Clanul Gunoaielor

November 17, 2025INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

În cursa pentru construcția celei de-a treia celule de la depozitul de deșeuri nepericuloase Ghizela (DDN), organizată de Consiliul Județean Timiș (CJT) și evaluată la circa 10 milioane de euro, s-au înscris două consorții. Pe de-o parte, Inoveco SRL și Alcons Engineering SRL, iar pe de alta Porr Construct SRL cu Process Engineering SRL. Pe 28 octombrie 2025, administrația publică a anunțat finalizarea licitației, câștigătoare fiind desemnată asocierea Inoveco – Alcons. Și, în plin scandal al gunoaielor dintre CJT și RETIM, acum câteva zile, procedura publică a fost contestată de către austriecii de la Porr, la Consiliul National de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), pe vicii de procedură.

Acum, chiar dacă unii vorbesc despre o întârziere de minim 4 luni până la demararea construcțiilor de la Ghizela, președintele administrației județene, Alfred Simonis, e optimist și estimează un decalaj de maxim 30 de zile. Evident, dacă totul merge bine și nu se ajunge la anularea licitației! Așa că, până la pronunțarea CNCS, rămâne să analizăm legăturile și interesele firmelor care, de decenii întregi, sub o formă sau alta, (ultra)conectate la mediul politic, gravitează în jurul deșeurilor din Timiș. Și începem cu câștigătoarea licitației pentru construcția celei de-a treia celule a deponeului ecologic din Banat – Inoveco SRL, o societate cu răspundere limitată, ruptă din trupul și coasta mult mai celebrei Iridex Group.

Apropo de Iridex, la nivel de Timiș și Caraș-Severin, pe segmentul de dezvoltare a sistemelor de management integrat al deșeurilor, societatea bucureșteană a fost hrănită cu circa 200 milioane de lei, de-a lungul timpului. La fel și Inoveco care, doar pe anul în curs, până la 1 noiembrie 2025, a avut vânzări de servicii către stat, la nivel național, în valoare de 461.871.130 RON. Dublu față de anul precedent – 205.868.530 RON! Și, per total, pe ultimii ani, peste 300 de contracte cu administrațiile publice, ceea ce nu e puțin. Totuși, în ce privește structura acționariatului, aici lucrurile sunt simple și extrem de elocvente.

Așa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, înainte de a deveni Inoveco SRL, societatea s-a numit Iridex-Group-Plastic SRL. Firma a fost una dintre entitățile comerciale ale Iridex Group. Pe atunci, societatea cu răspundere limitată avea următoarea structură de capital: Pascu Corneliu și Fedorov Valentin, fiecare cu câte 50% din părțile sociale. Ulterior, la nivel de 2020, apele s-au separat. Pascu a rămas cu Grupul Iridex și Inoveco (fostă Iridex-Group-Plastic SRL) a încăput pe mâna familiei Fedorov. Despre Corneliu Pascu, se știe că a fost senator al României (Partidul Conservator, apendic al PSD) și este un om de afaceri apropiat de Dan Voiculescu.

Cerc de interese

Cel puțin până azi, în ciuda unui istoric cu acționariat comun, atâta timp cât nu există nici anchete și nici decizii ale Consiliului Concurenței, e complicat să afirmi că, pe piața deșeurilor și a contractelor publice, Inoveco funcționează la înțelegere cu Iridex, în regim de cartel. Da, există o legătură istorică clară, între cele două firme. Chiar și o prezență simultană, la licitații publice, în proiecte majore și pe bani mulți, în limitele aceluiași județ! Așa cum există și legături personale/familiale/manageriale, sub forma unor tranzacții imobiliare între membri ai familiei Pascu și Fedorov. Deci, până la proba contrarie, cele două entități comerciale nu fac decât să opereze, exact pe aceleași domenii de activitate, managementul deșeurilor și lucrări de infrastructură ecologică, finanțate exclusiv din bani publici. Extrem de mulți!

Pe de altă parte, cum Timișul e în plin război pe deșeuri, la nivelul județului Timiș, există legături puternice și între Iridex și Polaris M Holding SRL, ultima în calitate de operator al centrele de colectare de deșeuri Deta, Jimbolia și Făget, prin Asociația de Dezvoltare Intracomunitară de Deșeuri (ADID), aflată în subordinea administrației județene. Pe de-o parte, în proiectul de la deponeul Tortoman (SMID Dobrogea), cele două societăți au mers în tandem și au câștigat, fiind practic în același consorțiu de execuție. Apoi, pe deșeurile din Delta Dunării, cele două entități fac parte și din același lanț operațional și flux de gunoaie – Polaris face serviciile de salubrizare și transport, iar depozitarea finală a deșeurilor se face la un centru operat de Iridex.

