Corupția endemică și sistemică din România ultimilor 35 de ani, patronată de securiștii de rit nou, face ca un kilometru de autostradă, la câmpie, să coste mai mult decât unul care taie munții, în Elveția. Din aceleași motive, drumuri, plaje sau poduri noi, în care se investesc zeci de milioane de euro, crapă după o lună de la recepție sau dispar la prima furtună.

În România, se fură din toate pozițiile, tocmai pentru că, în toată perioada postdecembristă, țara s-a reinventat constant. Se fură tot mai scump, mai repede și mai pe față. Șpaga e la meniul zilei, pe orice palier al societății. Cu foarte mici excepții, întregul regim e atât de putred la rădăcină, încât nimic nu-l mai poate readuce la viață. Toată lumea știe asta și, culmea, nimeni nu face nimic! Toți închid ochii și vând vise sau gogoși!

Statul, care ar trebui să-și protejeze cetățenii, îi omoară cu zilele. Pe unii, îi termină prin spitale cu infecțiile nosocomiale. Pe alții, prin hărțuire la locurile de muncă, prin amenințători, prin pușcării sau prin izolare. Și mai sunt și cei pe care-i ascultă, pe care-i șantajează, cărora le fabrică dosare sau îi rup cu controale instituționale, până clachează sau falimentează. Sunt mii, în situația asta!

Azi, Statul ia de la cei mulți, pentru ca securiștii de rit nou să-și poată păstra privilegiile și să fure în continuare, așa cum fac de peste trei decenii și jumătate. Acum, ne vând din nou placa cu eliminarea pensiilor speciale, reducerea numărului de agenții și micșorarea numărului membrilor din CA. Deși, tot ei sunt cei care au inventat categoria de speciali, au înființat agenții pe care, ulterior, le-au populat cu neamuri, amante, sinecuriști și aplaudaci. Incredibil, cât tupeu!

Ce stomac și câtă ipocrizie să ai, ca să vorbești despre agenții, pensii speciale și consilii de administrație, când în ultimii 35 de ani ai avut toate pârghiile, ca să pui capăt oricăror nedreptăți sociale?! Și te mai arăți și revoltat, ca un novice-n ale politicii, când tu, Sorin Grindeanu, de fapt, ești un veteran într-ale social-democrației, de-adevăratelea! Ticăloșie și nesimțire, în formă pură!

Și totuși, într-o țară normală, asemenea personaje ar fi demult trimise acolo unde le este locul. Direct în fața Justiției, alții pe la casele lor, unii înapoi la școală sau la pescuit la ştiucă, nu în fața camerelor de filmat. Dar în România, doar teatrul absurd face politică bună de stat. Aşa că, până când românii nu se vor ridica, nu doar din pat, ci și din genunchi, nu vor vedea altceva decât aceleași fețe, aceleași minciuni și aceleași hoții.

Adevărata tragedie nu e că, din nou, românii au fost păcăliți, cu că șmecherii, care populează audiențele, le-au furat speranța și rușinea, până n-a mai rămas nimic de apărat. Din păcate, azi, România e ca o casă veche, în care lemnul trosnește sub pașii securiștilor de rit nou, deghizați în politicieni. În timp ce ferestrele, odinioară deschise spre bun-simț și rațiune, sunt acum bătute cu scânduri. Românii sunt înăuntru cu facturile, în întuneric. Afară, aceeași patri(H)oți, își împart cheile viitorului.

Ce mai lipsește? Să li se spună că totul e, de fapt, pentru binele românilor și în interesul națiunii. Din nou!