Dominic Fritz vrea și el unificarea unităților sanitare din subordinea Primăriei Timișoara, așa cum dorește și Alfred Simonis să facă cu cele din parohia Consiliului Județean Timiș. În primă fază, edilul a anunțat că vrea contopirea Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara (SCMUT) cu Spitalul CFR și, apoi, într-o altă etapă, cu cel de Boli Infecțioase de la Pădurea Verde. Doar că, între timp, transferul patrimonial al clinicii ceferiștilor s-a blocat la nivelul Ministerului Transporturilor. Chiar și așa, printre vaiete și povești cu dușmani imaginari, primarul zice că merge mai departe cu reforma sanitară, la nivel spitalelor orășenești. Doar zice!

De fapt, nu mai departe de zilele trecute, Dominic Fritz, prin gura viceprimarului Ruben Lațcău, în cadrul unei întâlniri informale, a anunțat că nu și-l mai dorește pe dr. Cristian Oancea , în fruntea spitalului “Victor Babeș” Timișoara. Și-abia ieri, după ce, în urmă cu 3-4 zile, decizia de înlocuire a managerului de la Pădurea Verde a produs șoc și emulație în rândul populației, useristul și-a asumat alegerea, în cadrul unei conferințe de presă. Tot acum 24 de ore, cu subiect și predicat, s-a aflat și motivul pentru care contractul de management sanitar al profesorului universitar nu va mai fi prelungit. Cică, nu din motive politice, ci pentru un pic de… prospețime. Așa zice primarul Timișoarei! 

Ceea ce, în logica de (ne)pătruns a lui Dominic Fritz, înseamnă că doctorul Cristian Oancea s-a îmbâcsit pe la “Victor Babeș” și a prins mucegai, din cauza umidității ridicate de la Pădurea Verde. Deși, în timpul pandemiei de COVID, în ochii și declarațiile publice ale useristului, medicul era un erou și un profesionist desăvârșit. În schimb, deloc surprinzător, edilul Timișoarei tace mâlc când vine vorba despre dezastrul managerial și scandalurile (în lanț) de la Spitalul Municipal Timișoara, condus de Stela Iurciuc, garantată de USR și PSD. De fapt, de cel de-al treilea director interimar al SCMUT din ultimii doi ani! 

Adevărul e că un management, așa cum e cel al Stelei Iurciuc, care a intrat în mandat cu o promisiune oficială de reformă, dar a ajuns rapid să fie contestat pe patru mari paliere – legalitatea deciziilor, suspiciunile de nepotism, amatorism și folosirea comunicării instituționale ca scut reputațional – nu e nimic altceva decât un nou eșec răsunător al promovărilor instituționale, bazate strict pe simpatii politice. Nu de alta dar, la numirea medicului în fruntea celui mai important spital orășenesc (19 iunie 2025), mutarea a fost împachetată în beneficiul pacienților și în sensul creșterii calității serviciilor medicale. 

Tablou neomedical

Contează mai puțin că exact același discurs și laitmotiv (absolut identic!) l-a avut Primăria Timișoara, la 1 octombrie 2024, și când în fruntea SCMUT, în locul managerului Daniel Malița, a miruit-o pe Flavia Zară, care n-a rezistat decât câteva luni. Ce e important însă e de punctat, în contextul managementului istoric al Stelei Iurciuc, ține strict de cronologia faptelor. Și prima concluzie e că, dincolo de un directorat puternic centralizat și discreționar, în care deciziile-cheie suferă acut de transparență procedurală, mai sunt și neasumate. Și cel mai bun exemplu, aici, e episodul public (16 octombrie 2025) legat de invazia de ploșnițe de la noua Maternitate Odobescu din Timișoara.

Nici în ceasul al doisprezecelea și nici cu toate probele pe masă, Stela Iurciuc nu și-a asumat greșeala managerială prin care a dispus introducerea unor piese vechi de mobilier și saltele uzate, fără o dezinsecție prealabilă, într-o clădire nouă. Că așa au ajuns ploșnițele de pe Odobescu pe Franyo Zoltan! Atunci, în toiul scandalului, fără nicio jenă, a dat vina pe medicii rezidenți, pe care i-a făcut troacă de porci și a amenințat cu exmatricularea. Despre culpa domniei sale, însă, nicio vorbă! De fapt, un comportament managerial normal, având în vedere că, înainte cu câteva luni de episodul cu acarienii, când o minoră de 17 ani a murit, imediat după naștere, la Maternitatea Odobescu, Iurciuc a procedat la fel – a dat vina pe ginecologii de la Spitalul Județean Timișoara, sugerând neglijență și malpraxis. Asta era pe 10 august 2025!

