Autostrada metalelor rare

svg August 28, 2026INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

Resursele minerale din subsol au o proprietate aproape miraculoasă. Cât timp se află în pământ, conform legii, aparțin statului român și se exploatează, doar pe bază de licență și redevență. Altfel, e dosar penal pentru o paletă întreagă de infracțiuni! Totuși, după ce ies la suprafață, agregatele și ciurul încep să capete o viață proprie. Uneori se transformă în nisip sau pietriș. Alteori, în steril. Și, dacă natura a fost suficient de darnică și administrația suficient de neatentă, din aceeași materie banală, care a văzut lumina zilei, pot ieși aur, argint și metale atât de rare, încât kilogramul nu mai este unitatea de măsură potrivită. Așa e și cu Galiu, Germaniu, Indiu, Scandiu, Vanadiu, Telur, Rodiu, Promețiu, Bismut, Molibden, Osmiu și Uraniu. Adică, o industrie de sute de milioane de euro.

În urmă cu câteva luni, InsiderTM a deschis această cutie geologică a Pandorei în vestul României. Investigația „Aurul din balast” a documentat ceea ce se petrece în exploatările de agregate minerale din zona Lugojului, controlate de omul de afaceri Florin Măran, ancorat bine de tot în zona PSD. În perimetrele de la Jena și din jurul Lugojului, imaginile din teren au arătat existența unor zone păzite, cu acces extrem de limitat, utilaje chinezești și muncitori chinezi care manevrau instalații compatibile, nu doar cu banala sortare a pietrișului, ci și cu separarea materialelor grele din aluviuni. Atunci, printre echipamentele identificate în teren a fost și un sistem industrial, fabricat în China în august 2024, capabil să pună în mișcare tamburi de spălare, pompe de mare debit și instalații de separare.

Exact genul de tehnologie folosită și pentru recuperarea aurului aluvionar, una capabilă, conform cărților tehnice ale producătorului Fujian Hongda Electric Motor Co. Ltd. (China), să proceseze între 30-50 tone de agregate pe oră, în funcție de măiestria echipajului. Oricum, aurul de la Lugoj, extras prin toate orificiile fără nicio licență de stat, sub acoperirea unor activități de balastiere sau iazuri piscicole, nu e doar o poveste pescărească. În documentele oficiale, citate de InsiderTM, au apărut inclusiv situații în care, în exploatări de balast, fuseseră raportate chiar și 307 grame de aur aluvionar, într-o singură zi. Cu alte cuvinte, statul român știe că printre pietre există și altceva. Doar că, uneori, pare mult mai interesat să numere camioanele cu balast, decât gramele care rămân după spălarea lui.

Acum, însă, povestea devine mult mai mare. Infinit mai mare! Pentru că informațiile, documentele, imaginile video și fotografiile, obținute de InsiderTM, duc către o industrie paralelă, aflată la intersecția dintre vechile exploatări miniere ale României, recuperarea metalelor prețioase și rare, în interesul unor firme chinezești, pentru ceea ce statul român numește, comod, steril. De fapt, halde întregi de steril! În limbaj administrativ, sterilul este ceea ce rămâne la suprafață, după ce s-a exploatat și prelucrat minereul. Și, în România, sunt munți întregi de steril, în zone miniere, precum Moldova Nouă, Oravița, Ciudanovița sau Lișava din Caraș-Severin, așa cum sunt și în Maramureș, în perimetrele Bozânta sau Tăuții de Sus.

În UE, de mult timp, asemenea halde nu mai sunt privite, exclusiv, ca deșeuri periculoase care trebuie ecologizate, pe zeci de milioane de euro, așa cum face România. Ci ca potențiale „secondary raw materials”, adică surse secundare de materii prime critice. Problema este că tehnologia de acum 30, 40 sau 50 de ani, atunci când se făceau exploatările de adâncime, nu recupera ceea ce poate pune în valoare tehnologia modernă de azi. Acesta e și motivul pentru care, în momentul de față, pe teritoriul național, în toate zonele miniere, există sute de milioane de tone de steril, unde au fost depozitate, timp de decenii, reziduurile provenite din prelucrarea minereurilor prețioase și polimetalice. Cu alte cuvinte, ideea că un iaz de steril este doar un munte de gunoi industrial ține doar de geologia administrativă a României. Si, evident, de corupție!

