UMF Timișoara, pârâtul care își plătește reclamantul ca să lipsească de la muncă

November 27, 2025METROPOLITANEInsiderTM

Pe un colț de masă, un medic universitar și spitalicesc, conf. dr. Izabella Petre, până nu demult șefă de secție la Clinica de Obstetrică-Ginecologie 2 din cadrul Maternității Bega, a scris două cereri. Identice. Cu aceeași dată și același motiv! Apoi, le-a imprimat, le-a semnat, le-a parafat și le-a depus, prin registratură, la cele două instituții la care lucrează. Una la Spitalul Județean Timișoara și cealaltă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”. Și, din acest moment, două lumi administrative, pe cât de identice pe atât de complet opuse, și-au pus rezoluțiile pe cererile gemene, alegând soluții diametral opuse. Deși legea e una singură!

Așa se face că, o situație administrativă, aparent banală, care are legătură cu o simplă cerere de învoire pentru participarea la o ședință de judecată, a scos la suprafață diferențe majore de conduită între două instituții publice din Timișoara. Și contramăsuri informative, desprinse din prea multe filme bollywoodiene de spionaj! Pe scurt, punctele de vedere divergente au plecat de la următoarea cerere a cadrului medical și universitar, care a fost depusă, la ambele unități, pe data de 24 noiembrie a.c:

Subsemnata conf.univ.dr. Izabella Petre, angajată a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Pius Brinzeu” Timișoara, în funcția de medic primar OG II, vă rog să-mi aprobati învoirea în data de 26.11.2025, pentru a îndeplini obligațiile legale – cetățenești, în dosarul nr. 1287/30/2025, aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

La Spitalul Județean Timișoara, petiția a ajuns pe masa managerului, prof. univ. dr. Dorel Săndesc care, din motive întemeiate și suspiciuni birocratice, având în vedere chiar și un concediu medical de dată recentă, a trimis cererea la Resurse Umane, spre avizare. Răspunsul nu a întârziat să apară. Și cum specialiștii SCJUT au scris că nu există bază legală și, drept urmare, nu pot aproba o învoire, managementul unității i-a comunicat dr. Izabella Petre că, cel mult, îi poate da 1 zi de concediu de odihnă. Ceea ce s-a și întâmplat a doua zi, tocmai pentru ca, pe 26 noiembrie, fosta șefă de pe OG II de la Maternitatea Bega, să-și poată exercita obligațiile legale – cetățenești, așa cum a cerut.

Cum este posibil ca două instituții publice, care funcționează în același oraș, după același Cod al Muncii, același Cod de Procedură Civilă și aceeași logică administrativă, să ia decizii atât de diferite? E simplu. În primul rând, Spitalul Județean Timișoara a intuit bine că biletul de învoire (numit adesea învoire de câteva ore sau zi liberă recuperabilă) NU este reglementat explicit ca termen în Codul Muncii. Totuși, există bază legală pentru acordarea timpului liber, în anumite situații, cu posibilitatea recuperării orelor de lucru. Astfel, art. 52–53 și art. 119–122 Codul Muncii permit:

- - acordarea timpului liber plătit pentru anumite evenimente familiale
  - acordarea timpului liber pentru situații personale, cu condiția recuperării ulterioare, în baza unui acord între angajat și angajator
  - posibilitatea de flexibilizare a programului
  - acordarea de timp liber pentru orele lucrate în plus
  - schimbarea temporară a programului de lucru prin acordul părților.

Cu alte cuvinte, în curtea UMF Timișoara, conceptul de „învoire” a intrat în calcul, chiar dacă, contrar legii, angajatorul a permis absența cadrului didactic, fără recuperarea ulterioară a orelor, conform unui program stabilit de comun acord. Că procesul nu e un eveniment fericit de familie! De fapt, ca să fie și mai clar, instituția de învățământ superior a permis unui angajat, care i-a deschis mai multe procese, să lipsească de la program… pe banii universității! Așa că, de-acum încolo, pârâta – UMF Timișoara va fi obligată să-i dea angajatului-reclamant învoiri (cu plată!) măcar pe o jumătate de an universitar înainte, la câte termene și procese există în dreptul numelui de Izabella Petre. Și câte or să mai fie!

Stare de fapt

Acum, fie vorba între noi, ceea ce a ambalat frumos și cu fundiță dr. Izabella Petre, cum că are nevoie de o zi liberă, ca să-și exercite drepturile legale – cetățenești, n-are nici subiect și nici predicat. Și asta pentru că prezența în instanță este obligatorie DOAR în cazuri specifice. Mai exact, dacă instanța face o citare personală sau dacă judecătorul dispune să cheme la bară părțile și face precizarea expresă cu menținerea prezenței. În restul termenelor, reprezentarea se face prin avocat. Așa cum e și cazul dosarului 1287/30/2025 și așa cum a fost și la termenul din 26 noiembrie 2025: fără citare de martori, fără audierea părților, fără prezență obligatorie, etc. Ceea ce se știa, oricum, dinainte!

De fapt, dincolo de subiect și predicat, manevra a avut doar un complement circumstanțial de loc care constă, apropo de contramăsurile de intelligence bollywoodian, în următoarea adeverință, eliberată de Tribunalul Timiș:

Prin prezenta se adeverește că numita Izabella Petre a fost prezentă astăzi, 26 noiembrie 2025, la Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal în calitate de reclamantă în dosarele nr. 1287/30/2025 si 3330/30/2025. Se eliberează prezenta adeverință pentru a-i servi la locul de muncă.

Așadar, nici poveste despre îndatoriri și obligații legale – cetățenești. Nici vorbă despre vreo citare, audiere ca martor sau vreo aducere cu mandat. Ci doar despre o tehnică continuă, perpetuă și nesfârșită de victimizare! Pe bune, acum, câți dintre dvs, mai ales cei cu hipertensiune arterială esențială, tahicardie sinusală și conectați la holter, într-o zi cu învoire specială (fără recuperarea orelor) sau concediu de odihnă (decontat), ați fi mers să frecați băncile Tribunalului, fără să fiți obligați? După care, să mai și cereți adeverință de la judecători, că v-au zărit prin sală, în caz că vă contestă cineva!? Niciunul! Pardon, de fapt doar unul.

Niciunul a fost până la 15 noiembrie 2025, că așa zice instanța, când afirmă că, până la acea dată, nu a mai eliberat/prescris asemenea adeverințe (rețete) pentru cei din cultul Martorii lui Hypocrate. Și, până la urmă, toată povestea nu e despre o simplă tentativă de învoire. Ci despre metehne, obiceiuri și driblinguri, într-un sistem medical în care fiecare face ce vrea, vine când vrea și pleacă când vrea, pe banii statului român! Și mai ales despre cum aceeași lege, culmea, poate fi citită fie ca un manual, fie ca un roman de fantasy. Depinde de unde cade lumina!