Dacă mai era nevoie de încă o dovadă a profesionalismului celor de la RETIM, un raport privind Depozitul de Deșeuri Nepericuloase de la Ghizela (DDN), întocmit de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș (ADID), lămurește pe deplin maniera lucrativă a satelitului comercial din siajul concernului german RER. Analiza instituției publice demonstrează, negru pe alb că, dincolo de mit și postări triumfaliste de Facebook, ecologia minciunii era la ea acasă, în perimetrul deponeului verde, situat în inima județului Timiș.

Pe scurt, raportul celor de la ADID, care cuprinde perioada 2022-2025, arată o imagine sumbră a modului în care a fost gestionată groapa de gunoi de la Ghizela, cel puțin în ultimii 4 ani. Concluziile documentului evidențiază o serie de deficiențe tehnice, nereguli operaționale și potențiale riscuri de mediu, care au persistat de la un an la altul. Asta, în pofida numeroaselor sesizări și procese-verbale întocmite de angajații Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș. 

Că-n rest, autorități cu atribuțiuni de control și factori politici importanți au fost (pe) blat cu RETIM, e explicația clară și certă pentru care rezultatele și măsurile corective au fost extrem de slabe. Aproape, egale cu ZERO, în ciuda faptului că monitorizarea de la DDN Ghizela a fost una extrem de intensă, cel puțin pe hârtie cu antet. Practic, în doar trei ani și jumătate, ADID Timiș a realizat sute de inspecții și monitorizări la DDN Ghizela: peste 30 de ședințe de management, aproape 700 de procese verbale de monitorizare zilnice și peste 150 de rapoarte săptămânale. 

Și, așa cum rezultă din raportul de analiză al celor de la ADID Timiș, la fiecare verificare și descindere în DDN Ghizela,  RETIM a avut același punct nevralgic, mai exact, tratarea mecano-biologică (TMB) a deșeurilor. În repetate rânduri, s-a constatat că fracțiile de 80 mm de deșeu umed au fost transferate direct la depozitare, fără biostabilizare sau maturare, contrar normelor impuse prin autorizația integrată de mediu (AIM). De asemenea, o parte dintre deșeurile provenite din Stația de Sortare și Tratare Mecano-Biologică Timișoara (SSDM) au fost trimise direct spre depozit, fără procesare.

În traducere liberă, sortarea și tratarea gunoiului, care bubuia în date statistice și, evident, în factura eco către abonați, e aproape inexistentă! Ce mai dezvăluie analiza celor de la ADID, tot pe palierul de sortare a deșeurilor? Păi, că cele trei linii de tratare biologică prezintă disfuncționalități grave. Mai precis că linia 3 este nefuncțională de mai mulți ani, lipsind echipamente esențiale, iar liniile 1 și 2 au fost oprite perioade îndelungate. În schimb, pe banda rulantă au mers, la greu, cifrele si realizările. Că statisticile înfloritoare și ecologice nu au nevoie de tratamente speciale și nici de tratament bio!