🟠 Tabelul lui Mendeleev

Literatura științifică este, fără echivoc, când vine vorba despre originea materialului, care zace în haldele de steril și care nu a avut parte de a doua procesare, pentru recuperarea metalelor prețioase. De exemplu, pe zona de Caraș-Severin, materialul rezidual e plin cu elemenți de Uraniu și produși ai seriilor radioactive – Th, V, Mo, Sc, Y și întregul spectru de pământuri rare, gen La, Ce, Pr, Nd, Sm, Eu, Gd, Tb, Dy, Ho, Er, Tm, Yb și Lu. În schimb, în zona Maramureșului, haldele de steril se scaldă în particule de Au, Ag, Cu, Zn, Pb, Co, Ga, In, Ge, Bi, Te, Mo, Os și Sb, plus scandiu și galiu. Și toate cele de mai sus sunt colectate, direct din teren și en gros, în baza unor acorduri cu administratorii fostelor exploatări miniere. Ori sub forma unor contracte de cercetare, prospecțiune, prelevare de probe, subcontractare pentru ecologizare etc.

Fără niciun dubiu, cei care colectează materiale prețioase și rare din Caras-Severin, Timiș și Maramureș sunt câteva societăți comerciale, pe care le numeri pe degetele de la o singură mână. Unele cu acționariat chinez, altele cu puternice conexiuni politice în zona PSD! După care, pe cale terestră și în forma brută, în big-bag-uri de câte o tonă, sterilul sau solurile sunt încărcate în containere, transportate cu tirurile, până în portul Constanța. De unde, direct sau indirect, prin Thailanda, ajung în China. Și acolo, în baza unor tehnologii avansate, sunt extrase cantități impresionante de materiale strategice. Exact din categoria celor pe care, în 2025, statul chinez le-a restricționat la export – molibden, osmiu, telur, bismut, indiu și tungsten, galiul și germaniul.

Și, cel puțin până acum, din probe obținute de InsiderTM, rezultă câteva lucruri certe. În primul rând că, sub masca exploatărilor (balastiere, cariere etc), dincolo de licența ANRM, care e strict legată de agregate, se extrage și aur. Plus materiale rare. Un buletin de analiză de dată recentă, efectuat de un laborator autorizat al statului român (IMNR), demonstrează că, la o tonă de agregate, pe eșantionul analizat, concentrația de argint era de 1400 g/t, iar cea de aur de 57 g/t. Asta e strict pe exploatări de agregate minerale, care sunt procesate de mașinăriile-tambur Fujian Hongda Electric Motor Co. Ltd. (China) și care, cel puțin în Timiș, până acum o perioadă, erau operate de cetățeni chinezi.

În schimb, pe partea de compoziții chimice a haldelor de steril (Bozânta), un alt buletin de analiză, efectuat de data aceasta de un laborator din Ungaria, prezintă concentrații extrem de mari de metale rare. În special, Osmiu! Și acum, dacă e să facem calcule, ecuația arată în felul următor. De exemplu, documentații întregi, care au fost întocmite în ideea ecologizării perimetrului de la Bozânta, vorbesc despre un corp uriaș de steril. Sursele publice indică peste 40–42 milioane tone. La cantitateaasta, chiar și o concentrație, aparent modestă, devine interesantă: 10 ppm metal = 400 tone metal, 50 ppm = 2.000 tone, 100 ppm = 4.000 tone și 500 ppm = 20.000 tone. Plus metalele rare, extrase rând pe rând! Practic, o adevărată simfonie cu concentrat metalifer.

