Se întâmplă lucruri mari în PSD. Atât de mari, că trebuie făcute pe ascuns. Au fost două ședințe secrete într-o singură săptămână – semn clar că partidul suferă. Nu de idei, Doamne ferește, ci de exces de gargară.

Marți, la ora 15:00 fix, au fost primele consfătuiri de taină, înaintea întâlnirii cu președintele Nicușor Dan. O mână de baroni și conți – printre care Manda, Nistor, Tudose, Olguța și Negrescu – au intrat în clădire de pe Kiseleff cu pași mici, dar siguri, ca-ntr-un episod de Las Fierbinți – Ediția Guvernamentală. 

Prima rundă de stenograme:

— Grindeanu: Și dacă ne dă cu sec (n.n – Nicușor Dan)?

 

— Tudose: Și dacă ne dă ce? Doar în grupul ăsta suntem 15 care pot să ocupe funcția de premier.

Da, așa arată un dialog de pokeriști obosiți, dar plini de sine. Când ai 15 oameni care se cred premieri, rezultatul e clar: nu va fi niciunul! După vizita la Cotroceni, unde Nicușor Dan a făcut o figură de președinte tăcut, iar Bolojan și-a dat cu părerea, fără să ceară ceva (ceea ce, în PSD, e comportament de extraterestru), Grindeanu s-a întors în Kiseleff, ca să reaprindă speranța.

A doua rundă de stenograme:

— Grindeanu: Nicușor Dan nu își dorește un premier tehnocrat. Ilie Bolojan a zis pas, că nu ține să fie premier, dar cred că este o tactică de negociere.

 

— Negrescu: Perfect! Dăm pe surse că a refuzat oficial.

Și uite așa, de acum încolo, avem proba că PSD-ul funcționează exact ca o pagină de Wikipedia: se actualizează din surse proprii, complet nesigure, dar cu multă încredere. Important nu e ce se întâmplă, ci ce pare că s-a întâmplat. De aia Grindeanu a ieșit la rampă, într-un acces de sinceritate prefabricată, și a anunțat pe Facebook că toate zvonurile sunt false. 

Că PSD nu negociază funcții. Niciodată! Că PSD oferă doar soluții pentru români. Ce fel de soluții? Nu se știe, dar sigur nu includ umor. În realitate, PSD trăiește un nou episod de schizofrenie colectivă. Toți se cred lideri, dar nimeni nu vrea responsabilitate. Unii se vor premieri noi. Alții mimează modestia, sperând că refuzul de azi e numirea de mâine.

Iar Grindeanu, ca-n orice piesă proastă, joacă dublu: e și regizor, și figurant! Știe că n-are susținere reală, dar trage de timp și stenograme, în speranța că la un moment dat, din confuzie, va ieși premier din greșeală. 

Asta nu mai e politică. E teatru de păpuși fără sfori – doar cu stenograme!

Așa că cine zice că PSD nu mai produce spectacol, înseamnă că n-a apucat să vadă ultimele două zile de balet politic marca Grindeanu. Un băiat de casă, ținut în viață ba de Pahonțu, ba de Hellvig, ba de Thuma. Când pe rând, când în haită! Și Sorin Grindeanu e dovada vie că în România poți să fii absolut nimic și totuși foarte sus. Nu ca idee filozofică, ci ca poziție în stat. 

Ce-i drept, Grindeanu a fost crescut frumos de sistem, de la chelie-n sus. L-au legănat o serie de entități și tot ce înseamnă băieți de stat cu ochelari fumurii. L-au îmbrăcat frumos, l-au dus la club, i-au făcut lipeala cu Vicol, cu Ponta, cu cine mai era disponibil la ceas de seară. I-au dat carnete de partid și conturi de Nordis, i-au livrat rochii la ușă și tratamente pe cardul instituției. Și de ce nu? E tânăr, are vise mari.

Ce n-a învățat însă Grindeanu, cel cu o febră hormonală care nu i-a trecut nici la 50 de ani, e că politica nu se face doar cu poze și promisiuni șoptite în club. Când a preluat partidul, l-a preluat cu tot cu foame, cu șacali, cu răzbunări și cu toți băieții care visează și ei o vilă cu vedere la Herăstrău. A crezut că dacă face un grup de WhatsApp cu 15 inși o să controleze partidul. S-a prins repede că și ăia din afară, și ăia din interior, îl urăsc cam la fel.

Viitorul PSD? Între un Negrescu care nu convinge nici liftiera de la Bruxelles și un Grindeanu care nu mai convinge nici oglinzile din baie! Intre timp, tot jocul de putere, a transformat partidul într-o casă fără uși. Așa că, Doamne ferește de 2028! Că până atunci, Grindeanu își mai schimbă de 3 ori visul: azi premier, mâine președinte, poimâine pilot de F1 sau director la SIE.

Că vorba aia: când ești băiat de sistem, nu mori niciodată. Doar mai pupi o mână, mai zâmbești o dată. Și aștepți. Exact așa cum așteaptă toți ceilalți 14 prim-miniștri ai PSD!