Imperiul de nisip de pe Timiș

March 24, 2026INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

În sudul Lugojului, acolo unde Dumnezeu a lăsat cândva lunca liniștită a Timișului, astăzi domnește o altă specie: balastierul conectat politic. Nu e vreo vertebrată rară. Dimpotrivă, e una bine adaptată la ecosistemul românesc, mai ales când solul e fertilizat cu contracte publice. Așa că, în anul de grație 2026, când asfaltul și betonul se toarnă direct pe relații politice, ca să fie cât mai trainice, iar agregatele minerale peste rețeaua de cumetrii social-democrate, râul, care a dat și numele județului din vestul României, nu mai curge, ci facturează zeci de milioane de lei. În orice condiții!

Dincolo de apartenența la același mediu economic, Florin Măran și Vasile Cotuna, proprietari de balastiere din epicentrul exploatărilor de agregate minerale din zona Lugoj–Tapia, mai au câteva lucruri în comun. În primul rând, abonament la contracte cu statul, în principal pe infrastructură și deszăpeziri. Apoi, un cerc relațional și comun de politicieni pe care-l întrețin și frecventează. Și, nu în ultimul rând (poate cel mai important!) dragostea eternă pentru Partidul Social Democrat care, în situații flagrante, vine la pachet cu o pelerină magică, care-i face invizibili, în ochii autorităților.

Aici, nu mai vorbim despre una, ci mai multe balastiere, interconectate prin tot soiul de fire, mai mult sau mai puțin vizibile. De fapt, o adevărată rețea de interese, care formează un sistem complex și bine închegat, de ani de zile, în care mai multe firme gravitează în jurul acelorași zăcăminte, concesionate cu multă grijă și blândețe de Administrația Bazinală de Ape Banat (ABA) și Autoritatea Națională de Resurse Minerale (ANRM). Ca, în cele din urmă, după exploatări haotice, să fie vândute statului. Și, nu, nu vorbim de vreo competiție reală. Vorbim de ecosistem.

În centrul acestui ecosistem apar sateliții principali ai PSD, Florin Măran și Ion Bejeriță, care au fost prezentați în detaliu, într-o serie întreagă de investigații ale InsiderTM. Cei doi nu doar că extrag sau comercializează agregate minerale, ci par să exploateze și logica rotației firmelor, a contractelor și a influenței prin care balastul pleacă din groapă, direct pe marile șantiere de infrastructură rutieră și feroviară, lansate pe orbită de Sorin Grindeanu. Un circuit scurt, eficient și… extrem de bine conectat. Că de aia zona Lugojului, care s-a dezvoltat pe terasa râului Timiș, e plină de balastiere și arată exact ca o groapă comună.

Și Vasile Cotuna, proprietar de balastieră prin SC Compact Product SRL, face parte din același ecosistem politico-economic select, la fel ca și Florin Măran și Ion Bejeriță. Imaginile surprinse la sol, chiar pe exploatarea de agregate minerale, situată în buza centurii Lugojului, arată totul. De la lacuri artificiale și gropi succesive, până la utilaje grele și instalații de spălare care nu doar sortează pietrișul, ci par să filtreze și responsabilitatea. Exact răspunderea de care fug și cei de la ABA Banat, ANRM și, în special, cei de la Garda de Mediu.

Decopertare agresivă

Dacă e să te iei după reclamă, societatea lui Vasile Cotuna deține o balastieră cu tradiție în zona de sud a Lugojului. Perimetrul de exploatare este situat în terasa râului Timiș, în versantul stâng, la vreo 1,5 km de oraș, cu acces prin drumul național E 70 Lugoj – Caransebeș. Mai mult, că SC Compact Product SRLîși exercită activitatea de exploatare, în baza permisului nr. 6498 din 11 octombrie 2005 și că extragerea agregatelor naturale din perimetrul licențiat se execută prin metoda treptelor orizontale descendente, mecanizat cu excavatoare și draglină. Adică, în cascadă.

În schimb, la privire mai atentă, pe tarlaua lui Vasile Cotuna, totul pare în regulă, până când ieși din perimetrul curat. Acolo, apar drumuri prin pădure (luncă), se văd urme de utilaje în vegetație și se ridică movile de material, în afara exploatării. Semn că realitatea din teren depășește geometria din acte. În plus, există și o exploatare puternic fragmentată, cu săpături multiple și extracții în mai multe puncte, nu controlată uniform. La aceleași coordonate de GPS (45.676502,21.934511), prin vegetația de pe lunca Timișului, până-n buza râului, sunt urme de utilaje grele (excavator, dumpere), depozite mari de pământ/steril și semne clare de excavație, chiar în zona împădurită.

Practic, vorbim despre urme de defrișare/distrugere vegetație. Ceea ce se traduce prin risc de eroziune și colmatare ape, tehnici caracteristice pentru o exploatare agresivă, flexibilă, mobilă și extinsă… din aproape în aproape. Și poate că toate aceste aspecte nu sunt deloc înduioșătoare pentru autoritățile de mediu. Deși, în urmă cu vreo 5 ani, în același perimetru, autoritățile au descoperit că, în gropile din care s-a scos nisip și pietriș, au fost aruncate deșeuri toxice. Practic, întreaga zonă a devenit o urișă groapă de gunoi. Atunci, Vasile Cotuna, consilier eparhial al Mitropoliei Banatului, s-a jurat că nu știe nimic și că totul gunoiul care s-a îngropat, a fost fără știrea și consimțământul său. Doamne ajută!

De fapt, exact așa s-a petrecut și la Șag, în urmă cu vreo două săptămâni de zile, atunci când prefectul de Timiș, alături de Poliție și Garda de Mediu, au descins pe un deponeu clandestin de deșeuriprovenite din construcții, aflate pe raza unui sit arheologic. La pachet cu o exploatare ilegală de agregate minerale, fără licență. Practic, la fața locului, după vreo cinci ani de activitate clandestină, din primele informații, autoritățile estimează că, pe locația din parohia administrativă a lui Flavius Roșu de la PSD, sunt îngropate circa 2000 de camioane de deșeuri.

În final, chiar dacă poveștile par fără legătură, nu e deloc așa. Imaginea e simplă căci râul devine balastieră, balastiera devine afacere, afacerea devine rețea și rețeaua devine sistem. Iar sistemul… devine normalitate, atunci când vine la pachet cu doctrina de partid. Așa că, în timp ce statul numără prejudicii, balastul pleacă mai departe. Și gropile rămân. La propriu. Și la figurat.