Ministerul Sănătății se luptă cu bacteriile, Maternitatea Odobescu cu ploșnițele

October 16, 2025ADMINISTRAȚIE, POLITICĂTiberiu Kiss

În timp ce ministrul sănătății Alexandru Rogobete se luptă să reinventeze protocoalele de combatere a infecțiilor nosocomiale, responsabile de 70% din decesele înregistrate în serviciile de chirurgie generală, spitalele din România se confruntă cu probleme mult mai simple și urgente. Pe cât de banale, pe atât de periculoase! Fără excepție, toate denotă starea precară, de ev mediu timpuriu, a sistemului de sănătate, a lipsei totale de preocupare și a neaplicării normelor medicale, decât pe hârtie și prin postările triumfaliste de Facebook.

Și nu, nu e vorba de celebrul Staphylococcus aureus și nici de sora mai mică, Clostridium perfringens, ci despre Cimex lectularius, o insectă hematofagă parazită a omului și a păsărilor din subordinul heteropterelor. Adică, ploșnițe! Deși nu există termen de comparație între cele două familii de chiriași, care populează spitalele din România fără forme legale, totuși, atât bacteriile ucigașe, cât și vampirii de pacienți au în comun nu unul, ci două lucruri elementare. Ca număr, în statistici medicale, sunt la cote minime sau inexistente. În plus, se țin și deoparte de raportările obligatorii către DSP Timiș!

În realitate, la nivel național, numai anul acesta, au existat semnale clare că ploșnițele și-au făcut de cap, cel puțin în două mari spitale din România, ambele din București – Institutul Marius Nasta și Spitalul Militar Central. În ambele situații, unitățile sanitare au notificat Ministerul Sănătății și DSP, au limitat internările și au extins dezinsecția în corpurile de clădire afectate. Cum nu există o raportare națională pe subiectul hematofagelor, care să indice un val sistemic în toate spitalele, ci doar episoade punctuale, singurele exemple publice, care dezbat problema ploșnițelor din saloane, sunt cele de la Nasta și Militar.

Un alt caz a apărut, însă, zilele trecute, la Timișoara. Nu într-o unitate sanitară mare, veche sau cu flux intens de pacienți/însoțitori, că acolo își fac cuib ploșnițele! Ci la Maternitatea Odobescu, într-o locație relativ nouă, inaugurată cu mare fast de primarul Dominic Fritz, în urmă cu câteva luni, și pentru care Spitalul Clinic Municipal Timișoara plătește o chirie de circa 40.000 euro pe lună. Asta în condițiile în care, încă din primele zile de funcționare, un raport tehnic de evaluare a stării de uzură și funcționare a instalațiilor, asumat de SC Agasi SRL pe 29 iulie 2024, a semnalat că echipamentele termico-sanitare se află într-o stare precară, cu un grad de uzură avansată și funcționare deficitară.

Raiul paraziților

Evident că, pe lângă chiria exorbitantă și dincolo de obligația chiriașului de a face, pe cheltuiala proprie, toate lucrările de întreținere și reparații la instalații, toate datele tehnice sunt extrem de importante. În primul rând pentru că, așa cum arată studiile medicale, referitoare la ecologia dăunătorului, ploșnițele sunt atrase de calitatea precară a aerului, de dioxidul de carbon, mizerie și căldură! Că nu degeaba recomandările celor de la SC Agasi SRL au fost de reconsiderare a soluțiilor tehnice și de înlocuire a tuturor echipamentelor, în vederea alinierii la cerințele actuale de siguranță, confort și igienă.

Adică, realizarea unor investiții majore, în special în sistemele de ventilație pentru sălile de operație și saloane, astfel încât acestea să corespundă normelor europene privind calitatea aerului și condițiilor de securitate medicală. Da’ nu s-a făcut nimic! Și nici nu se va face vreodată, nu neapărat din lipsă de fonduri ci pur și simplu pentru că legea românească spune clar că o instituție de stat nu poate face niciun fel de investiții din banii publici, într-un imobil care nu-i aparține. Așa că, la o chirie lunară de 40.000 euro, cel puțin pentru următorii 3 (trei) ani, că așa stipulează contractul, fie că ninge sau plouă, pacienții și medicii vor trebui să se obișnuiască cu bacteriile, hematofagii și acarienii. La fel, și nou-născuții!

