Logică medicală 

Totuși, de departe, cea mai mare frântură de logică e legată de afirmația conform căreia societatea de pază, care asigură securitatea Maternității Odobescu, nu a semnalat nici un incident cu privire la faptul că personalul de pază ar fi fost mușcat de ploșnițe. Deci, în logica asta, cum SRL-ul nu a sesizat, înseamnă că… fapta nu există! Ce nu spune SCMUT, din nou prin omisiune, e că firma are abonamente bune pe paza unității sanitare, de ordinul sutelor de mii de euro! Na, probabil managementul s-ar fi așteptat ca societatea de pază să sară în sus pentru doi gealați, ciuruiți de ploșnițe și plătiți cu minimul pe economie, și să piardă ditamai subvenția de la SCMUT.

Tot așa, probabil, o să zică Municipalul și despre cei la firma de dezinfecție care, pe data de 10 noiembrie, în jurul orei 20, a trimis un angajat să dea cu sprayuri pe lângă blocul operator, de erau să leșine toți medicii și femeile în travaliu. O să spună că nu au fost sesizați de prestator că Superman și-a cerut într-una scuze, afirmând că nu e normal ce face. În prezența a 6 (șase) cadre medicale. Și probele sunt tot în mini grupurile de Whatsapp!!! Oricum, apropo de ascunsul rahatului sub preș și a fricii patologice de asumare, de apreciat totuși că, în tot expozeul, SCMUT nu a suflat nicio vorbă despre cealaltă mare problemă – paradă uniformelor de spital, care circulă pe stradă. Și nici despre tânăra de 17 ani din Checea (Adriana Vislan), decedată după naștere, episod pe care a încercat să-l arunce, tot cu asumare, în cârca celor de la Spitalul Județean Timișoara! Mucles!

În schimb, SCMUT a punctat, cu vorbele celui mai mare duhovnic în sutană din Banat, că Maternitatea nu este un spital oarecare, ci un loc unde se întâmplă minuni. Mai mult, că în cazarmament, în perioada iulie-octombrie 2025, au venit pe lume 600 de bebeluși, un număr cât întreaga comunitate din satul Decea, din judetul Alba. Și că într-o vreme, în care se arunca cuvinte grele, Maternitatea răspunde cu fapte – cu 600 de vieți, 600 de familii fericite, 600 de motive să credem în oameni. Pentru că între pereții de la Odobescu nu se scriu știri, ci povești de viață. În schimb, nimic despre miile de euro aruncate pe cursurile anticorupție și povești cu standarde ISO, efectuate la sugestia șefei DGA Timiș (comisar Mihaela Ianăș) care, acum o lună, a fost împachetată de DIICOT, alături de alți polițiști din IPJ Timiș, pentru fapte de corupție și apartenență la un grup organizat.

Dincolo de corzi sensibile și lacrimi, ce nu face și nici nu a făcut SCMUT, e un lucru simplu. Nu a spus adevărul, de la cap la coadă. Nu cel lustruit prin comunicate, nu cel învăluit în cuvinte sfinte despre „miracolul vieții”, ci adevărul acela incomod, care mușcă la propriu și la figurat. Că, dincolo de metafore, în Maternitatea Odobescu, între pereții unde „se nasc povești de viață”, au fost și nopți în care s-au născut frici, rușini și tăceri. Și că, în afară de statistici și declarații cu prețuire pentru comunitate, tot acolo există și alți oameni care salvează vieți, dar dorm cu teama că, la propriu, în miez de noapte, ceva le mai suge sângele din sistemul venos.

Până la urmă, problema nu sunt ploșnițele! Ele sunt doar simptomul vizibil și urât, al unei boli mai adânci și sistemice – minciuna instituționalizată, dusă la rang de artă! Și e limpede că nu poți face minuni, într-un loc unde curajul de a spune ce nu merge e pedepsit, timbrat, etichetat și apostilat, în timp ce ipocrizia e trecută pe statul de plată. Adevărul e că oricât s-ar da cu parfum managerial peste mirosul greu al realității, el tot răzbate prin pereți, prin halate, prin mesaje WhatsApp. Și da, poate că la Maternitatea Odobescu s-au născut 600 de copii, dar odată cu ei s-a mai născut și o lecție. Că viața începe greu, la fel ca și adevărul care trebuie să înceapă de undeva. Măcar de aici! Altfel, e complicat să explici, chiar și unei ploșnițe, care e logica unui “caz izolat” pe care a trebuit să-l dezinfectezi…. de 10 (zece) ori. De 5 (cinci) ori în luna octombrie și tot de atâtea ori, în noiembrie!