Praful de piatră de pe toba statului

February 13, 2026INVESTIGAȚII, POLITICĂTiberiu Kiss

Oriunde pui degetul pe hartă, chiar și în Burkina Faso, există un singur mod de a construi infrastructură mare. Iei agregatele pe factură, direct de la deținătorul licenței, le duci pe șantier, te apuci de treabă și maximizezi profitul. În România, însă, mai există o variantă. Până la un punct, aceeași. Doar că, înainte de toate, lași balastul să salute și factura unei firme de partid. Se vede asta din traseul banilor care traversează infrastructura Banatului și ajung mereu în același loc. Exact la constelația de entități comerciale care gravitează în jurul pesedistului Ion Bejeriță, finul baronului Ion Mocioalcă de la Caraș-Severin și tovarășul lui Sorin Grindeanu.

În teorie, e simplu. Statul semnează contracte. Constructorii execută. Agregatele vin din cariere. Se toarnă asfalt. În practică, între carieră și șantier, există o poartă. Cu un singur rând de chei. La PSD! Iar cine controlează poarta, controlează banii. Adevărul e că, întotdeauna, înainte de orice acțiune, se ung balamalele. Chiar și la staul, ca să nu iasă concurența din țarc! Și timpul a dovedit că cel mai bun balsam e cel pe care-l au autoritățile statului român. Evident, controlate la sânge de social-democrați, prin numiri politice și cu prelungiri din 6 în 6 luni. Că nimeni nu e de capul lui, pe lume!

În acest sens, cel mai bun exemplu de instrucție de front, așa cum arată analizele informativ-operative, are legătură cu Ordinul Prefectului nr. 522 din 06 septembrie 2023, pe vremea când Mihai Ritivoiu de la PSD a jucat rol de reprezentant al Guvernului Ciolacu în Timiș. Exact când au demarat, treptat, și marile șantiere de infrastructură, comandate de Sorin Grindeanu, în calitate de ministru al Transporturilor. Așa că, pentru cine are ochi să vadă, e suficient să arunce o privire pe referatul care a stat la baza constituirii Comisiei mixte pentru verificarea și controlul operatorilor de transport rutier, a condițiilor de circulație pe drumurile publice, a balastiereior și lucrărilor de excavare în zona cursurilor de apă, în județul Timiş.

Apoi, și pe rezultatele operaționale ale instituțiilor deconcentrate din subordinea prefectului Mihai Ritivoiu. Și aici vorbim despre Antifraudă, ANAF, Garda de Mediu, ISCTR, IPJ, Apele Române Banat și ANRM. Un adevărat deliciu din care se observă, de la un kilometru distanță, curățenia generală care a fost făcută în beneficiul balastierelor, deținute de Florin Măran prin SC Beton Lugoj SRL, SC Vitida Mineral SRL, SC AMM Construct 2015 și SC Tehnocer SRL. Și, indirect, în favoarea parcursului operațional al intermediarului de aur, Ion Bejeriță, coordonatorul din umbră al SC EMV Util SRL și SC ERC Vest SRL. Practic, singurii care au avut acces la banii publici, care provin din proiectele mari de infrastructură din Banat. Zeci de milioane de euro!

Așa că, toți operatorii, ținuți în țarc și rupți în două cu controale de stat (SC Seroni Trans SRL, SC Ceapaev Construct SRL, SC Nova Trust General SRL, SC WBW Logistic SRL, SC ATR Agregate SRL, SC Soller Com SRL, SC Beton IDM SRL, SC Agremin Product SRL, SC Setra SRL, SC Exclusiv Agregate SRL), nu au avut decât să privească, de după gard, la fluxul continuu de agregate minerale care au alimentat, alimentează și vor alimenta lucrările de la centura de Vest și Sud a Timișoarei, tronsonul A1 Margina-Holdea, coridorul feroviar paneuropean 4 (Timișoara-Lugoj-Caransebes) și viitorul A9 (Timisoara-Moravita-Belgrad). Că așa a decis PSD!

Punctul de origine

În rest, tot ce a urmat după pogromul autorităților iubitoare de social-democrație, sunt doar detalii care, conform planului, au așezat lucrurile pe făgaș. Practic, au făcut ca Florin Măran și Ion Bejeriță să fie singurii dealeri de agregate minerale din zonă pentru proiectele de infrastructură, demarare de Sorin Grindeanu. Și asta pentru că, în primul rând, Florin Măran deține licențe, cariere, stații de sortare, piatră certificată pentru drum și cale ferată, care se întind pe circa 600 de hectare. Și apoi pentru că Ion Bejeriță deține conexiunile politice. Adică, controlează poarta, cu cheile potrivite.

