March 21, 2026Proiectul de dezvotare a infrastructurii de apă din judeţul Timiş, cofinanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) și lotizat în zeci de contracte, a fost și este o mană cerească pentru Aquatim SA. Așa cum e și pentru un nucleu de firme care, chiar și azi, sunt (ultra)dependente de bani publici, în special de cei ai operatorului regional de apă și canal din Banat. Inițial, contractul de finanțare, semnat în data de 18 martie 2018, a avut o valoare de 180 de milioane de euro și a inclus investiții în infrastructura de utilități publice, în 81 localități din 45 UAT-uri, toate situate pe raza județului Timiș.
Ulterior în data de 10 noiembrie 2021, printr-un act adițional, valoarea contractului de finanțare a fost crescută la 239,5 milioane euro din care 180,4 milioane euro sunt fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană. Diferența, așa cum rezultă din înscrisuri, provine de la bugetul de stat (40,4 milioane euro), din fondurile Primăriei Timișoara (4,3 milioane euro) și resursele proprii ale Aquatim SA (14,4 milioane euro). Și, ca să fie limpede, proiectul european include 3 contracte de prestări servicii, 11 de tip proiectare și execuție, plus alte 19 contracte, exclusiv de lucrări care, întâmplător sau nu, au sfârșit prin a fi împărțite informal între aceiași jucători.
Ce e interesant e că, în rapoartele Aquatim pe 2023, 2024 și semestrul I 2025, dincolo de performanță și noroc, o serie de firme se repetă, într-un mod ciclic și obsesiv, din poziția de câștigători de licitație: SC Tubular Tehno Sistem SRL, SC Romtim Instal SRL, SC Erbașu Edil Construct SA și Formin SA. La care se adaugă, în background, și parteneri recurenți ca Termopro Edil, Dinu Instal, Euskadi, AEG și cei de la Conselectrificarea. Ceea ce indică o piață de profil bine închegată, și chiar dacă, formal, există licitații distincte și lotizare separată, la prima vedere, lucrările par să fie împărțite într-un club restrâns de firme.
De exemplu, în Timișoara Nord, loturile 1 și 2 au mers la Erbașu și Conselectrificarea, iar lotul 3 la Tubular și Termopro. În Timișoara Sud, Lot 2 a fost adjudecat de Romtim și Euskadi, în timp ce Lot 3 a ajuns la Tubular și Termopro. Ulterior, Lot 1 de pe Timișoara Sud a ajuns, prin reziliere contractuală și relicitare, tot la Romtim. Nu e probă de cartel, dar e exact tipul de structură care ridică întrebarea dacă, pe cele circa 240 milioane euro ale Aquatim SA, există competiție reală sau doar o simplă rotație controlată. Cu atât mai mult cu cât, și în alte ecuații, relicitările pe CL13 Lot 1, CL26, CL29 și CL30 (contract de lucrări) au ajuns tot în același ecosistem – Romtim, Erbașu și Tubular.
Harta relațională
În faza asta, fără detalii de acționariat și legături la nivel instituțional sau personal, în mare, situația antreprenoriatului general de la Aquatim SA, pe bani europeni, se prezintă cam așa. În primul rând, SC Tubular Tehno Sistem SRL din Timișoara apare în mai multe contracte cu operatorul regional de apă și canal, inclusiv pe Timișoara Nord Lot 3 și Timișoara Sud Lot 3, în asociere cu Termopro Edil SRL Oradea. Apoi, reapare în CL24 și CL27, împreună cu Formin SA Caransebeș, Termopro și Dinu Instal SRL din Timișoara, iar la R-CL30 Lot 1 și Lot 2, după rezilierea contractului inițial, devine antreprenor general… la relicitare.
În două cuvinte, așa cum rezultă din date publice, Romtim e ultra dependentă financiar de Aquatim SA, în sensul în care are vreo 8 (opt) contracte publice, în valoare de fix 218.369.035 lei. Și singură și în asociere cu Euskadi SRL din Timișoara sau cu AEG Tehnology SRL din Galați. Ca profil economic, firma a raportat, în 2024 circa 92,37 milioane lei cifră de afaceri, 21,72 milioane lei profit și 120 angajați, ceea ce o plasează printre actorii puternici din acest ecosistem de lucrări de apă și canal. Adevărul e că nici Construcții Erbașu SA din București nu stă rău în bocanci.
