Acest an a avut parte de alegeri, în aproape 80% dintre statele lumii. Luna noiembrie este perioada în care, în paralel, se desfășoară alegerile prezidențiale în România și SUA. O analiză a campaniilor electorale prezidențiale din cele două state (comparația e forțată, clar) ar putea surprinde perfect contrastele fundamentale între cele două stiluri de abordare. Și spune extrem de multe despre profesionalismul celor platiți de partide să le gândească și să le implementeze.

În SUA, campaniile sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a crea mesaje „la firul ierbii” – fiecare stat, oraș, și chiar comunitate are un mesaj care rezonează specific cu problemele și aspirațiile locale. Candidații americani își adaptează discursurile, folosind de multe ori povești personale sau exemple locale care ating coarda emoțională a alegătorilor, transmițând autenticitate și empatie. Aceste discursuri sunt extrem de bine planificate și analizate pentru impact maxim.

În România, în schimb, campaniile sunt, în mare parte, desfășurate din birouri centrale, cu o strategie de tip one-size-fits-all, unde mesajele sunt prelucrate la modul general și nu sunt ajustate la diversitatea regiunilor din țară. Departe de a fi tailor-made, așa cum e și firesc! În loc să țină cont de nuanțele culturale, sociale sau economice din județele diferite, echipele de campanie se bazează pe mesaje standardizate, care se pierd în percepția locală. Mesaje seci, anoste și care nu penetrează electoratul, absolut deloc. Această abordare creează adesea o distanțare între candidați și public, mai ales în regiunile unde preocupările reale diferă semnificativ față de cele vizate în mesajele de campanie centrale.

Dacă în SUA, un candidat poate petrece zile întregi doar în Iowa pentru a câștiga votanții unui stat, în România, lipsa de focus pe local dă impresia că voturile sunt tratate uniform, fără diferențiere. Această lipsă de adaptare a mesajelor are potențialul de a diminua încrederea alegătorilor în autenticitatea și relevanța campaniilor.

Cel mai relevant exemplu de așa nu este reprezentat de PNL Timiș care scoate la iveală exact problemele mesajelor centralizate, departe de realitatea locală. Mesajul lui Ciucă, axat pe valori precum loialitate, onoare, familie intră într-o contradicție evidentă atunci când este asociat cu un candidat local, implicat într-un scandal de infidelitate, cum este cazul lui Marilen Pirtea. Sau cu Vasile Blaga, un om politic uzat și cu un dulap plin de schelete, care nu are nicio legătură cu Timișul, dar e aruncat pe listă de la București. Aceste alăturări pot crea o disonanță puternică în percepția publicului, anulând mesajul național și, implicit, subminând întrega campanie.

Într-un astfel de context, în loc ca mesajul să sprijine imaginea de integritate și respect pentru valori tradiționale, asocierea cu Pirtea scoate la iveală lipsa de conexiune între mesaj și realitate. Alegătorii din Timiș vor resimți mesajul ca fiind forțat și fals, mai ales că, în epoca rețelelor sociale, detaliile personale devin rapid accesibile. Așadar, un mesaj atât de rigid și uniformizat riscă să îndepărteze alegătorii, mai ales acolo unde candidatul local face notă discordantă cu valorile promovate la nivel național.

Dar ce fac marii strategi de campanie ai PNL? În afară de servit cafele, la partid sau la UVT, mai scriu mesajele de mobilizare pentru membri PNL, care, deși se vor a fi apeluri energice la acțiune, sunt, de fapt, niște bla-bla – uri obositoare și bombastice. Aceste call to action-uri sunt niste fraze cu limbaj de lemn, fără structură clară și fără un mesaj concis și puternic. Ironia e că acest stil alambicat de comunicare, nu doar că pierde impactul necesar pentru a motiva membri, dar îi și îndepărtează – mulți închid mesajul, înainte să ajungă la sfârșit.

Astfel de mesaje, lungi și prețioase, sunt lipsite de autenticitate și claritate, dând impresia unui exercițiu de umplere a paginii cu vorbe goale. Ele sunt departe de abordarea americană, unde call to action-urile sunt concise, emoționale și focalizate pe obiective clare, cu un ton de urgență care prinde la public. În România, însă, acest stil lipsit de claritate și cuvintele goale îi lasă pe mulți fie confuzi, fie total indiferenți. Așa cum îi lasă și pe liberalii bănățeni. Reci și implacabili!