Și, așa cum a arătat deja InsiderTM, vânzarea de materie primă către antreprenorii generali, a fost directă, doar într-o măsură infimă. O demonstrează clar fluxurile financiare care arată că balastierele lui Măran nu livrează marfa, în linie dreaptă, către câștigătorii de licitații, ci o trece prin contabilitatea lui Bejeriță. Ba prin SC EMV-Util SRL, ba prin SC ERC Vest SRL. Exact aici intră grosul banilor de la constructori. Și vorbim de zeci de milioane pe an! Se vede limpede din documente că cele două societăți comerciale, ghidonate de finul baronului Ion Mocioalcă, sunt în dependență totală față de afacerile cu statul român și banii publici.

Semiluna PSD

Și până data viitoare, când intrăm în investigațiile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și a celor de la Spălarea Banilor (ONPCSB), rămânem pe varianta ocolitoare de Vest a Timișoarei (13, 9 km, preț 1,41 miliarde lei) și pe autostrada A9 (segment Remetea Mare-Jebel, 36 km și o valoare de 5,65 miliarde), acolo unde turcii de la Nurol se pregătesc să intre în pâine, evident, cu agregate furnizate pe același lanț comercial Măran-Bejeriță. Pe scurt, așa cum rezultă din informații publice, cel puțin până la acest moment, companiile turcești (Nurol, Alsim Alarko, Makyol, Yapı Merkezi, Gülermak), consiliate de de fostul premier Victor Ponta prin societățile Mara Proje Danişmanlik AŞ (Turcia) si VP Project Advisers SRL (Romania), au câștigat lucrări de peste 6 miliarde de euro cu statul român.

Pe lângă cuplul de aur Măran-Bejeriță, în ecuația cu turcii, pe diverse segmente de infrastructură rutieră, în calitate de subcontractor, apare și Vasile Albulescu, fost coleg de clasă și apropiat de-al președinte PSD, Sorin Grindeanu. Mai exact, pe relații comerciale de proiect, în sens operațional. Exemple clare sunt la Autostrada Craiova–Filiași, Lot 1, articolul Agenda Construcțiilor arată cu cei de la Nurol și, separat, ca subcontractant în echipa care a elaborat SF/PT (Egis Romania – Search Corporation). Totodată, există urme publice clare că firmele milionarului Albulescu livrează servicii către companiile turcești și pe partea de foraje/geotehnice.

Mai mult, într-un centralizator CNAIR apare explicit formularea că, în contextul asocierii Makyol – Yapı Merkezi, au existat utilajele furnizate de SC Formin SA, care aparține lui Vasile Albulescu din Caransebeș. Oricum, aproape toate licitatiile câștigate de turci (14 din 15) s-au făcut sub obladuirea cuplului Ciolacu-Grindeanu, după întâlnirile acestora cu administrația de la Ankara. Cooptarea aparent inexplicabila a lui Victor Ponta în preajma lui Marcel Ciolacu, pe când acesta era premier, a accelerat și mai mult contractele companiilor turcesti. Adevărul e că, așa cum rezultă din date publice, până și Marcel Ciolacu și-a lipit subcontractorii preferați, pe lângă turcii de la ICTAS. Astfel, recent firma amicului său Mihai Rotaru, SC Rotary Constructii Mentenanță SA, a castigat alaturi de compania turcească, un nou contract de 400 de milioane de euro pentru modernizarea unui tronson feroviar.

Cel puțin până acum, dincolo de simpatiile Turciei pentru Rusia, partea bună e că, in extremis și cu mari eforturi, România a reușit eliminarea companiilor turcesti din proiectul SAFE, în valoare de 9,3 miliarde euro, care gestionează infrastructura critică cu dubla utilizare (civilă și militară). Pe scurt, firmele din afara spațiului euro-atlantic (non-UE și non-GPA) nu au dreptul legal de a accesa autorizațiile de securitate necesare pentru gestionarea informaților clasificate NATO. Si, ca să se știe, așa a ieșit razant, dintr-o schemă de joc de 120 milioane de euro a SAFE, și Aeroportul Internațional Timișoara. Că de aia, acum câteva luni, a și demisionat intempestiv fostul manager al AIT, Daniel Stamatovici! Doar ca să-i facă loc la manșă și la infrastructura critică lui Lucian Taropa. Un alt prieten de-al președintelui PSD, Sorin Grindeanu.

Upvote1PointsDownvote

1 People voted this article. 1 Upvotes - 0 Downvotes.