Loading

Deponeul rușinii

Dacă mai era nevoie de încă o dovadă a profesionalismului celor de la RETIM, un raport privind Depozitul de Deșeuri Nepericuloase de la Ghizela (DDN), întocmit de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș (ADID), lămurește pe deplin maniera lucrativă a satelitului comercial din siajul concernului german RER. Analiza instituției publice demonstrează, negru pe alb că, dincolo de mit și postări triumfaliste de Facebook, ecologia minciunii era la ea acasă, în perimetrul deponeului verde, situat în inima județului Timiș.

Pe scurt, raportul celor de la ADID, care cuprinde perioada 2022-2025, arată o imagine sumbră a modului în care a fost gestionată groapa de gunoi de la Ghizela, cel puțin în ultimii 4 ani. Concluziile documentului evidențiază o serie de deficiențe tehnice, nereguli operaționale și potențiale riscuri de mediu, care au persistat de la un an la altul. Asta, în pofida numeroaselor sesizări și procese-verbale întocmite de angajații Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș. 

Că-n rest, autorități cu atribuțiuni de control și factori politici importanți au fost (pe) blat cu RETIM, e explicația clară și certă pentru care rezultatele și măsurile corective au fost extrem de slabe. Aproape, egale cu ZERO, în ciuda faptului că monitorizarea de la DDN Ghizela a fost una extrem de intensă, cel puțin pe hârtie cu antet. Practic, în doar trei ani și jumătate, ADID Timiș a realizat sute de inspecții și monitorizări la DDN Ghizela: peste 30 de ședințe de management, aproape 700 de procese verbale de monitorizare zilnice și peste 150 de rapoarte săptămânale. 

Și, așa cum rezultă din raportul de analiză al celor de la ADID Timiș, la fiecare verificare și descindere în DDN Ghizela,  RETIM a avut același punct nevralgic, mai exact, tratarea mecano-biologică (TMB) a deșeurilor. În repetate rânduri, s-a constatat că fracțiile de 80 mm de deșeu umed au fost transferate direct la depozitare, fără biostabilizare sau maturare, contrar normelor impuse prin autorizația integrată de mediu (AIM). De asemenea, o parte dintre deșeurile provenite din Stația de Sortare și Tratare Mecano-Biologică Timișoara (SSDM) au fost trimise direct spre depozit, fără procesare.

În traducere liberă, sortarea și tratarea gunoiului, care bubuia în date statistice și, evident, în factura eco către abonați, e aproape inexistentă! Ce mai dezvăluie analiza celor de la ADID, tot pe palierul de sortare a deșeurilor? Păi, că cele trei linii de tratare biologică prezintă disfuncționalități grave. Mai precis că linia 3 este nefuncțională de mai mulți ani, lipsind echipamente esențiale, iar liniile 1 și 2 au fost oprite perioade îndelungate. În schimb, pe banda rulantă au mers, la greu, cifrele si realizările. Că statisticile înfloritoare și ecologice nu au nevoie de tratamente speciale și nici de tratament bio!

Borhot, la greu

Și tot în raportul de specialitate, mai scrie, negru pe alb, în ciuda declarațiilor oficiale ale RETIM, că pe teritoriul deponeului de la Ghizela s-au constatat scurgeri de levigat, biocontainere deteriorate și sonde de temperatură… decalibrate. Toate cu impact asupra controlului procesului biologic! Sau că au fost situații în care, materialul rezultat din biostabilizare, a fost depozitat direct în celule, fără procesul final de maturare, ceea ce a dus la emisii necontrolate de gaze și mirosuri. Da, exact mirosurile alea insuportabile de care se plângeau bănățenii, dar nicio instituție de mediu nu detecta nimic. Niciodată!