În Timișoara Nord, loturile 1 și 2 au fost atribuite asocierii Construcții Erbașu și Conselectrificarea Instal SRL din Timișoara. Ulterior, după rezilierea CL29 Sânnicolau Mare–Cenad, relicitarea a fost câștigată de aceleași două societăți comerciale. Asta indică faptul că grupul Erbașu intră atât pe loturi importante, cât și pe lucrări salvate, după eșecul altor antreprenori. Per ansamblu, din două mișcări, asocierea Erbașu și Conselectrificarea au pus mâna pe circa 200 milioane de lei din fondurile europene, alocate către Aquatim SA.
Stegulețe roșii
În faza asta, nu e neapărat vorba despre dependența Aquatim de un nucleu restrâns de firme pentru o parte importantă din proiectul regional de 239,5 milioane euro. Când aceeași mână de constructori revine pe ani, loturi și localități diferite, ai motiv legitim să întrebi cum arată competiția efectivă. Și nici nu discutăm, acum, despre rezilierea unor contracte, urmate de reatribuiri către jucători, deja ancorați în proiect. Sau despre discrepanța posibilă între capacitate și volum contractat, mai ales la firme medii care apar în mai multe asocieri și loturi importante. Căci datele publice de bilanț nu dovedesc supra-angajare, ci justifică alte întrebări despre subcontractare, utilaje, personal și execuția reală din teren.
Oricum, de departe, însă, Tubular Tehno Sistem SRL și Romtim Instal SRL sunt nodurile cele mai vizibile din sistemul de apă și canal al Aquatim, ceea ce demonstrează o oligopolizare de facto pe loturi și asocieri. Și, odată cu asta, se ridică două mari probleme de generic, care sunt semnalate cu roșu pe alte paliere instituționale, ambele legate de ecuația euclidiană a trasabilității. Pe de-o parte a agregatelor minerale, folosite în infrastructura de utilități, în special, nisip brut și pietriș, care reprezintă fundația oricărei lucrări de apă și canal. Iar pe de alta, a deșeurilor generate de pe urma lucrărilor la marile magistrale.
Și da, conform legii, în toată povestea cu investițiile de circa 240 de milioane de euro pentru rețele europene de apă și canal, Aquatim SA este, în primul rând, generator de deșeuri. Tocmai pentru că orice intervenție mecanizată sau nu, într-o infrastructură existentă (drumuri, trotuare etc), lasă în urmă deșeuri de constructii sub formă de resturi (beton spart, asfalt, cărămidă, balast, piatră, pământ, etc). Și, mai apoi, operatorul regional e și beneficiar de agregate. De fapt, instituția care, la final de investiție, dincolo de situații de lucrări și facturări, verificate de un diriginte de șantier, primește în brațe o carte tehnică a lucrării, înainte de recepție.
Acolo, conform legii, ar trebui să fie documentate toate materialele folosite, respectiv declarații de conformitate, certificate de producător și, evident, traseul agregatelor și deșeurilor, de la A la Z. Practic, întreg circuitul legal – generare, transportator, colectare, reciclare sau eliminare. Doar că, în materie de ecologie, așa ceva nu există. Așa cum, paradoxal, nicio instituție cu atribuții de mediu nu a verificat vreodată trasabilitatea agregatelor sau deșeurilor pe marile lucrări de apă și canal. Nici măcar după eliberarea autorizațiilor de construcție, care vin cu sarcini precise de mediu, nu s-au urmărit camioanele de minereuri sau rebuturi.
Și uite așa, când toată lumea e ocupată cu inventarul, atunci se nasc explorările ilegale de agregate și marile deponeuri subterane de deșeuri. Exact așa cum au fost cele descoperite, săptămâna trecută, la Sag. Înainte de asta, la Săcălaz și la Sânmihaiu Român. Și, cu siguranță, cât de curând, va bubui puroiul si la Dumbrăvița. Așa că întrebarea nu mai e dacă există o problemă, ci cât de mare este ea și sub ce formă ajunge la robinet!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment