Valsul șefilor de secții clinice va trece prin ușa rotativă a managerilor de spitale

November 3, 2025ADMINISTRAȚIE, HARD NEWSInsiderTM

Încă de la apariția Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în funcție de interese private sau de grup, toți miniștrii de resort au avut câte ceva de adăugat, de comentat sau de modificat pe text. Exact în părțile esențiale! Practic, din 2016, aproape că actul legislativ și-a pierdut menirea și s-a transformat, mai mult, într-o veritabilă minge de ping-pong. Și Vlad Voiculescu de la USR, fost ministru al Sănătăţii, a fost primul care a modificat legea pentru ca şefii de secţie să fie numiţi prin concurs de stat, nu direct de universitățile de medicină. La nivel de discurs public, cel puțin atunci, s-a motivat spargerea monopolului și reducerea influențelor UMF-urilor, în spitalele clinice de stat.

Ulterior, în anul 2022, Alexandru Rafila de la PSD a întors această responsabilitate, din nou, în curtea instituțiilor de învățământ superior medical. Atunci, s-a vorbit despre normalitate, dreptate și reparație morală. În ideea că, prin cadre didactice, secțiile clinice sunt cele care instruiesc rezidenții, iar asta înseamnă un proces de educație, care ține de mediul universitar. Așadar, verdictul a fost că, în astfel de situații, șefia se ocupă de către cadrul didactic universitar medical cu gradul cel mai mare de predare, la propunerea senatului universității, dar cu avizul managerului de spital.

Din nou, pe 24 octombrie 2025, așa cum rezultă din Monitorul Oficial al României nr. 984, legislația sanitară a suferit iarăși modificări. Fix pe segmentul șefilor de secții clinice, ceea ce nu face decât să demonstreze miza enormă a jocului și a sforilor trase prin culise. Astfel, ministrul Alexandru Rogobete (tot de la PSD!) a readus înscăunarea, prin concurs, în ograda managerilor de spitale. Din două mișcări simple, ambele prin așchiere:

În secțiile clinice, laboratoarele clinice și serviciile medicale clinice, funcția de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical se ocupă de către un personal didactic de predare, prin concurs organizat…

Pe scurt, diferențele dintre cele două variante – care în ultimii zece ani au tot sărit, ca o minge de celuloid, când de-o parte, când de alta a fileului – sunt cât se poate de evidente. În prima variantă, ciomagul era la universitățile de medicină, care aveau puterea să propună, pe cel mai mare în grad didactic, ca șef de secție clinică. La fel de bine, tot atunci, prin dreptul conferit de lege, managerul de spital avea dreptul să avizeze sau nu propunerea Senatului UMF. Acum, e exact invers! Șeful de secție NU mai trece prin sita instituțiilor de învățământ medicale și nici NU mai trebuie să fie cel mai mare în grad didactic, ca să conducă o clinică universitară!

Principiul echității

Așadar, modificările pe Legea Sănătății (nr. 95/2006), aduse de social-democratul Alexandru Rogobete, după promulgarea de către președintele Nicușor Dan din 22 octombrie a.c, au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 984, două zile mai târziu. Și regula generală, prevăzută de Art. 78 din Constituția României, spune că o lege devine aplicabilă, în general, la 3 zile de la publicarea în M.O. sau de la o dată, specificată în textul legii însăși. În opera ministrului Rogobete există o asemenea mențiune, care ține loc de excepție – 90 de zile. Așadar, abia la sfârșitul lui ianuarie 2026, modificările legislative ale anestezistului timișorean din fruntea Ministerului Sănătății vor intra în vigoare și vor produce efecte juridice, pe palierul șefilor de secții clinice.

Și toate aceste aspecte sunt extrem de delicate și importante, mai ceva ca un porțelan chinezesc din Dinastia Han. Fascinate, chiar, pentru că abia din acest moment, începe valsul și goana după titularizări, la firul ierbii, fără stresul vreunui concurs sau riscul de a fi umilit de vreun ciocoflender, care a învățat ceva mai mult. Așa că, cine mai poate și e capabil să prindă vreo șefie de secție, sub radarul Legii Rogobete, e absolut binevenit. Cum simțul supraviețuirii, cel puțin în UMF Timișoara, e extrem de dezvoltat și practic, pe 29 octombrie a.c, Senatul academic a deschis lista dorințelor de Crăciun. Nimic altceva decât o cursă contracronometru a titularizărilor, fără efort:

Solicitarea d-nei conf. univ. dr. Stela Iurciuc, manager al Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, nr. E 4413/24.10.2025 înregistrată la UMFVBT cu nr. 28819/24.10.2025, privind propunerea Senatului universitar pentru funcția de șef de secție al Secției Clinice Cardiologie Il din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Conform adresei DRU nr. 1676/27090/27.10.2025, cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare este prof. univ. dr. Daniel Florin Lighezan. Conform aviz Oficiu juridic, 27098/28.10.2025, solicitarea nu se supune votului Senatului universitar.

