De mai bine de o lună de zile, oamenii de casă ai PSD, sociologii Alfred Bulai și Marius Pieleanu, cadre didactice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), țin capul de afiș al ziarelor și prime-time-ul televiziunilor. Nu pentru că acești Lolek și Bolek ar fi (re)inventat noi scheme de calcul sau eșantionări, ci pentru cu totul alte treburi lumești – de ce să nu recunoaștem?! – absolut normale, în mai toate instituțiile statului român – hărțuirea sexuală. Dacă știe careva vreo entitate publică, care să nu fi fost atinsă de acest flagel al prădătorilor sexuali, toți girați politic, doar pe baza unui carnet de partid, să ridice mâna! Până atunci, un lucru e cert – specimenele de acest tip taie și spânzură, aprobă deconturi și deplasări, fac avansări și titularizări, acordă sinecuri, examene, beneficii, catedre și titluri universitare sau jonglează cu destine, doar pe bază de servicii sexuale, mai ales când pretendentele trezesc interesul și apetitul lăuntric al micilor dumnezei din zona publică.

Ce e trist cu adevărat este faptul că, obedienți și lingușitori prin natura lor, astfel de degenerați și frustrați au fost promovați pe scara socială, până dincolo de orice logică rațională de către toate partidele care, în ultimii zeci de ani, s-au perindat pe la putere, în Romania. Unii și-au etalat și mediatizat impostura, în toată splendoarea ei, ani la rând, ca într-un templu pornografic. Și continuă să o facă, chiar și azi, fără nicio remușcare, la costum și cravată, cu rânjetul de prădători pe buze! Până la urmă, nu e nicio mirare că se întâmplă chiar așa, atât timp cât, încă din fașă, fetele din pepinierele de partid sau studentele sunt dresate să fie obediente și bune executante, să satisfacă cele mai exigente gusturi, să facă deplasări, fie în afara localității ori prin cabinete, după orele de program, sub mirajul unui viitor politic strălucitor, a unei cariere lipsite de griji, promovarea unor examene, obținerea unui post de stat și câte și mai câte. Așa că nu e de mirare că toată societatea românească, acolo unde politicul pune mâna și atinge, arată ca o orgie națională! Un sex în grup, cu schimb de locuri, în care gâfâitul unui șef vine la pachet cu succesul în viață sau în cariera publică!

Așa că hărțuirea sexuală nu e doar monopolul lui Bulai sau Pieleanu! Nici vorbă de așa ceva! Sexul în România, la nivel de instituții ale statului – toate politizate până la funcția de portar, secretară sau șofer – e peste tot. În cele mai grotești forme posibile! Că nu se știu, în detaliu, toate formele hidoase ale hățuirii sexuale sau ale penetrărilor constrânse sau tranzacționate, e doar din pricina victimelor. Pe de-o parte, unele nu au curajul să le denunțe, nici măcar sub formă de anonimat, de frica consecințelor, a rușinii sau a judecății publice. Alte părți vătămate îmbrățișează tăcerea ca pe o formă de supraviețuire, așa cum există și o altă categorie feminină care acceptă interesată și calculată, orice ciocnire între două corpuri umane, aflate în mișcare. Și, în ultimii ani, în Timișoara au existat zeci de asemenea situații grotești. Unele au devenit publice, așa cum e cazul unui cadru didactic de la UMFT, care a și fost filmat în timp ce, pentru o mărire de notă, dorea să-și strecoare un pic scârbavnicul mădular în chiloții unei student sau măcar în bolta palatină. Ca să rămânem în același mediu universitar, alții au parte de senzații tari, la repartițiile de cazări prin căminele studențești.

De departe, grobianismul este atins în instituțiile publice sau pe palierele partidelor politice, acolo unde seniorii sistemului iau totul de-a gata, doar pentru că li se cuvine. De aia, la alcool, se și lasă cu scandaluri în miez de noapte, cu serenade pe casa scărilor, cu bătăi puternice în ușă, cu amenințări, circuri, candaluri sau amenințări cu distrugeri de carieră sau viitor. E plină Timișoara de personulități filmate, din spatele ușilor, de prin biblioteci de după cărți, de pe dulapuri sau chiar cu body-cam-uri, în timp ce se milogesc să-și primească dreptul la încă o porție de savarină, folosind replici absolut delirante. Evident că niciunul dintre acești mici abuzatori sau colindători de meserie nu e vreun Adonis! Deși încearcă să pară, mânați de impresia că, peste noapte, puterea îi transformă din broască în prinț. Sau au impresia că, în spatele biroului de stejar, mai prind cel puțin câțiva centimetri în înălțime, că sunt mai slabi cu vreun sfert de chintal, că le-a erupt podoaba capilară ori că au dezvoltat charmul lui Cyrano de Bergerac.

Iată, deci, zeci de motive perfecte pentru care, dincolo de măriri de pensii și noi amnistii fiscale, ar trebui umblat și la Codul Penal unde, în dreptul infracțiunii de hărțuire sexuală, ar trebui înscrisă, cu litere de-o șchioapă, circumstanță agravantă politică. Sub sancțiunea excluderii pe viață din societate! 

Măcar așa femeile pot umbla libere și nebăloșite, pe la locurile de muncă, prin spitale și instituții de învățământ publice, pe la partide și pe stradă, fără să se teamă că, pentru o carieră de succes, e nevoie să accepți… un gâfâit în ceafă.