Naveta medicală

February 23, 2026ADMINISTRAȚIEInsiderTM

Ce spune ministrul Sănătății Alexandru Rogobete, referitor la (ne)respectarea programului legal de lucru în spitalele de stat, e pur și simplu o poezie. Fără rimă! În primul rând, pentru că reacția întâiului medic al României vine după ce un alt confrate a fost devoalat lucrând în privat, în timpul orelor de program de la stat. Doar că la fel ca doctorul de la Spitalul Elias din București, prins în offside tehnic, la nivel național, mai sunt câteva mii care fac exact același lucru, zi de zi, cu acordul tacit al șefilor de secție. Asta, pe lângă alte sute care, totuși, vin la lucru, dar nu produc absolut nimic (sau infim), ci doar își încasează salariile! Pe ambele paliere, de la numirea lui Alexandru Rogobete în funcția de ministru al Sănătății, semnale au tot fost. Cel puțin cu zecile, așa cum rezultă din informații publice, care sunt la liber, în mediul online.

În al doilea rând, la fel de bine ca tot sistemul medical, Rogobete știe că fenomenul cu dublarea orelor de program și cu pendularea între stat și privat, nu e de ieri și nici de azi. Și nimic din toate astea nu ar fi posibil și realizabil, fără acordul unui întreg lanț de interese și complicități meschine. Însă, ce omite să spună ministrul Sănătății, e că marea majoritate a doctorilor, când trag chiulul – cu tot cu asistente, rezidenți, instrumentar, materiale sanitare etc – nu se duc să lucreze la străini, ci la cabinetele șefilor de secții. Sau în spitale private în care profesorii universitari, care le coordonează și activitatea profesională de la stat, au diverse combinații sau de onorat contracte comerciale.

Așa că nu e nicio diferență între plantații! Dar asta o știe și ministrul Sănătății, numai că evită să verbalizeze, tocmai pentru că, la fel ca și cu cooperativa concediilor medicale fictive, chiulul organizat sau dublarea programului de lucru, aici e vorba despre un alt fenomen național. Tot medical! Unul de care nu se poate atinge dacă, în continuare, își mai dorește vreo funcție călduță în Guvernul României. Exact așa cum nu poate ostraciza sau demoniza nici simbioza medicală perfectă dintre stat și privat. Cu atât mai puțin, să separe apele dintre cele două medii de lucru, compatibile doar cu timp și bani de la bugetul de stat. Și, evident, cu resursa umană din regimul public de sănătate!

Așadar, în ce-i privește pe medicii care au capacitatea să se teleporteze și să se cloneze, în timpul aceluiași program de lucru, dincolo de cursa disperată pentru imagine publică, ministrul Sănătății merită laude, măcar pentru intenție și poziție! Că, până la un rezultat concret, e cale lungă! Și minunile pe acest palier de conflict de interese, așa cum o știe și Alexandru Rogobete, nu poate apărea decât într-o singură variantă. Mai exact, doar atunci când medicii sunt puși să aleagă între stat și privat. Ori una, ori alta! Așa că, până atunci, replici pompieristice de genul că astfel de lucruri sunt inacceptabile, că nu mai pot continua, că nu pot fi tolerate, că trebuie stopate și sancționate, acolo unde sunt dovedite, rămân la stadiul de anecdote și comedii medicale.

Meandrele concertului

Bineînțeles că ieșirea de zilele trecute a ministrului Rogobete, prin alunecare, pe chestiuni de dublare a programului de lucru, nu e deloc întâmplătoare. E chiar conjuncturală și reprezintă, mai degrabă, un cârlig (de comunicare), menit să estompeze sau să controleze furtuna perfectă care stă să se nască, din nou, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, ca urmare a unei rezoluții a Camerei de Conturi Timiș, pe chestiuni care trenează din 2022. Și toate au legătură cu nerespectarea programului de lucru, cu naveta medicilor între stat și privat, cu comprimarea spațiului și timpului de lucru și, evident, cu fostul loc de ucenicie al anestezistului Alexandru Rogobete ajuns, între timp, ministru al Sănătății.

Pe scurt, un document oficial al Curții de Conturi, obținut în urma unui audit de conformitate ad-hoc la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara, oferă o radiografie concretă a fenomenului de chiul în masă și a consecințelor sale dezastruoase. Potrivit minutei ședinței de încheiere din 19 decembrie 2025, auditorii au constatat o serie întreagă de suprapuneri ilegale, în programul de activitate medicală. Mai exact, au fost identificate situații în care medici, angajați cu normă întreagă în spitalul public, au prestat servicii medicale în clinici private, în intervale orare care s-au suprapus cu programul din unitatea de stat.

