Am citit zilele trecute, pe internet, o glumă care spunea că ”nu mai avem politicieni de dreapta sau de stânga. Politicenii români sunt de sens giratoriu”. Am râs dar am și plans, așa că mi-am luat ca studiu de caz doi foști președinți de Consiliu Județean, Romeo Dunca (CS) și Alin Nica (TM), doi politicieni care par să fi pierdut nu doar funcția ci și direcția.

În România de azi, politica a devenit un sport periculos, unde regulile sunt neclare și schimbătoare, iar principalii jucători se învârt, nu într-o cursă de dreapta sau de stânga, ci într-un sens giratoriu continuu. Aici nu mai contează ideologia, ci doar cât de bine te poți învârti fără să amețești, fără să derapezi, și, mai ales, fără să ajungi pe marginea drumului.

Romeo Dunca, fost mare stăpân al Caraș-Severinului, a intrat cu toată viteza în acest sens giratoriu după ce a pierdut alegerile locale. Și de atunci, se tot învârte ca un șofer care a ratat toate ieșirile. Milionarul, fost șef de județ, acum doar un alt politician pe lista pierzătorilor,  Dunca se uită disperat la intersecțiile din față, căutând ieșirea pentru a obține un loc pe orice listă la Camera Deputaților: sa fie USR, să fie AUR, poate chiar un partid nou-nouț? Numai PNL-ul nu mai apare pe GPS-ul lui politic. „Oare azi unde mă bag? La USR, că sunt la modă, sau la AUR, că strâng și ei ceva voturi?” Indiferent de direcție, o singură certitudine există: Dunca nu mai știe nici el de unde a pornit și nici unde vrea să ajungă, dar se tot învârte sperând că poate, poate, va nimeri un drum liber.

Dar cum a ajuns Dunca să se învârtă așa? Păi simplu: Marcel Vela, cel mai abil șofer al acestei curse, a fost mereu cu ochii pe oglinzile retrovizoare, pregătit să scoată din joc pe oricine îndrăznește să îi fure linia. Când Dunca părea că își pierde controlul, Vela a văzut oportunitatea perfectă de a-l arunca direct în păpușoi. Întâlnirea de la Oravița, unde Vela i-a sfătuit pe primarii PNL să-l lase pe Dunca fără combustibil, a fost de fapt doar o manevră bine calculată. Vela, șarpele politic care știe să schimbe direcția a fost mereu cu un pas înainte. Știe să își schimbe pielea și înclinațiile politice mai des decât orice nevertebrată aflată în vacanță. În fond, Marcel Vela nu are nevoie de dreapta sau stânga – tot ce-i trebuie e o bandă liberă pe care să își continue cursa (asta pentru că Vela, dacă pierde funcția își va pierde și numele și va rămâne în istoria contemporană ca domnul Pleșa).

Alin Nica a fost și el, pentru o scurtă perioadă, un șofer de încredere pe autostrada politică a PNL-ului din Timiș. Dar, ca orice ”novic”, a luat curba prea strâns și a ajuns direct în decor. Dat afară din partid cu un spectacol de artificii, Nica s-a trezit singur, fără busolă, și fără niciun GPS care să-i arate drumul spre o nouă destinație politică. S-a alăturat partidului Forța Dreptei, dar și acolo a descoperit că în loc să se urce într-un vehicul stabil, avea toate pneurile sparte. Acum, se uită cu jind la sensul giratoriu și își spune: „Oare mai apuc să revin la PNL? Sau trebuie să îmi găsesc altă rută?”. Dar, adevărul e că, în acest joc, nu există garanții. Sensul giratoriu nu iartă pe nimeni, iar cei care nu știu să conducă sfârșesc inevitabil în tufișurile netunse de pe marginea drumului județean.

Și uite cum politica românească a ajuns să fie un sens giratoriu în care toți politicienii se învârt bezmetic, fiecare încercând să găsească ieșirea care îi avantajează. Nu mai există stânga sau dreapta, doar o infinită rotație a oportunismului, unde cei care cândva se jurau pe principii, acum se roagă doar să nu fie trântiți din mașină. În această buclă a destinului politic, nimeni nu e la adăpost, și toți, de la Dunca la Nica, ajung să fie prizonierii propriei lor ambiții de a găsi un drum liber, chiar dacă asta înseamnă să se învârtă la nesfârșit, fără să ajungă nicăieri.

Cine câștigă? Cine pierde? În giratoriul politicii românești, singurul răspuns cert este că niciunul dintre protagoniști nu iese nevătămat și totul se reia cu fiecare nouă tură de alegeri. Exact ca într-o piesă de teatru absurd, unde publicul știe de la început finalul, dar tot așteaptă să vadă cine părăsește sensul giratoriu cu vehicolul mai puțin șifonat.