July 22, 2026Reprezentantul unei țări spune multe despre nația pe care o reprezintă. Uneori vorbește despre performanță. Alteori despre prestigiu. În România, însă, există și situații în care spune mai ales povestea instituției care l-a trimis acolo. Iar Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara pare hotărâtă să demonstreze că standardele academice pot avea două viteze, în funcție de fanta de lumină. Una pentru evaluări negative, procesomanie și (in)disciplină. Alta pentru reprezentarea internațională.
Pe scurt, de peste un an, comisiile universității și ale Spitalului Județean Timișoara se mișcă într-un ritm geologic în dosarele care o privesc pe conf. univ. dr. Izabella Petre. Și, totuși, azi, aceeași instituție de învățământ superior este gata să certifice oficial că medicul merită să reprezinte, atât UMF Timișoara, cât și România, în Comitetul de Management al proiectului european COST SECURE. O nominalizare care nu este o simplă formalitate birocratică căci documentele arată că instituția trebuie să garanteze explicit compatibilitatea profesională, susținerea instituțională și faptul că persoana propusă reprezintă entitatea și rețeaua națională de cercetare COST SECURE.
Numai că, în același timp, pe masa aceleiași Universități de Medicină și Farmacie Timisoara există o altă poveste. Una scrisă de propriii colegi ai medicului, de directorul medical al Spitalului Județean și chiar de propriile evaluări profesionale. O poveste în care apar memorii semnate de întregul colectiv al medicilor titulari de pe Obstetrică-Ginecologie II, solicitări oficiale de schimbare din funcție, calificative de „nesatisfăcător”, reclamații ale studenților/rezidenților și acuzații care au generat una dintre cele mai mari crize interne din medicina timișoreană din ultimii ani.
-
- 2
Ceea ce înseamnă că, de-aici încolo, cheia întregii povești nu este Izabella Petre. Ea este doar personajul principal. Subiectul real este UMF Timișoara. Așa că întrebarea centrală nu este dacă Izabella Petre este un medic bun sau rău, ci una mult mai incomodă. Ca de exemplu, cum poate o universitate să certifice oficial, în fața unui organism european, că o persoană merită să reprezinte România, în timp ce propriile structuri academice și medicale, încă sunt confruntate cu sesizări, conflicte interne și evaluări profesionale negative referitoare la aceeași persoană? De fapt, exact genul de întrebare care dă greutate și mută discuția de la un conflict intern la una despre responsabilitatea instituțională.
Și, da, există universități care își aleg reprezentanții internaționali dintre profesorii cu cele mai solide rezultate academice, cu reputație profesională impecabilă și cu autoritate în comunitatea medicală. De ce altă parte, există Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, unde criteriile, ori care ar fi ele, par să funcționeze după o logică proprie, greu de explicat chiar și celor care le aplică. Că e greu să justifici cum ajunge un cadru didactic, contestat din toate pozițiile, să fie propus drept reprezentant al României, într-un proiect european, și să reprezinte un întreg mediu academic.
🟠 Lanțul amintirilor
În urmă cu câteva zile, pe 17 iulie 2026, în registratura UMF Timișoara a intrat o solicitare oficială pentru susținerea candidaturii conf. univ. dr. Izabella Petre în Comitetul de Management al proiectului european COST SECURE, o rețea internațională dedicată cercetării și elaborării de politici publice în domeniul sănătății reproducerii. Nu este o simplă formalitate administrativă. Documentele arată că universitatea trebuie să își asume oficial candidatura, să confirme compatibilitatea profesională a persoanei propuse și să certifice că aceasta reprezintă instituția și, implicit, România în cadrul acțiunii europene.
În mod normal, o asemenea autonominalizare, căci doamna conferențiar s-a propus pe ea însăși, ar trece aproape neobservată. Numai că, în acest caz, demersul se suprapune peste una dintre cele mai controversate situații profesionale și academice din ultimii ani din medicina timișoreană care demonstrează că, în Piața Eftimie Murgu din Timișoara, există două universități de Medicină…în aceeași universitate! Și cronologia explică totul extrem de logic și frumos. Mai exact, pe 27 ianuarie 2025, toți medici titulari ai secției de obstetrică-ginecologie II de la Maternitatea Bega au depus un memoriu de 23 de pagini, asumat prin semnătura, atât la SCJUT, cât și la UMF Timisoara, împotriva Izabellei Petre, pe atunci șefă de secție.
Pe scurt, cu probe, toți medicii au afirmat că doamna conferențiar și-a însușit, prin fals, de-a lungul șefiei de pe OG II, sute de operații la care nici nu participase. Doar ca să pară că desfășoară activitate chirurgicală și ca să dea bine pe hârtie, pe când o candida la titlul de profesor universitar. De atunci, s-au întâmplat câteva lucruri. În primul rând, Izabella Petre a ratat examenul de promovare pentru urcarea în grad academic, în februarie 2025. Apoi, în aceeași lună, directorul medical al SCJUT, prof. univ. dr. Andreea Rață, ca urmare a unei descinderi în blocul operator, a cerut, atât schimbarea din șefia de secție, cât și evaluarea profesională a Izabellei Petre. În scris și de urgență, atât la SCJUT, cât și la Colegiul Medicilor România – filiala Timiș!
