În ciuda opoziției feudalilor din Sănătate, ministrul Alexandru Rogobete a avut perfectă dreptate când a declarat că își dorește ca fiecare șef de secție să susțină un examen sau concurs public, pe post, în spitalele din România. Că așa prevede legea pentru orice frântură de normă, în sistemul de stat! Nu să fie miruit de Universitățile de Medicină și Farmacie, pe bază de simpatii, grad universitar sau jocuri de culise. Și nici să fie titular pe viață la șefia unei clinici, ca pe o plantație!

Adevărul e că ideea lui Rogobete nu e una originală. Înaintea lui a avut-o și a aplicat-o fostul ministru al Sănătății, useristul Vlad Voiculescu. Apoi, acum vrei trei ani, a încercat să o repună pe tapet și Camera de Conturi Timiș care, în urma unui control, a cerut UMF Timișoara să respecte legea și să-i treacă, la plata cu ora, pe toți universitarii-titulari, care au depășit vârsta de pensionare de 65 ani. Doar că instituția de învățământ superior și-a apărat specialii cu îndârjirea cu care își apără orice dinozaur comunist, locul de parcare din fața blocului.

Așa că niciun umefistanez nu s-a ridicat de pe scaun, nu a părăsit șefia de secție sau de departament. Și nimeni nu a renunțat la privilegii, pe motiv că se prăbușește tot ecosistemul didactic, moare democrația internă și se termină cu învățământul medical timișorean. Atunci, când auditorii publici au ordonat trecerea în rezervă a cadrelor didactice de la UMF Timișoara, distribuția de gală arăta exact ca un prim 11 al unei echipe de fotbal: Brighita Vlaicu (70 ani), Darinca Todea, (69), Adalbert Schiller(68), Horia Pleș (68), Tiberiu Bratu (68), Sorin Olariu (67), Mihaela Simu (67), Iosif Marincu (67), Romulus Timar, (66), Marius Raica (66) și Ioan Sas (66).

Apoi, în fiecare an, instituția de învățământ superior a procedat la fel cu indispensabilii. De exemplu, anul acesta, pe 28 iulie 2025, într-o ședință extraordinară, Senatul UMF Timișoara i-a menținut ca titulari pe următorii sexagenari, cu unanimitate de voturi, fără să clipească: Marius Raica, Carmen Dorina Georgescu, Ioan Sas, Otilia Mărginean, Ruxandra Simona Drăgan, Ligia Petrică, Romulus Timar, Andrei Anghel, Alexandra Enache, Mihaela Simu și Dorel Săndesc. Un conferențiar și zece profesori universitari! Tot un 11 (unsprezece), ca orice echipă de fotbal, care se respectă!

Generația de aur 

Și păstrarea la butoane a pensionabililor nu a fost simplă, deloc! Atât de mare a fost agitația și temerea că ședința de Senat, de la sfârșitul lunii iulie, nu va avea cvorumul necesar, încât instituția de învățământ superior a fost nevoită să anunțe, în mod oficial și intempestiv, întreruperea concediilor, pe o perioadă de 24 de ore. După, a convocat o ședință cu prezență obligatorie, sub sancțiuni disciplinare. Și a făcut-o, chiar în dimineața din ziua votului (nr. 17.617 din 28 iulie 2025), invocând articolul 151, alineatul 2 din Legea Muncii (53/2003):

Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă.

E limpede că forța majoră sau interesele urgente, în numele cărora, în primă fază, au fost rechemate din concediu peste 50 de cadre universitare, are legătură doar cu prelungirea titularizării și menținerea la catedră a greucenilor din UMF Timișoara. Doar că forța majoră, în accepțiunea legii, înseamnă cu totul altceva:

… este un eveniment extern (nu este legat de acțiunea sau voința celui care ar fi trebuit să execute obligația), imprevizibil (nu poate fi anticipat), absolut invincibil și inevitabil (nu poate fi prevenit sau depășit prin măsuri rezonabile) sau o împrejurare care nu depinde de acțiunea omului și care, intervenind, face imposibilă executarea unei obligații.

