un pas de a fi instaurată? Sigur nu UE, care a ajuns o glumă proastă, bazată doar pe interese, și o masă la care România nu stă nici măcar pe colț.

În ce țară europeană din lumea asta, un premier care e prins cu mâța-n sac de zeci de ori, mai râmâne la putere sau în prim plan? Unde în lumea asta, o serie de miniștri, incapabili și agramați, sunt promovați, strict pe criterii clientelare? În ce cătun din Africa, mai vedem ca-n România – membră UE, că orice șef de instituție e promovat strict pe afiliații politice, fără nici cel mai mic background?

Fie că ne place sau nu, ieri, România a căzut cu brio la examenul democrației. De fapt, a demonstrat, încă o dată, că nu se poate ridica din genunchi, că nu își poate privi în ochi cetățenii și, mai mult decât orice, că nu este capabilă să-și depășească statutul de slugă și vasal! Azi, România este doar o umbră a ceea ce a fost vreodată și de vină nu e decât clasa politică, una absolut coruptă și șantajabilă, atât din interior, cât și din exterior. Și, atunci, cum să mai vorbim despre libertăți, drepturi, integritate teritorială sau despre interes național?!

Adevărul e că, de teama pușcăriei, ciocoii nu se mai lasă duși de la putere! Asta e singura problemă, reală, a României de azi.