În România, azi, oricine poate fi ministru, dacă are ceva susținerea politică. Studiile și competențele nu mai au nicio relevanță, atâta timp cât hârtia suportă orice. A demonstrat asta, cu vârf și îndesat, Ionuț Mosteanu de la USR! Și ipochimenul ăsta e doar ultimul demnitar, dintr-un lung șir de plagiatori, falsificatori, mincinoși, șmenari și șarlatani, care s-a cocoțat în vârful statului, în ultimii 35 de ani.

E foarte greu, în 2025 și în structurile publice, să mai găsești pe cineva care să fi terminat o facultate. Cu frecvența la zi! Evident, românii nu au pretenții ca toți cei care populează spectrul public să fie absolvenți de Harvard sau Sorbona. Dar nici să fie licențiați de Bioterra și Athenaeum, cu profile de inginerie economică sau management agroturistic. Adică, specialiști în nimic! Și din nimicul ăla, pe hârtie, să mai facă și nici. E mult prea mult!

De fapt, ce pretenții să mai ai de la stat sau de la clasa politică românească, atâta timp cât, dintre cei 26 de miniștri ai Educației, din 1990 și până azi, șapte au fost acuzați și dovediți ca fiind plagiatori. Hoți, cu alte cuvinte! Nu mai discutăm acum și despre ecuația în care, în ultimii 35 de ani, în România, s-au perindat 26 de mari prelați ai învățământului. Sau că unul (Ioan Mang) a stat în birou doar 8 (opt) zile! Asta spune mult despre coerență, stabilitate și viziune națională!

Și mai demonstrează că, în fruntea țării, indiferent de ceea ce spun instituțiile abilitate, politicul are ultimul cuvânt! De aia România a ajuns aici, atât pe plan intern, cât și extern. De aia, azi, în lumea largă, nimeni nu ne mai crede cu absolut nimic. Toată lumea știe exact cine sunt interlocutorii, care bat la ușa cancelariilor de pe mapamond – niște inculți, mincinoși și neaveniți. Asta ca să nu mai mire pe nimeni că România a ajuns aici, chipurile, în parcursul său pro-european!

Cu siguranță, Ionuț Moșteanu de la USR nu e singurul. Acum, au apărut informații și despre Radu Miruță, alt om frumos și liber, care a făcut o facultate la București și alta la Târgu Jiu, în același timp. Și care susține că a terminat Politehnica în 2009, dar era deja stagiar și inginer în 2008! Doar că pe una a făcut-o “ca hobby”, așa scrie în CV-ul ministrului Economiei, dacă vă vine să credeți!? Ca hobby!

Cine e de vină pentru toate astea? În primul rând, că tot sărbătorim imediat un alt 1 Decembrie, culpabili sunt românii. Doar ei au validat, în ultimii 35 de ani, prin vot sau nu, profund dezinteresați, o clasă politică care e coruptă până-n ADN! Așa a ajuns România, indiferent de numele implicate, să aibă un istoric consistent al problemelor legate de integritatea academică și profesională în rândul politicienilor.

Apoi, dacă tot vorbim despre români, e și toleranța societății care mereu a validat acest tip de politică. Și e de vină că nu a reacționat la timp, că nu a sancționat lipsa de merit, că se mulțumește cu puțin și competențe doar pe hârtie și pentru că votează emoțional, nu rațional. Dar responsabilitatea este și a partidelor care promovează oameni slabi, doar pentru că sunt obedienți. Chiar și a instituțiilor, care nu apără standardele academice și acceptă studenți, fără exigență și dau diplome fără valoare.

Și, nu în ultimul rând, de vină e si mass-media de mainstream care promovează non-valori, care și-a pierdut menirea și care a devenit cel mai penibil model de (auto)cenzură, pe interese financiare, de grup și meschine. Până la urmă, în fond, România nu duce lipsă nici de oameni capabili. Nici de profesioniști adevărați. Duce lipsă de curajul colectiv de a-i pune pe toți șarlatanii și oportuniștii, acolo unde trebuie și de a-i apăra pe profesioniști, atunci când sistemul politic îi frânează.

Atâta timp cât impostura rămâne tolerată, iar diploma devine un simplu ornament într-un CV lustruit, nu vom ieși din cercul vicios al hoției, improvizației și mediocrității ridicate la rang de virtute. România de azi nu este doar rezultatul politicienilor care au condus-o, ci și al indiferenței cu care am privit, prea des, cum cei mai slabi dintre noi se cocoță în cele mai înalte funcții. Iar până când asta nu se va schimba, nici țara nu se va schimba.

Pentru că, la final, nu diploma îi face pe unii miniștri, ci tăcerea cu care, noi cei mulți, îi lăsăm acolo, ca să ne râdă-n nas!