În același context, tot documentele mai dezvăluie că stațiile de tratare a levigatului, deși proiectate să funcționeze 24 de ore din 24, au înregistrat mii de ore de nefuncționare. Important e că, totuși, pe hârtie, în mod miraculos, RETIM a neutralizat borhotul! Mai mult că, în nenumărate perioade, pH-ul apei tratate a depășit limitele legale, iar scurgerile și acumulările de apă, posibil contaminată în rigole și celule, au fost observate constant. Doar că, nici aici, Administrația Bazinală de Ape Banat (ABA) nu a găsit nimic suspect, în ograda concernului german RER. La fel ca cei de la Mediu. Ghinion curat!

De departe, analiza ADID, mai relevă un aspect extrem de important, care a fost mereu combătut de RETIM. Și anume că în 2024, DDN Ghizela a depozitat 211.000 tone de gunoi, cu peste 63% mai mult decât limita prevăzută în fluxul tehnologic. Cu precizarea că, în 2022 și 2023, depășirile au fost de peste 70%. Cauzele principale, care au dus la asemenea recorduri, au fost:

  • cantitățile uriașe de refuz provenit de la SSDM Timișoara,
  • depozitarea directă a deșeurilor colectate din Timișoara și Lugoj, fără tratament prealabil,
  • lipsa unei separări eficiente a materialelor reciclabile.

Asta e și explicația pentru care, sortarea din ochi sau după chef, a dus la exfiltrații vizibile de gaz și levigat, ceea ce indică contaminarea solului și apelor subterane. Ca să nu mai vorbim despre linia de sortare, care, dincolo de facturi pe servicii, e doar de formă. În rest, la capitolul eficiență, rămâne la un nivel îngrijorător. Deși fluxul tehnologic prevede un randament de peste 60% materiale reciclabile, în realitate, valorile obținute nu au depășit niciodată 25%. De aia cantități mari de plastic, carton și hârtie ajung tot în deșeul rezidual. Unde mai pui că utilaje esențiale, precum spărgătorul de sticlă sau presa de balotat, sunt nefuncționale de luni întregi.

Ecosistem românesc 

E clar că, în toată această ecuație, mediul și comunitatea sunt victime colaterale. La fel cum sunt și păsările și câinii, care-și fac veacul printre munții de gunoaie, la liber, din pricina faptului că gardurile perimetrale sunt deteriorate, iar perdeaua vegetală e incompletă. 

Dar ce mai contrează toate astea, la nivel de ape contaminate, când până și laboratorul propriu al DDN Ghizela este nefuncțional. Ca să nu se încurce în calcule!

Așadar, ca și ci concluzie, la deponeu (pseudo)ecologic de la Ghizela, avem un sistem de deșeuri care funcționează mult sub standarde. Și sub parametrii tehnici și legali prevăzuți! Păi cum ar fi putut să fie altfel când inima ecologică a sistemului – tratarea mecano-biologică – este, de fapt, o poveste… nefuncțională. Sau când ambele stații de tratare a levigatului, proiectate pentru funcționare continuă, au înregistrat mii de ore de nefuncționare.

Adevărul dureros e că, deși vorbim despre reciclare, la nivel de Timiș, pe cifrele ADID, doar 1 din 4 materiale este salvat. Atât! Restul e gargară! Diferențele se regăsesc doar în facturile RETIM! Și în gargara politicienilor și a autorităților care, de două decenii, din varii motive, au închis ochii și au tolerat un așa-zis deponeu ecologic. Unul care poluează, în loc să protejeze! Culmea, de când a început circul, RETIM se (auto)promovează, prin publicitate, că își dorește soluții corecte, NU costuri suplimentare pentru timișeni! Ce mai, pură grijă și empatie pentru abonați! Mai ales acum, de când, ieri, CJ Timiș a reziliat contractul de operare pentru Ghizela și a scos de la butoane concernul german RER.

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.
svg

What do you think?

Show comments / Leave a comment

Leave a reply

Loading
svg
Quick Navigation
  • 01

    Deponeul rușinii