Și primele semnale de alarmă, că ploșnițele își fac de cap noaptea prin Spitalul Municipal Timișoara, au fost trase, la intervale de timp diferite, de către două cadre medicale de la Maternitatea Odobescu. Acum vreo două săptămâni, chiar la ieșirea din turele de gardă, când ginecologii au sesizat fenomenul parazitar, pe linie ierarhică. Primul incident a fost pe data de 28 septembrie a.c. și a fost înregistrat, în urma unui consult de specialitate la Spitalul de Boli Infecțioase “Victor Babeș” Timișoara, cu diagnosticul de mușcătură de pleosniță. Al doilea atac, care s-a lăsat tot cu o scrisoare medicală și cu recomandarea de deratizare a încăperii din partea medicilor de la Boli Infecțioase, a avut loc chiar ieri, pe 15 octombrie:

Menționez că după ce am anunțat asistenta-șefă, camera a fost închisă, timp de 2 (două) săptămâni. Ieri seară s-a deschis acea cameră, iar colegii, care au dormit acolo, au fost mușcați din nou…(n.n – sublinierea aparține reclamantului)

Dolce far niente

Și a mai fost o sesizare scrisă, depusă pe data de 13 octombrie a.c, la registratura Spitalului Municipal Timișoara. Cam asta a fost tot, căci discuția despre invazia ploșnițelor, în clădirea nou inaugurată, s-a rezumat la constatarea unor mușcături pruriginoase, reacții alergice locale, la descrierea tabloului cutanat și a managementului simptomatic. Adică, anxietate și insomnie! În rest, nimic! Nicio vorbă despre vreo intervenție integrată (IPM), repetată. Recte, tratamente cu insecticide alternante și termice (căldură/abur), cu monitorizare (capcane/interceptori) 2–4 săptămâni. Sau măcar vreun spălat de lenjerie la peste 60 °C ori izolarea și tratarea saltelelor/mobilierului.

Nici măcar vreo notificare rapidă către Direcția de Sănătate Publică Timiș sau limitarea internărilor/mutarea pacienților din zonele afectate, până la stârpirea paraziților. Nu triaj la internare, orientat pe risc (bagaje, haine, antecedente de infestare), nu zone de izolare temporară a bunurilor (saci solizi, containere termice), nu ghiduri sau proceduri INSP privind dezinsecția generală, nu verificări preventive în saloane, nu rute separate pentru lenjerii infestate, nu aspirare cu filtre HEPA. Și nici vorbă despre tratamente în valuri, la 10–14 zile, că atât durează ciclul de eclozare la ploșnițe!

Adevărul e că, dacă s-ar fi făcut măcar o minimă inspecție vizuală, atunci lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Așa, zona infestată de la Maternitatea Odobescu a fost doar închisă sub cheie, timp de două săptămâni. Probabil, în așteptarea unei sinucideri sau asfixieri în masă a paraziților. Doar că nu a fost să fie! Și nici nu avea ce altă minune duhovnicească să se întâmple atâta timp cât, în ambele situații, după reclamații scrise, victimele au fost trimise după unguente, Aerius si calmante antihistaminice. Cu zâmbetul pe buze!

Așa arată, de fapt, reforma din sănătate. Pe hârtie și pe Facebook, e sterilă și perfectă. În realitate, e mușcată, până la sânge! Deci, nu e de mirare că la nouă Maternitate Odobescu ploșnițele nu mor nici măcar de rușine, ci supraviețuiesc în liniște, protejate de hârtii, de tăcere și de lipsa de răspundere. Într-un sistem unde raportările se opresc la ușa biroului, iar rezolvarea înseamnă o ușă închisă cu cheia și un unguent cu histaminic, singurii care par să fie cu adevărat adaptați mediului spitalicesc sunt paraziții.