A fost full house! Din toate punctele de vedere, o sceneta splendidă! În primul rând, pentru că, la data la care SCMUT a solicită validarea prof Lighezan de către UMFT (24 octombrie), știa precis din date publice, atât de pe site-ul Ministerului Sănătăţii, cât și de pe pagina Administrației Prezidențiale, că legea lui Rogobete a plecat/este în curs de validare. Altfel spus, era limpede că intrarea în vigoare este una iminentă! Apoi, pentru că, la a doua vedere, pare că și UMF Timișoara i-a tras clapa prorectorului științific Daniel Lighezan și nu l-a mai supus la vot, ca să-l înscăuneze în fruntea șefiei de la Cardiologie II. Deși omul avea tot dreptul să fie miruit, fără concurs, chiar dacă legea lui Rogobete a fost publicată, între timp, în Monitorul Oficial. Și asta pentru că, la articolul XII, se spune limpede:

Prevederile art. I pct. 8 (concurs manageri spital) și 12 (concurs șefi de secție) intră în vigoare la 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Concursurile pentru ocuparea funcției de manager, de șef de secție, de laborator și de serviciu medical din spitale, organizate anterior intrării în vigoare a prevederilor art. I pct. 8 și 12, se finalizează conform prevederilor legale în vigoare la data demarării acestora, iar contractul de management, respectiv de administrare se încheie cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data demarării concursului. Evaluarea anuală a persoanelor, care au încheiat contractele de management și de administrare, anterior intrării în vigoare a art. I pct. 8 și 12, se realizează conform prevederilor legale în vigoare la data demarării concursurilor.

Dublă măsură

Adevărul e că nu toți medicii, care au încercat să marcheze în vinclul sistemului medical, au și reușesc să introducă mingea în poarta Sistemului. De exemplu, cu exact o lună înainte de apariția legii lui Rogobete, la Senatul academic din 23 septembrie 2025, din două șuturi pe poartă, s-a înscris un singur gol. Și ăla de generic, centrat tot de Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara (SCMUT), care a cerut către UMFT, pe același principiu al cadrului didactic universitar medical cu gradul cel mai mare de predare, nominalizarea premianților. Nu pentru o secție clinică, ci pentru două – Oncologie și Recuperare.

Și răspunsul UMF Timișoara a venit mult mai detaliat, ca niciodată. Doar la Oncologie! Practic, pe lângă profesor universitar, instituția de învățământ superior a simțit nevoia să înșire, în aceeași adresă înaintată Senatului, și conferențiarii, eveniment absolut unic în istoria așezământului medical:

Conform adresei DRU nr. 1361/21627 din 18.09.2025, în cadrul Departamentul IX – Chirurgie I, există clinica universitară Semiologie chirurgicală Il în care cadrele didactice cu gradul cel mai mare de predare sunt Prof. univ. dr. Mazilu Octavian, Conf.univ.dr. Ilina Răzvan Ștefan, Conf.univ.dr. Neagoe Octavian. În cadrul Departamentul XVI – Balneologie, Recuperare medicală și Reumatologie există clinica universitară Medicină fizică, balneologie si reumatologie, unde cadrele didactice cu gradul cel mai mare de predare sunt: Conf. univ. dr. Avram Claudiu, Conf. univ. dr. Drăgoi Răzvan-Gabriel si Conf. univ. dr. Dinu Anca.

După cum se vede, la Recuperare, dacă medicii nu se înțeleg între ei prin rezoluții de renunțare scrise, așa cum e cutuma la UMF Timișoara, toți cei trei conferențiari, având același grad universitar, vor merge la concurs pentru șefia de secție. Dacă schema se aplică cu temporizare, după cele 90 de zile, examenul și comisia depind exclusiv de managerul de spital. Si aici jocul e mai simplu! În schimb, în ecuația de la Oncologie lucrurile au fost extrem de simple, pentru că, pe legea veche a sănătății, prof. Octavian Mazilu, în ciuda trecutului său penal și a condamnării cu suspendare, la data întrunirii Senatului UMF Timișoara (23 septembrie) era cel mai mare în grad, fără vreo interdicție de a practica meseria de medic sau de a accesa funcții de conducere.

Totuși, nu a fost supus la vot, deși solicitarea a făcut parte din ordinea de zi a ședinței. Deci legea veche a sănătății, bună sau proastă, era, și în acest caz, de partea prof. Mazilu! Da, e foarte adevărat că, în sesiunea din vara lui 2025, conf. Răzvan Ilina promovase examenul pentru titlul de profesor, doar că și-ar fi intrat în drepturi cu noua titulatură, odată cu semnarea contractului, la începutul anului universitar, care a debutat pe 28 septembrie. Și uite așa se face că, în loc să militeze pentru revizuirea legislației privind munca și odihna personalului medical, plata echitabilă a gărzilor, reducerea birocrației care sufocă actul medical și definirea unor protocoale clare pentru transferul și tratamentul pacienților, legea lui Rogobete nu face decât să deschidă noi fronturi de lupte interne.

În loc să consolideze meritocrația, transparența și siguranța pacientului, modificările repetate au creat instabilitate, neîncredere și un sistem în care funcțiile de conducere devin trofee administrative și politice, nu responsabilități profesionale. Această pendulare legislativă subminează nu doar credibilitatea sistemului medical, ci și capacitatea lui de a se concentra pe problemele reale ale unui sistemul medical subfinanțat. Așa că lupta pentru control asupra șefilor de secție nu este despre pacienți, ci despre putere, influență și avantaje instituționale. Iar până când legea nu va stabili criterii clare și stabile, bazate pe competență și responsabilitate, sistemul medical va continua să fie câmpul de bătălie al unor interese care rareori au legătură cu sănătatea publică.