Credeați că la Timiș circoteca politică este în topul telenovelelor de proastă calitate? Nu, nu! Dacă ne aruncăm privirea la județul vecin, lucrurile nu stau deloc mai bine. Când vine vorba de viața politică din Caraș-Severin, orice discuție serioasă începe și se termină cu o bătaie amicală pe spate între prieteni de familie, parteneri de afaceri și… soțiile vedete. Și în acest județ avem eroi de carton care reușesc, în ciuda tuturor dovezilor, să rămână pe scena politică. De ce? Pentru că politica românească, dragii mei, nu este despre competență, ci despre cumetrii și CV-uri cu o groază de pagini dar fără niciun merit autentic.

Dacă facem o plimbare prin istoria recentă, o istorie care are mai multe răsturnări de situație decât un film de Tarantino, găsim personaje politice resuscitate cu efortul multor factori – oameni și conjuncturi favorabile.

Acum, să-l analizăm pe Victor Ponta, noul propus pe lista PSD Caraș Severin, la alegerile parlamentare, un politician care a reușit să se proptească în viața publică precum un copac strâmb, crescut pe un teren îngrășat de relațiile tată-socru-fiică. Sub umbra protectoare a lui Ilie Sârbu, Victor Ponta s-a specializat în arta eschivei politice, o performanță demnă de admirație. Fost premier, fost lider de partid, Victor nu și-a pierdut niciodată talentul de a fi acolo unde trebuie… în cercurile potrivite, alături de prietenii potriviți.

Desigur, nu putem începe această poveste fără a ne apleca cu respect (sau mai degrabă exasperare) în fața lui Ilie Sârbu, socrul eternului Victor Ponta. Să fie clar, cariera politică a lui Ponta nu ar fi putut fi completă fără binecuvântarea “patriarhului” cumetriilor politice, Ilie Sârbu, care are o carieră strălucită, cu funcții bine-cântărite și bine-agățate în sistemul românesc.

Ah, Victoraș, acest copil favorit al politicii, crescut sub ochiul vigilent al socrului zis ”părintele”, ne arată cum să supraviețuiești politic fără să fi făcut mare lucru, altceva decât să te învârți în cercuri de familie. O carieră sprijinită de aceleași legături de neîntrerupt, același prieten Grindeanu, de care nu scapă, aceleași discursuri despre nimic, dar ambalate frumos.

Călătoria lui Victor Ponta în lumea politică nu a fost tocmai una de succes. De la eșecurile spectaculoase ca premier, la legendarele sale derapaje, Ponta a demonstrat că poți să fii dezastruos la job și totuși să nu dispari de pe radarul politic. Ilie Sârbu, un veteran al politicii românești, a avut grijă să-l plaseze pe Victoraș în toate locurile potrivite de-a lungul carierei sale. Cum? Cu prieteni ca Sorin Grindeanu și legături bine-nodate, căci în România, meritocrația e doar o poveste bună de spus la cafea. Și totuși, cum reușesc acești oameni să revină pe scenă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? E simplu: în România, politica e un cerc restrâns de prieteni și familie, unde competența e lăsată la poartă, iar jena nu mai există demult.

Dacă vrei să-i explici cuiva cum funcționează politica de cumetrie în România, cel mai bun exemplu este Ponta. Ponta a fost, este și, cel mai probabil, va rămâne copilul de aur al relațiilor de familie politice. De la relația strânsă cu socrul, până la prietenii bine stabilite cu personaje de calibrul lui Sorin Grindeanu (alt prieten din registrul “tot eu, tot eu”), Ponta a demonstrat că singura lui mare performanță este să supraviețuiască într-o lume unde legăturile personale cântăresc cel mai mult.

Dar Ponta nu este singur în această poveste jenantă despre politicienii din Caraș Severin. Nu, dragi cititori, pentru că scena nu ar fi completă fără Romeo Dunca, cel care a transformat Consiliul Județean Caraș-Severin într-un poligon de încercări eșuate. Cine are nevoie de oameni competenți, când poți să încerci din nou și din nou, ca un băiețel care tot se chinuie să rezolve un puzzle mult prea greu pentru vârsta lui?

E clar că Dunca nu se mulțumește cu acest nivel al jocului. Vrea next level! Visurile lui sunt mai mari, senatoriale, chiar! Cu toate acestea, istoria lui politică e pătată, dacă nu de propriile eșecuri, atunci sigur de scandalurile care îl urmăresc cu insistență. Desigur, căderea vine din interiorul căminului, unde, soția sa a avut grijă să îl expună suficient de mult încât și cei mai indulgenți dintre noi să ne întrebăm: „Serios, chiar ne merităm conducătorii?”

Și chiar dacă nu ar fi fost vorba despre ambiția personală a lui Dunca, sprijinită necondiționat de prieteni devotați și binevoitori ca Nelu Popa, ne întrebăm, retoric evident, cum are oare tupeul să se prezinte din nou în fața cetățenilor?

În fond, cum să nu-i iubești pe acești domni care, în loc să se retragă discret ne demonstrează zi de zi că în politica românească nu există rușine?

Dacă Ponta și-a tras seva din rădăcinile groase ale familiei politice, Dunca este exemplul perfect de băiat descurcăreț, care crede că dacă a reușit în afaceri, poate să reușească și în politică. Și ce să vezi? În loc să-și demonstreze abilitățile de lider în Caraș-Severin, Dunca și-a dat singur cu stângul în dreptul, transformând județul într-un teatru de comedie administrativă. Ah, dar nu vă faceți griji, el tot crede că are ce trebuie pentru a deveni senator.

 Într-o politică unde imaginea publică e totul, domnul Dunca a avut norocul să fie „ajutat” din plin de propria familie. Un CV subțirel din cauza lipsei de realizări s-a transformat rapid într-un foileton plin de scandaluri, suficient de suculent încât să-l facă să aspire la noi culmi politice. În fond, ce ar putea merge rău? La capitolul notorietate stă mai bine ca oricine.

Romeo a încercat să conducă CJ Caraș-Severin ca un om care habar n-are cum să folosească instrucțiunile de utilizare! S-a comportat așa cum știe din proprie experiență: a condus cu mult zgomot, noxe, și derapaje spectaculoase, ca-n afacerile de transport. Și da, el a reușit să-și pună județul pe hartă… dar nu în sensul dorit. Cu o carieră politică deja pe butuci și cu o soție care contribuie la acest dezastru, Romeo Dunca încă mai crede că poate să ajungă senator. Aplauze, vă rog, pentru optimismul nemărginit! Dacă nu pentru altceva, măcar pentru abilitatea lui de a ignora realitatea.

Așadar, dacă Ponta este “împăratul revenirilor spectaculoase”, Romeo Dunca este, cu siguranță, “împăratul fiasco-ului” (cărășenii sunt obișnuiți cu termenul ”împărat”).

Și atunci, dragi cetățeni, să nu vă mai întrebați de ce nu vedem politicieni noi, pregătiți și capabili! Într-o țară unde Victor Ponta încă e relevant (sau cel puțin încearcă să fie) și Romeo Dunca crede că merită noi funcții politice, singura abordare este să rămânem în fața televizorului și să râdem. Sau să plângem.

Schimbare? Inovație? Competență? Sunt termeni exotici în Caraș-Severin, un județ unde Romeo Dunca și Victor Ponta reprezintă nu doar trecutul sau prezentul, ci și, incredibil, viitorul politic.