Și InsiderTM a obținut mult mai mult de atât! Chiar și imagini foto-video care demonstrează că sterilul este încărcat, zi de zi, în camioane care aparțin SC Genav Service SRL, cu sediul social în Constanța, societate care, conform datelor publice, are acces liber în danele din portul românesc de la Marea Neagră. Ceea ce, deja, nu e lucru puțin! Din probatoriu se poate observa că big-bag-urile cu steril sunt introduse direct în containere de nave, de tip 22G1, care aparțin uneia dintre cele mai mari companii maritime – CMA CGM. Mai mult, se distinge chiar și numărul de identificare al containerului cu sarcina utilă de până la 28.380 kg – TLLU 209320 4. Așa că, aici, vorbim despre o întreagă logistică de marfă. O autostradă a metalelor rare!

🟠 Economia de piață

Și aici începe partea pe care statul român trebuie să o explice! Dacă materialul provine dintr-un iaz de steril sau vreo balastieră, care aparține unei companii de stat sau private, fie că se află sau nu într-un program public de închidere și ecologizare, cine a permis scoaterea lui!? Pentru că una este să vinzi o tonă de „deșeu minier” și cu totul alta să vinzi o tonă de concentrat care, potrivit unei analize, precum cea ajunsă la InsiderTM, poate conține 57 grame de aur și 1,4 kilograme de argint. Diferența nu e una de semantică, ci contabilă. Și e uriașă. Apoi, tot statul român e cel care trebuie să arunce o privire în declarațiile vamale. Nu de alta, dar containerul TLLU 209320 4 trebuie să aibă o urmă logistică. Adică, un expeditor, un beneficiar, o greutate, o descriere a mărfii, un cod tarifar și un document însoțitor de transport. La fel, transportatorul trebuie să știe de unde a ridicat containerul și unde l-a predat. Și mai ales cine e firma care a dat comanda! În această poveste, așadar, adevărul nu mai trebuie căutat doar prin halde sau balastiere. Este înscris în CMR-uri, booking-uri, manifeste, facturi și declarații vamale.

De fapt, statul român trebuie să lămurească repede de tot ce mai exportă din haldele și iazurile miniere ale României, pe lângă ceea ce autoritățile numesc steril! Aur? Argint? Galiu? Germaniu? Indiu? Telur? Bismut? Molibden? Osmiu? Pentru unele avem, deja, confirmări geologice și analitice. Pentru altele avem doar indicii care trebuie verificate. Totuși, există imagini clare cu material încărcat industrial, în containere, avem identificarea unui transportator din Constanța și avem o analiză de laborator pentru un „concentrat” care indică 57 g/t aur și 1.400 g/t argint. Și mai avem ceva! Avem un stat care, vreme de zeci de ani, a privit aceste acumulări, aproape exclusiv, ca pe niște probleme de mediu, care trebuie acoperite cu pământ și iarbă.

Poate că, înainte să le acopere, cineva a înțeles ce se află în ele. Doar că întrebarea nu este dacă niște cetățeni chinezi sunt mai buni la chimie, decât funcționarii români. Probabil că nici nu e o competiție foarte grea. Întrebarea este mult mai simplă – cine le-a dat acces la resurse? Si mai mult decât orice, de când funcționează șmecheria cu exportul de… pământ de flori! Că cine a încasat banii, se știe! Nu România care a ajuns să plătească milioane de euro pentru ecologizarea unor munți de „deșeuri”, în timp ce alții aleg din relief ceea ce este valoros, îl pun frumos în big-bag-uri, închid ușile containerului și îl trimit la export. Doar corupția se încăpățânează să rămână aici!

În rest, tot ce ați citit până acum, nu sunt doar două-trei situații aleatorii. Și nici exemple banale! E pur și simplu un fenomen național! Așa că, faceți rost de o hartă, marcați exploatările de minerale și fostele mine de stat. Apoi, puneți mâna pe o bucată de hârtie. Și faceți singuri calculele! Oricum, să nu cumva să vă îmbărbătați sau să vă imaginați, totuși, că România a inventat o nouă ramură a economiei circulare. Că Statul rămâne doar cu minele închise, cu poluarea, cu ecologia și cu exporturile despre care nu știe nimic. În timp ce chinezii pleacă cu tabelul lui Mendeleev.