Din zeci de situații trase la indigo, exemplele, care au fost puse și pe hârtie, configurează activități medicale prestate la o serie de spitale/clinici private, operate de Materna Care SRL, Ar Terra Health SRL, MedLife sau SC Unirea Center SRL. Conform proceselor-verbale analizate de auditori, un medic ar fi prestat servicii, în mediul privat, în intervalul 08:00–12:45, în timp ce avea program de lucru la spitalul județean. De fapt, fusese și pontat, ca prezent. Și nu orice fel de medic, ci șef de secție clinică din SCJUT. Unul opera pe bandă rulantă, un altul consulta zi de zi, pe parafa unui alt coleg, fără stres. Și tot așa… cu zecile! În urma acestor constatări, Curtea de Conturi a estimat prejudicii, reprezentând contravaloarea salariilor încasate de la stat pentru zilele în care activitatea medicală s-a suprapus.

e asemenea, pentru anul 2024, în cazul altor cadre medicale, au fost identificate 75 de zile în care s-ar fi produs suprapuneri, între programul de la stat și activitatea din privat, situație pentru care auditorii au apreciat că angajatorul (SCJUT) are obligația legală de a stabili și recupera prejudiciul financiar. Tocmai pentru că a plătit/pontat personal contractual, care juca în deplasare! Ba pe spuză proprie, ba pentru gloria și balanța fiscală a șefului de secție! Oricum, documentul Camerei de Conturi Timiș este explicit și atrage atenția că unitatea sanitară trebuie să aplice cel puțin și sancțiuni disciplinare:

Personalul medical cu normă întreagă în sistemul public nu poate presta simultan servicii medicale în sistemul privat, în timpul programului de lucru din instituția publică – fapta putând fi încadrată ca abatere disciplinară. Auditorii avertizează că practica afectează calitatea actului medical din sistemul public și poate genera prejudicii, atât pentru instituție, cât și pentru pacienți, care nu beneficiază de serviciile medicului plătit din fonduri publice.

Zona gri

Raportul Camerei de Conturi Timiș surprinde și poziția medicilor vizați (specialități de Chirurgie Plastică, Ortopedie, Radiologie etc), în special a celor cu integrare clinică. Adică, a cadrelor didactice universitare care au contracte de muncă, atât cu UMF Timișoara, cât și cu SCJUT. Concluzia finală a fost că programul de lucru trebuie respectat și și că nu se pot efectua modificări unilaterale a normei de lucru, pe motiv de Codul Muncii și ordine ale Ministerului Sănătății. În orice caz, pe unele segmente, analiza Curții de Conturi a fost confirmată și de inspectorii ANAF. Alte concluzii, au fost lăsate în coadă de pește, fiind invocate lacune în evidența exactă a orelor de consultații din mediul privat. Adică, haos și vraiște în registre!

Oricum, auditorii au atras atenția inclusiv asupra vulnerabilităților administrative din Spitalul Județean Timișoara. Mai exact, asupra lipsei unor proceduri clare de verificare a prezenței fizice și a modului de completare a foilor colective de prezență. Pur și simplu pentru că, cel puțin până acum, nu s-a dorit! Așa se explică și fenomenul semnăturilor în registre, pe săptămâni întregi, în avans sau retro, în condițiile în care, după ora 9-10, dacă se face strigarea, sunt zeci de medici lipsă la apel. Și tot așa se explică și nerealizarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, tocmai pentru medicul nu e la programul de stat, ci la privat, și nu poate presta/deconta servicii medicale, în beneficiul spitalului public.

Cert e că, până la acest nou moment, astfel de situații, referitoare la dublarea programului de lucru, au mai fost făcute publice, cele mai celebre cazuri fiind cele ale medicilor Virgil Musta și Mihai Ionac. Și ca cei doi, cel puțin la nivel de SCJUT, mai sunt zeci care fentează legea, aplicând aceeași manevră. Adică, dacă știe că are de operat/consultat în privat, în timpul programului de la stat, medicul scrie o cerere, prin care solicită o zi de concediu de odihnă. Doar o scrie și o dă în mână asistentei-șefe sau șefului de clinică, care nu o înregistrează în sistem, decât în caz de alarmă generală. În cea mai rea situație, varianta e că medicul a scris-o și, din cauza unor urgențe pe secție, s-a amânat birocrația și s-a omis înregistrarea documentului. Ca la barbut!

Așadar, în tot acest concert de declarații ferme și practici bine împământenite, adevărul e unul singur. Că sistemul nu funcționează pe baza unor excepții, ci pe baza unei reguli nescrise! Iar regula spune că se închide ochiul, se pasează responsabilitatea și se mimează reforma. Până când cineva e prins! Abia atunci, apar indignarea publică, frazele solemne și promisiunile de toleranță zero. Doar că toleranța zero nu poate exista într-un sistem care a funcționat, ani la rând, pe toleranță sută la sută. Cazurile de la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara și, mai nou, cel de la Spitalul Elias din București, care l-a scandalizat pe ministrul Rogobete, nu sunt vreo excepție exotică, ci studii de caz despre cum complicitatea administrativă, ambiguitatea legislativă și interesul financiar pot coexista fără mari remușcări.

E clar că ministrul poate avea dreptate când spune că naveta la medici, prin suprapunere de program, e inacceptabilă. Problema este că inacceptabilul a devenit, de foarte multă vreme, o normalitate. Și cât timp separarea reală între stat și privat rămâne la nivel de poveste, iar alegerea clară – ori una, ori alta! – este evitată din motive politice și corporatiste, declarațiile rămân doar exerciții de imagine. Și asta pentru că reforma nu se face cu metafore și nici nu se impune prin comunicate. Se face cu reguli clare și consecințe aplicate egal, inclusiv pentru cei din vârful ierarhiei academice și medicale. Altfel, totul rămâne la nivel de indignare de serviciu, în spitalele publice unde programul de lucru e tot mai elastic. La fel, și memoria instituțională!

Upvote0PointsDownvote

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.