Motivele pentru care chirurgul vascular Andreea Rață a cerut evaluarea aptitudinilor operatorii a Izabellei Petre sunt cu duiumul! De la conduita terapeutică, ezitări în efectuarea unor manevre simple și până la incizia la tegument/aponevroza mușchilor drepți abdominali. Din păcate, CMR a declinat oferta, pe motiv că nu poate găsi o comisie disponibilă, nici în Dolj, nici Iași și nici la București. Doar SCJUT, odată și cu schimbarea legislației, a reacționat și a destituit-o din funcția de șef clinică OG II pe conf. univ. dr. Izabella Petre, în mai 2025. Apoi, împotriva cadrului didactic, au urmat o serie de reclamații, atât din partea studenților, cât și a rezidenților. Pe scurt, că nu își ține orele/cursurile!
Și, în cele din urmă, rând pe rând, în 2025 și 2026, au urmat două serii de evaluări instituționale care s-au finalizat cu calificativul de nesatisfăcător, în dreptul Izabellei Petre. Dar nimic din toate cele enumerate mai sus nu au contat. Pe de-o parte, UMF a băgat sub preș toate reclamațiile și sesizările, pe comisiile de etică și disciplină. Și la fel a procedat și Spitalul Județean Timișoara. Ambele instituții, doar de frica de a nu deschide cutia pandorei! Oricum, începând cu examenul pentru titlul de profesor, schimbarea din șefia de secție și culminând cu evaluarea anuală profesională/colegială, făcută de UMF și SCJUT, conf. univ. dr. Izabella Petre a atacat totul în instanță de judecată. De la A la Z! În primul rând pentru ca știe ca orice sancțiune i-ar curma avansarea și, apoi, pentru ca poate!
🟠 Frântură de logică
Evident, dincolo de procesele infinite și conflictele interne, toate aceste detalii sunt arhicunoscute celor doi angajatori ai Izabellei Petre, Universitatea și Spitalul. Și totuși, exact în acest context, UMF Timișoara nu a declinat politicos autopropunerea conferențiarului, ci a decis să o ia în analiză. Adică, se mai gândește dacă-i acordă cadrului didactic sprijin oficial pentru reprezentarea României, într-un organism european. Și asta nu e o contradicție juridică, ci una instituțională pe care unitatea de învățământ superior are obligația să o explice, pe intern, cât poate de repede. Și asta din mai multe motive. În primul rând, documentul transmis rectorului nu cerșește doar o semnătură. Căci, prin aprobarea candidaturii, universitatea certifică faptul că persoana propusă beneficiază de susținerea instituției și că îndeplinește condițiile pentru a reprezenta comunitatea academică românească.
Dar asta înseamnă, implicit, un alt lucru extrem de pervers. Practic, un alt cec în alb! Nu de alta, dar o asemenea validare, de ambasador plenipotențiar, ar anula absolut toate demersurile procesuale și instituționale ale UMF și SCJUT. Că e greu să spui despre cineva că n-are nicio treabă cu meseria și, în același timp, să-i dai un baston de mareșal în mână, ca să reprezinte, nu neapărat o universitate, ci un întreg mediu academic! Și, fie vorba între noi, mai mult ca sigur, având în vedere antecedentele, dr. Izabella Petre va flutura hârtia sub nasul oricui care îi va contesta abilitățile profesionale, de la autorități, colegii medicale, șef de secție, rector, instanța de judecată, angajator etc. Tocmai pentru că, odată cu miruirea, devine Albă ca Zăpada și zmeu între zmei!
Așadar, problema nu mai este Izabella Petre. Discuția depășește de mult cazul unui singur cadru didactic. Aici, miza reală este credibilitatea unei instituții publice care, mai presus de orice, are în mână viața semenilor săi. Fie că ne place sau nu, o universitate nu trimite doar oameni în proiecte internaționale. Trimite și propriile standarde. Trimite propriul sistem de valori. Trimite propria idee despre merit. Și, în cazul de față, imaginea transmisă este una cel puțin paradoxală. Chiar și prin faptul că o asemenea autopropunere e luată în analiză! Că n-ai cum, ca instituție, să pretinzi excelență academică și integritate profesională, dar, pe de altă parte, să mai și speri că-i poți prostii pe toți!
Evident că UMF Timișoara are dreptul să își susțină oamenii! Și are o grămadă de cadre didactice, demne de toată lauda. Problema e ca autopropunerea Izabellei Petre nu cere doar o simplă semnătură administrativă din partea rectorului UMF Timișoara. Practic, instituția de învățământ superior trebuie să confirme expres că tema COST face parte din planul de cercetare al instituției, că persoana nominalizată beneficiază de sprijin instituțional, că reprezintă instituția și România. Așadar, împuternicirea certifică, în ochii partenerilor internaționali, modelul de excelență pe care instituția afirmă că îl promovează. Iar dacă între acest model și propriile documente interne există o ruptură, problema nu mai este a persoanei nominalizate. Este, în primul rând, a instituției care a considerat că aceasta este cea mai potrivită carte de vizită.
De fapt, până și tema proiectului COST SECURE este sensibilă, căci, dincolo de ținte și sarcini, vorbește obsesiv despre bune practici, mentorat, dezvoltarea tinerilor medici, mediu profesional sigur și reducerea inechităților. Ceea ce, fie vorba între noi, din nou, arată o disonanță instituțională la nivel de UMF Timișoara. Mai exact, o serie de valori pe care o universitate este obligată să le demonstreze, înainte de a le promova în Europa. Pentru că, la finalul zilei, partenerii internaționali nu vor evalua doar numele conf. univ. dr. Izabella Petre. Vor evalua și discernământul instituției care a garantat pentru ea. Iar, uneori, cea mai importantă carte de vizită a unei universități nu este profesorul pe care îl trimite în lume, ci criteriile după care l-a ales. Asta, dacă Școala Doctorală a UMF Timișoara, condusă de prof. univ. dr. Cristina Dehelean, e ce trebuie! Și cum nu e….
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment