Pe de altă, în tot schimbul de pase cu RETIM, cel puțin până acum, Consiliul Județean Timiș a reușit să bifeze doar o simplă rezoluție verde. Și asta pentru că, dincolo de complicitățile instituționale notorii, care se văd de la o poștă de ani de zile, Ghizela e dovada vie că, în Romania, autoritățile de forță știu să se mobilizeze, doar când e prea târziu. E foarte frumos că, în ceasul al treisprezecelea, CJ Timiș vrea curățenie și normalitate, dar deocamdată tot ce a reușit să spele, la cote minime, e imaginea propriei instituții și a tuturor celor care s-au perindat la cârma administrației județene, în ultimii 15 ani.

Restul rămâne la groapă! În strat compact, cu miros de administrație publică biodegradabilă. Și așa va stagna mult timp de acum încolo, atâta vreme cât, cel puțin Agenția de Mediu Timiș nu lămurește dacă, totuși, sistemul de evacuare al apelor tratate – de la pompare, conductă de refulare și până la punctul de vărsare în emisar natural (râul Timiș) – din stația de epurare, aferentă deponeului Ghizela, este inclus sau nu în autorizația de construire și funcționare a depozitului de gunoi. 

Nu de alta dar coordonatele GPS (Racovița, Timiș 307045, Romania Lat 45.738076, Long 21.709858) arată clar că toată distracția are loc într-o arie naturală protejată. Mai exact, în Lunca Timișului (ROSCI0109) și în zona Pădurea Macedonia (ROSPA0095), ambele cu statut legal de protecție şi recunoaștere, la nivel european, încă din anul 2007. Dar ce mai contează, în România, un Sit de Importanță Comunitară (ROSCI0109) şi o arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0095), incluse în Rețeaua Ecologică Natura 2000, în fața unor interese economice de calibru, așa cum sunt cele ale concernului german RER?!