Mai mult, dincolo de invocarea eronată a textelor de lege, s-a mai întâmplat un lucru. Mai exact, ședința Senatului UMF Timișoara din 28 iulie a.c a fost în online, deși legea prevede expres că rechemarea din concediu impune prezență fizică a salariatului… la locul de muncă al angajatorului. Nu în platforma Zoom, ci în Piața Eftimie Murgu nr. 2 din Timișoara, acolo unde este sediul universității. Că lucrurile stau așa, o confirmă și ITM Timiș, negru pe alb, într-un răspuns oficial, la o interpelare a InsiderTM.

Și, da rechemarea din vacanța universitară a fost necesară pentru că, într-un moment de neatenție, pe 15 iulie 2025, printr-un e-mail, UMF Timișoara a băgat toate cadrele didactice în concediu, mai mult sau mai puțin forțat. Evident, uitând că mai are de executat un maslu și cel mai sacru legământ: 

Având în vedere că personalul didactic are vacanță universitară, în luna IULIE din data de 22.07.2025 până în data de 31.07.2025, conform hotărârii nr. 25739/07.10.2024 și conform procedurii de sistem UMFVBT-PS-DRU/23/2025, capitolul 9.2.3 art. (1) si art. (2), pentru efectuarea concediului de odihnă, cadrele didactice completeazã, în mod obligatoriu, cererea de concediu, conform modelului prevăzut in Anexa nr. 7.1.

Tabela de marcaj

Ce e interesant la UMF Timișoara e că, în ultimii ani, fără excepție, instituția de învățământ superior a avut grijă să mențină doar câte 11 rezerve în teren, pe post de titulari. Coincidență sau nu, așa a fost mereu! De exemplu, anul trecut, cum la lot s-au prezentat 13 jucători, doi au fost trimiși în pensie forțată, fără prelungirea titularizării, deși votul a fost reluat de vreo 3 ori – prof. univ. dr. Maria Puiu (Genetică) și prof. univ. dr. Mirela Tomescu (Semiologie). Evident, aici, în ambele cazuri, s-au găsit imediat înlocuitori de norme didactice, în persoana prof. univ. dr. Minodora Andor (soția șefului Departamentului de Ortopedie) și prof. dr. Adrian Trifa (ginerele prof. univ. dr. Daniel Lighezan, prorector UMF Timișoara).

Nu întâmplător, Legea educației naționale (Legea 1/2011) am lăsat-o la final pentru că, în România ultimelor decenii, asta contează cel mai puțin. Normativul e simplu și clar, cel puțin la articolul nr. 289:

Personalul didactic se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani. Senatul universitar, în baza criteriilor de performanţă profesională, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală, fără limită de vârstă. În cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățământ, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate…

Da, așa justifică UMF Timișoara, an de an, Festivalul Nemuritorilor. Că nu are rezerve… la titulari! Partea halucinantă e că, ce s-a petrecut în Senatul UMF Timișoara, s-a desfășurat, la indigo, cu vreo trei zile zile înainte, și în Consiliul de Administrație al universității. Tot în online și tot cu rechemare din concediu, pe același refren de forță majoră! Contează mai puțin cum s-au numărat voturile sau că 90% dintre electori au avut camerele video și microfoanele închise, de la capăt la altul al… forței majore. 

Important e că, la prima vedere, a ieșit cum trebuie! Și, spre deosebire de anul trecut, de data asta, prelungirile de titularizare s-au făcut la pachet, în grup. Nu cu vot individual! Ca să nu mai existe surprize și polițe neplătite, așa cum s-a întâmplat cu profesorii Puiu și Tomescu. Și da, așa au fost validate criteriile de performanță ale primului 11 (unsprezece) academico-medical, impuse de lege. Printr-un singur punct pe ordinea de zi, atât în Senat, cât și în Consiliul de Administrație! Semn că, în fotbalul universitar timișorean, nu există retrogradare. Doar tabela de marcaj! Iar scorul e de la 65-0, în sus. Fără limită de vârstă.