December 5, 2025Dacă în primul episod am urmărit traseul banilor care NU au ajuns niciodată la COLTERM, azi, intrăm în profunzimea mecanismului administrativ și juridic din Primăria Timișoara.
Așa că întrebarea fundamentală este, nu neapărat cine este responsabil, în mod concret, pentru nevirarea subvențiilor Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) către COLTERM, ci cui folosește insolvența și falimentarea, pe repede înainte, a operatorului de termoficare din municipiului Timișoara?! Pentru prima fracție de întrebare, răspunsul, susținut de documente oficiale, prevederi legale și înscrisuri contabile, conduce la o concluzie clară. Mai exact, că principalul vinovat este primarul Dominic Fritz, în calitate de ordonator principal de credite!
Nu de alta, dar responsabilitățile legale directe ale edilului, conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, sunt aprobarea plăților din bugetul local, corecta utilizare a sumelor provenite din bugetul de stat și răspunderea pentru plata subvențiilor cu destinație specială către operatori. Or, în cererea de chemare în judecată a Consiliului Local Timișoara, în calitate de unic acționar al COLTERM, operatorul de termoficare indică, în mod constant, informația că primarul a aprobat utilizarea subvențiilor MDLPA pentru altceva decât destinația legală. Și, mai mult, că acesta nu poate delega răspunderea juridică pentru deturnarea destinației fondurilor:
Sumele repartizate unităților administrativ-teritoriale din bugetul de stat se virează integral operatorilor producători de energie termică nominalizați, în termenul stabilit de actele de repartizare (art. 3 alin. (5) din OG 36/2006).
Cum documentele oficiale arată că suma de 67.840.130 lei, virată de MDLPA și confirmată ca veritabilă și exigibilă, nu a fost transferată către COLTERM, responsabilitatea pentru reținerea sumei aparține direct ordonatorului principal de credite. Adică, primarului Dominic Fritz. Așa spune legea. Și normele mai spun un lucru cert. Că, în astfel de situații, în care vorbim despre subvenții și legi speciale, în cazul operatorului de termoficare, Primăria Timișoara ar fi trebuit să funcționeze exact ca și o casierie: să accepte încasarea sumelor de la MDLPA și, imediat, să dea drumul la lichidități înspre beneficiarul final. Nu să schimbe destinația banilor!
Scenariu de film
Una peste alta, toate ordinele MDLPA cer explicit că sumele, provenite din subvenții, să fie destinate compensării gazelor naturale, utilizate la producerea energiei termice. Așa că folosirea lor pentru pierderi tehnologice, subvenția diferenței de preț sau acoperirea altor obligații ale administrației locale încalcă atât ordinele MDLPA, cât și Legea finanțelor publice. De fapt, este exact ceea ce a făcut Primăria Timișoara, deși nici prin cap n-ar fi trebuit să jongleze cu o deturnare de fonduri guvernamentale. Și, în ecuația asta, așa cum rezultă din documente oficiale, municipalitatea lui Dominic Fritz a aplicat, în principiu, un mecanism ingenios de a bloca plata ministerială. Pe scurt, o rețetă în cinci etape:
Etapa 1 – Banii vin de la Guvern, peste 67 milioane lei, intră în contul Primăriei. Sumele apar în extrasul de cont al municipalității, dar nu apar în plățile efectuate către COLTERM.
Etapa 2 – Primăria obligă COLTERM să emită facturi… în alt scop. Practic, departamentul contabil al Primăriei transmite COLTERM ce să factureze (subvenție diferență de preț la energia termică livrată populației), refuză recepția oricărei facturi pentru consumul de gaze, returnează facturile care respectau legea.
Etapa 3 – Subvențiile MDLPA sunt folosite pentru plata subvențiilor locale. Primăria acoperă obligațiile proprii din bugetul local, folosind banii MDLPA, reducându-și astfel cheltuiala directă. Cu alte cuvinte, Primăria și-a acoperit propriile datorii cu banii de la Guvern, destinați exclusiv COLTERM.
Etapa 4 – Primăria declară public că a plătit, dar nu există ordine de plată. O arată clar rapoartele ANAF (Mari Contribuabili) și Camerei de Conturi Timiș. Așadar, în contabilitate, ce nu există în acte, nu există în realitate.
Etapa 5 – COLTERM intră în lipsă de lichidități, iar Primăria spune că susține ieșirea din insolvență. Declarațiile din spațiul public sunt în contradicție flagrantă cu realitatea fiscală și contabilă. Restanțele totale: 67,8 milioane lei (neplata subvențiilor MDLPA) și 180 milioane lei (restanțe locale). Total, peste 240 milioane lei datorii ale Primăriei.