Până, la urmă, cum nici aici nu există anchete sau rezoluții ale Consiliului Concurenței, din care să rezulte înțelegeri de cartel, Iridex și Polaris au fost concurenți direcți, pe mai multe licitații. Asta, după ce au mers la braț, în tandem, într-o serie de alte ecuații de management al deșeurilor. Ca nuanță, cum gunoaiele din România miros a clasă politică de la o poștă, așa cum rezultă din date publice, Polaris M Holding SRL este controlată de Eduard Martin, fost deputat al Partidul Social Democrat. Pe de altă parte, acum câțiva ani, societatea şi persoane din conducerea ei au fost trimise în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru evaziune fiscală şi delapidare.

În ce privește legăturile dintre Inoveco SRL și Polaris M Holding SRL, cele două entități apar doar în același ecosistem de deșeuri, ca mari contribuabili și operatori economici autorizați pe fluxul de ambalaje, pe lista Administrației Fondului pentru Mediu. Asta demonstrează doar că sunt jucători mari în același sector, nu că ar fi grupați juridic. Deci, dacă CNSC va da verde la construcția celei de-a treia celule de la Ghizela, atunci legătura dintre cele două entități va fi de tip – lucrăm în același proiect de deșeuri, dar pe verigi diferite (Inoveco la construcție, Polaris la operare).

Loteria gunoaielor

Punând cap la cap lucrurile, cel puțin până în momentul de față, următoarele elemente sunt clare:

Inoveco provine din SC Iridex-Group-Plastic SRL (firmă din zona Iridex), cu acționariat istoric Corneliu Pascu (fondator Iridex).

Iridex lucrează împreună cu Polaris în consorțiu pentru SMID Constanța (Tortoman).

Inoveco apare ca lider de asociere în lucrări de infrastructură de deșeuri, unde Polaris este operator/beneficiar în altă verigă a lanțului (Ghizela/Timiș).

Așadar, există o rețea de proiecte publice în care aceste nume apar recurent, dar, în lipsa unei investigații a Consiliului Concurenței, legăturile rămân strict de tip sectorial/contractual (consorții, operator vs constructor) și la nivel de interese comune/segmentare de piață a deșeurilor, nu de tip cartel. Si, în toată constelația de gunoaie, de câteva luni, la stația de sortare și tratare a deșeurilor Timișoara, a intrat și SC Supercom SA, deţinută de Ilie Ionel Ciuclea, senator pentru Partidul Social Democrat (PSD).

Unele contracte de salubrizare, obţinute de Supercom SA, așa cum rezultă din date publice, sunt rezultatul unor decizii publice sau autorităţi locale cu conexiuni politice. De exemplu, în judeţul Bistriţa-Năsăud, a câştigat un contract într-o asociere cu un primar PSD, fost senator, coleg de partid/mandat. Pe de altă parte, într-un raport de procedură public (raport licitaţie), ca ofertanți, apar atât Supercom, cât şi Iridex şi Polaris. Ceea ce arată, fără niciun dubiu sau drept de apel, același joc de licitaţii pentru contracte de salubritate. De fapt, între Supercom și Iridex, există o legătură contractuală directă pe lanțul deșeurilor, pe raza Sector 2 București, unde prima colectează și sortează, iar tratarea mecano-biologică a deșeurilor din același flux este făcută de asocierea Romwaste–Iridex.

Așadar, ca și concluzie generală (foarte clară), în ce privește încrengătura dintre marii operatori de deșeuri, la nivel de Timiș, avem legături puternice. În primul rând, între Iridex și Inoveco, de la istoric comun, acționariat și până la origine comună. Apoi, între Iridex și Polaris avem un consorțiu în SMID și colaborări în lanț. De altfel, cum există și între Iridex și Supercom, la nivel de lanț operațional în Sector 2 București. Așa cum, palpabil și pe bune, există legături indirecte și sectoriale între Inoveco și Polaris, Inoveco și Supercom, dar și între Supercom și Polaris. Că așa se închid cercurile concentrice, în simbioza politico-ecologică, la nivel de management al deșeurilor. Cum altfel, decât cu foarte mulți bani și sute de contracte publice, până la stadiu de (inter)dependență!

În concluzie, dincolo de dezastrul ecologic lăsat în urmă de Retim la deponeul de la Ghizela, tabloul de ansamblu al industriei deșeurilor din Timiș nu este unul al întâmplării, ci al unui ecosistem bine sedimentat, în care aceiași câțiva jucători mari – Iridex, Inoveco, Polaris și, mai nou, Supercom – se regăsesc recurent în proiecte, consorții, proceduri sau fluxuri operaționale. Legăturile istorice, suprapunerile de interese, colaborările și competițiile punctuale nu constituie, în lipsa unor anchete oficiale, dovezi de cartel. Însă conturează un spațiu economic extrem de restrâns, în care dependența de bani publici este totală, iar influența politică, directă sau indirectă, rămâne o constantă, într-o industrie unde, de ani de zile, nimic nu se pierde și totul se reînnoadă.

Upvote1PointsDownvote

1 People voted this article. 1 Upvotes - 0 Downvotes.