Ce înseamnă asta, tradus în limbaj PSD-ist? Că ministrul transporturilor Sorin Grindeanu nu e nici iubit, nici urât. E doar… ignorat! Practic, dacă s-ar înscrie într-un sondaj pentru cel mai puțin memorabil coleg de ședință, șeful interimar al social-democraților ar avea șanse la podium.

Căci, până la urmă, PSD nu e altceva decât un partid cu lideri de unică folosință.

Si mai e ceva! Desemnat cu mândrie de partid ca interimar, Grindeanu pare să conducă PSD-ul cu aplombul unui funcționar care-și face norma la registrul agricol, după muzica de la weekend de la Tinecz sau de la Montis. Totuși, omul are și avantajul că nu supără pe nimeni! Nici măcar pe propriii colegi de partid, ceea ce e aproape imposibil într-o formațiune politică în care e suficient să respiri mai cu personalitate, că imediat ești suspectat de trădare.

Partea proastă e că sondajul INSCOP mai arată un lucru esențial. Mai exact, că doar 35% dintre votanții PSD au încredere în Grindeanu. Adică nici măcar electoratul captiv, crescut cu ștampila în mână, nu-l consideră demn de urmat. Ca să înțelegem gravitatea situației, Victor Ponta, deși a fost văzut ultima dată într-o glumă cu Geoană, are mai multă încredere publică! Deci, nu e o chestiune de imagine, ci de existență. Când ești bătut în sondaje de un domn care dă like-uri la glume cu Becali, e semn că trebuie te retragi la biblioteca județeană.

Adevărul e că Sorin Grindeanu e atât de neutru, încât ONU ar putea să-l numească simbol al păcii în Balcani. Nu deranjează, nu contrazice, nu inspiră. Pare făcut genetic să evite conflictul – cu presa, cu colegii, cu realitatea. Practic, dacă s-ar bate două pisici în fața sediului PSD, Grindeanu ar da din umeri și-ar întreba dacă una din ele are carnet de membru.

Așa că nu e de mirare pentru nimeni că, la PSD, interimatul pare o nesfârșită stare de spirit. Asta e și explicația pentru care Grindeanu se comportă, mai degrabă, cel puțin în public, ca și custode al biroului de președinte, decât liderul unui partid aflat, pe moment, în opoziție după rezultatele ultimului scrutin prezidențial. Are același rictus și tic verbal, ca în vremurile bune!

Sincer, când ai un scor mai mic decât prețul unui borcan de muștar și mai puțină notorietate decât Dominic Fritz în Odorheiu Secuiesc, poate e timpul să te întrebi: sunt eu problema sau România e prea agitată pentru blândețea mea? Asta, dacă nu vrei să ajungi la mopul încrederii politice, ca o fantomă de fost premier pe tura de noapte.

De altfel, pe cifrele INSCOP, Sorin Grindeanu este dovada vie că poți avea funcție, trecut de premier, sprijin de partid și totuși să inspiri mai puțină emoție decât o conferință de presă despre refacerea unor borduri. Nu degeaba, într-o țară polarizată, Grindeanu e zen. E neutru. E… apa de ploaie de după alegeri. Și totuși, într-o lume în care orice politruc poate deveni vedetă peste noapte, poate că 12,9% nu e chiar rău. Mai ales când 98,8% dintre români își amintesc cine e George Simion. Și nu știu exact de ce.