Pe scurt, cam așa a ajuns nivelul de manipulare al unei administrații locale de sticlă – să dai bani pentru mere, care nu-s ai tăi și care trebuie transferați neîntârziat, fără nicio altă condiționare, dar să ceri să ți se factureze cireșe! Doar ca să poți minți în public, cu documente, în caz că cineva îți contestă managementul profesionist și vizionar, că ești cu plată la zi a subvenției locale pentru energie termică! Fix de aia, azi, administrația locală, mai ales acum că a pierdut și procesul cu Camera de Conturi Timiș, care constatase exact aceleași lucruri ca și ANAF, riscă niște lucruri. În primul rând, răspundere administrativă căci, pe lege, întreaga suma de circa 68 milioane lei, poate fi imputată ordonatorului principal de credite. Adică, lui Dominic Fritz.
Apoi, răspundere civilă căci, fie vorba între noi, la plângerea COLTERM, înaintată în instanță după analiza administratorului judiciar SC Alfa & Quantum Consulting SRL, judecătorii pot obliga Primăria Timișoara la plata tuturor datoriilor restante către COLTERM, recte 250 milioane de lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată și penalități suplimentare. Și, tot pe lege, dacă auditorii se încumetă, diriguitorii administrației locale se pot alege cu o plângere penală, fie pentru abuz în serviciu și deturnare de fonduri, fie pentru un eventual fals intelectual.
Winter is coming!
Așa că, în timp ce Primăria Timișoara susține, în spațiul public, că dorește ieșirea COLTERM din insolvență, documentele din dosarul 6/30/2025 arată că, în realitate, municipalitatea este principalul obstacol în calea stabilizării companiei. De fapt, pentru operatorul de termoficare, iarna a început deja de vreo trei ani, imediat după fanteziile lui Dominic Fritz cu concordatul preventiv și, mai apoi, cu insolvența. Asta e și explicația pentru care, azi, la presiunea lichidatorului, operatorul de termoficare a ajuns să-si caute dreptatea, în instanță! Tocmai pentru că reorganizarea, clamată si încurajată de administrația USR, s-a blocat… în Primărie.
Culmea, deși, așa cum rezultă din documente, municipalitatea știa exact că planul de reorganizare al COLTERM depinde de o condiție esențială. Mai exact, că se bazează pe două fluxuri financiare principale, dincolo de plata facturilor de către populație: plata subvențiilor MDLPA și achitarea restanțelor locale. Fără aceste sume, administratorul judiciar nu poate prezenta o situație de continuitate, nu poate negocia cu creditorii și nu poate garanta plata furnizorilor de gaz. Mai ales când azi, ca să înțelegeți și mai bine dublul limbaj al municipalității, Primăria este principala creatoare de datorii a COLTERM — peste 85% din totalul creanțelor!
Implicațiile directe ale neplății asupra insolvenței sunt clare. În primul rând, furnizorii refuză prelungirea contractelor de gaz. Tocmai pentru ca, fără plata subvențiilor MDLPA, operatorul apare ca „risc ridicat” în registrul furnizorilor energetici. Și se știe că nicio companie de gaze nu acceptă contracte, fără garanții financiare. Apoi, administratorul judiciar nu poate asigura continuitatea serviciului public. Nu în cele din urmă, un risc iminent de faliment, tocmai pentru că doar la asta poate duce neplata sistematică a debitelor de către principalul creditor (Primăria). Ceea ce ar însemna oprirea serviciului public, pierderea licenței ANRE (în 48 de ore), lichidarea activelor și ratarea finanțărilor europene pentru rețele care, fie vorba între noi, în unele zone, au pierderi între 38–42%.
Așadar, dacă Primăria Timișoara nu-și plătește urgent datoriile de circa 250 milioane de lei către COLTERM și se judecă până la ultima instanță, drumul către falimentul societății de termoficare e liber ca pasărea cerului! Și abia atunci e clar că acesta a fost, încă de la bun început, planul administrației locale, îmbrăcat în haine de concordat preventiv. Că fix despre asta e vorba în procesul dintre COLTERM și Consiliul Local Timișoara. Despre ignorarea și neexecutarea unei obligații legale imperative care instituie o obligație de plată directă, imediată și necondiționată. Despre contradicția dintre realitate și declarațiile instituționale, o discrepanță care indică o conduită neloială. Despre o persistență în omisiune după controlul Curții de Conturi care reprezintă cea mai gravă formă deliberată de încălcare a disciplinei bugetare. Despre reaua-credință și despre afectarea/prejudicierea interesului colectiv. Cert e că toate la un loc semnifică mai mult decât o neglijență administrativă și se încadrează în sfera inacțiunii deliberate, contrare legii și interesului public.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment