Personajul Smèagol/ Gollum din Stapânul Inelelor este, fără doar și poate, întruchiparea bipolarității.

De-a lungul timpului, numeroase personalități de seamă au suferit de tulburări de personalitate. Să fie vorba despre geniul lor creativ ori despre o boală mentală, cine știe? Ceea ce știm sigur e că lista celor asociați cu tulburarea bipolară (cunoscută în trecut ca depresie maniacală) include nume mari, confirmate prin declarații publice și surse verificabile. Printre aceștia se numără mulți, conform Wikipedia:

• Vincent Van Gogh  (pictor)
• Francis Ford Coppola (regizor),
• Mel Gibson (actor), Ernest Hemingway (scriitor)
• Frank Sinatra (cântăreț)
• Robert Schumann (compositor) sau, din lumea politică
• John Curtin (al 14-lea prim-ministru al Australiei), 
• William Pitt, (prim-ministru britanic) sau
• Lynn N. Rivers (primul membru bipolar declarat al Congresului Statelor Unite).

Și acum, coborâm din stratosfera geniilor la troposfera politicienilor locali, unde bipolaritatea nu mai reprezintă doar o tulburare, ci este o strategie politică, bazată pe ceea ce numim „memoria scurtă a votantului român”. Fără vreo dovadă medicală dar cu un iz puternic de oportunism, vă propun două personaje demne de un scenariu de telenovelă turcească. Să le analizăm„patologia” discursului!

Începem cu celebra Alina Sperlea, consilier local PSD și, aparent, un fel de haiducă modernă din Dumbrăvița. Pe Facebook, ea pozează în sora nedreptățiților, zâna copiilor și apărătoarea sărmanilor, dar, în fapt, este doar un samsar imobiliar cu moralitatea în bernă și mari probleme cu instituțiile fiscale ale statului. Pe principiul „circul este viața mea” – nu e vreo manea! – doamna consilier a făcut de curând un spectacol online, acuzându-l pe primar cum că e pe combinații cu unii și cu alții, cum că, vai doamne, prejudiciază comuna! Dar ce să vezi? Surpriză! Haiduca nu s-a prezentat fix la votul pe care îl aducea în discuție, vot cu care chiar putea schimba ceva. În loc să își exercite dreptul dat de cetățeni, a preferat să rămână pe online, cu aplaudacii de serviciu la tastatură, de unde poate împroșca pe oricine cu foarte mare libertate. Așadar, întreb și eu, ca un cetățean nedumerit: e vorba de patologie sau doar dublu discurs alimentat de dezinteresul public?