Și tot așa a procedat și pe 21 august 2025, când a fost făcută dezvăluirea publică conform căreia noua Maternitate Odobescu, pentru care SCMUT plătește o chirie lunară de circa 40.000 de euro/luna și pentru care a tăiat panglica cu vreo trei săptămâni înainte, e una… de carton! Exact așa cum arată o expertiză tehnică a celor de la SC Agasi SRL, care a recomandat realizarea de urgență a unor investiții majore pentru modernizarea instalațiilor, în special a celor de ventilație și climatizare pentru sălile de operație. Doar ca și atunci, Stela Iurciuc a aruncat vina pentru semnarea contractului pe vechea conducere a SCMUT, mai exact pe dr. Flavia Zară, deși știa foarte bine că spațiul a venit pe filieră USR.

Apoi, pe parcurs, în viziunea de management a Stelei Iurciuc a intervenit și partea de… legalism selectiv. Și cel mai bine se vede lucrul acesta în scandalul de la Clinica de Balneologie Timișoara, cafe a debutat la final de decembrie 2025 și care nici acum nu s-a stins. Mai exact acolo unde, managerul SCMUT l-a schimbat din șefia de secție pe dr. Armand Gogulescu și l-a impus pe dr. Claudiu Avram. Nimeni altul decât cumătrul său! Și chiar dacă Ministerul Sănătății a concluzionat că decizia de înlocuire a șefului de secție a fost în afara legii, Stela Iurciuc nu a suflat nicio vorbă despre conflictul de interese și nepotismul informal. Ba din contră, a dat vina și a aruncat pisica moartă în curtea UMF Timișoara.

Biblie comportamentală 

Și tot așa, din 19 iunie 2025 încoace, de când Stela Iurciuc a fost intabulată pe Spitalul Municipal Timișoara, mai sunt zeci de alte situații similare care, în primul rând, în loc de profesionalism, denotă un amatorism cras. La fel cum e și episodul sinistru în care, în plină luptă cu nosocomialele, declanșată de ministrul

Alexandru Rogobete, mai multe cadre medicale ale SCMUT au fost fotografiate, nu o singură dată, făcând paradă în echipament de spital… pe stradă. Așa au rămas lucrurile, fără niciun fel de urmări notabile. Doar gargară! Adevărul e ca, pe lângă toate astea, au mai existat zeci de alte semne ale managementului profesionist de la SCMUT.

Exact așa cum e și seria întreagă de erate care modifică date, locuri de desfășurare a concursurilor publice și calendarul unor concursuri. Ca să știe doar cine trebuie! Asta ca să nu mai vorbim despre zeci de contestații la concursuri publice, admise in extremis, altele respinse arbitrar! Sau despre examene anulate sau reluate! În schimb, la SCMUT, se pompează mult în imagine. În primul rând, s-au aruncat cu bani pe un mini curs și un ISO, chipurile, menit să oprească practica șpăgilor din unitatea sanitară! Apoi, alți peste 10.000 de euro pentru povești cu GRDP și grupuri de Whatsapp. Si, în plus, s-au investit resurse serioase de timp și imaginație pentru promovarea unor medici care, în concediu fără plată, sunt șefi de secție în spitale private. Manipulare de doi lei!

Și la toate astea se mai adaugă și isteria cu premierele mexicane care, de fapt, sunt depărtate de orice… inovație sau noutate! Din nou, doar vrăjeala managerială, menită să arate reforma și progresul solid. Când, de fapt, așa ceva nu există! Deci, nu e de mirare că verdictul analitic al directoratului Stelei Iurciuc, strict pe baza acestui corpus, arată un reflex autoritar-birocratic, vulnerabil la acuzații de favoritism, slab pe transparență procedurală și dependent de legitimare prin comunicare publică, după producerea deciziilor, nu înainte. În administrația publică, asta este exact combinația care erodează, pe repede înainte, orice autoritate managerială.  

Și mai sunt zeci de alte episoade de genul care, puse cap la cap, nu mai pot fi trecute în categoria accidentelor administrative sau a unor simple erori de parcurs. Ele conturează, din contră, un tipar clar și o preocupare constantă pentru imagine, în detrimentul reformei reale. În aceste condiții, puse în oglindă, discursul despre prospețime și reformă invocat de Dominic Fritz, în cazul doctorului Cristian Oancea pare, cel puțin, paradoxal. Pentru că, dacă prospețimea ar fi într-adevăr criteriul central, atunci ea ar trebui aplicată uniform.

Altfel, schimbarea unor oameni și protejarea altora nu mai arată a reformă, ci doar a selecție convenabilă. Iar când reforma sanitară se transformă într-un exercițiu de comunicare politică, cu eroi de ieri deveniți brusc îmbătrâniți instituțional și cu manageri controversați păstrați în funcții, mesajul transmis sistemului medical și opiniei publice nu mai are nicio legătură cu criteriile de performanță sau responsabilitate, ci cu utilitatea de moment. Că așa e în politică – azi ești bun, mâine ești expirat!