În 2025, Donald Trump s-a întors bogat și nemilos, dar adevărata surpriză este alta.

Nu este un miracol că Trump a supraviețuit înfrângerii din 2020. Sau că a trecut cu bine peste o tentativă de lovitură de stat ori că a traversat un deșert, într-o Americă pe jumătate ostilă. Nici că face parte dintr-un Partid Republican și că liderii  formațiunii îl detestă, la propriu. Miracolul său adevărat este că s-a întors, pe front, fără a-și schimba caracterul fundamental. Trump a câștigat bătălia electorală, devenind al al 47-lea președinte al SUA, tocmai pentru că a reușit să convingă, că a rămas neschimbat. E el însuși, nealterat, autentic! Pur și simplu, a revenit în luptă precum Contele de Monte Cristo, fără să renunțe la nimic, arătându-se chiar mai grosolan, mai vulgar și mai agresiv. A vrut răzbunare și răzbunare a avut! Până la urmă, a triumfat fără a urma vreunul dintre sfaturile bune ale consilierilor săi, pe care, de altfel, i-a concediat ori de câte ori a avut ocazia. În toată această competiție electorală, care tocmai s-a încheiat, Trump a păstrat tot ce îi irita, revolta și amuza pe adversarii săi. Și bine a făcut!

Da, Trump nu s-a schimbat! Pur și simplu, s-a viralizat! De exemplu, a luat cu asalt TikTok-ul, iar videoclipurile sale au ajuns la zeci de milioane de tineri, mulți dintre ei votând pentru el. Într-un exercițiu de flexare cu propriul cult, Donald spune despre sine: „M-am revărsat complet, am dezvăluit tot ce eram, m-am dezbrăcat și m-am dăruit, iar în fiecare colț al sufletului meu se află un altar pentru un alt zeu”. Zeul său nu este cel creștin, prea des invocat la fiecare miting, cel despre care se crede că a deviat glonțul atentatorului din Pennsylvania, Thomas Matthew Crooks. Dumnezeul lui Trump e dolarul american!

Trump a câștigat mulți bani. Poate mai puțini decât noul său prieten si susținător Elon Musk. S-a vândut, în mod constant, și-a dedicat viața propriului brand și a promovat produse diverse: Trump Tower, Universitatea Trump, cazinourile Trump, vinul Trump. Toate unite printr-un detaliu comun: numele său. Un brand! Astfel, pe scena victoriei, și-a lăudat soția: „Cartea Melaniei este pe primul loc în top!” (de fapt, este pe locul trei pe Amazon, dar un final fericit nu trebuie spoit cu adevărul).

ANTI-POLITICIANUL

Trump a făcut același lucru și în politică. În ciuda celor trei campanii prezidențiale și a celor patru ani la Casa Albă, nu este perceput ca un politician. Dacă este susținut atât de clasele populare, cât și de cei bogați, este pentru că ambele categorii pot spune că Donald este unul de-al lor. Lui Trump îi place să se descrie ca fiind „un sărac cu bani” campionul acelui „white trash” („gunoaie albe”) care, de-a lungul anilor, au suportat rigorile inflației și sărăciei, respingând lecțiile morale ale corectitudinii politice și declinul puterii americane.

Trump îi admiră pe dictatori, iar dictatorii îl admiră pe el. Liderii lumii s-au grăbit să-l felicite. Putin, Erdogan și Xi sunt încântați, văzând în el o reflecție a lor. Și aceasta a fost, de fapt, o veste binevenită pentru unii lideri democrați, precum Netanyahu. Dar, pe măsură ce autoritarismul și puterea personală cresc în întreaga lume, americanii au dorit la conducere un lider puternic – sau măcar imprevizibil: un „câine nebun” pe care nimeni să nu îndrăznească să-l provoace, de teama reacțiilor. Și acum, toată lumea pare să aștepte pacea – în Ucraina, în Orientul Mijlociu și în întreaga lume. Ca și cum Trump ar avea o altă cale de a obține pacea, decât prin dezangajare: lăsându-i pe ruși și pe ucraineni, și pe toți ceilalți, să-și rezolve propriile probleme.

Desigur, și democrații și-au jucat rolul. Au organizat alegeri primare pentru a-l confirma pe Biden, în ciuda problemelor sale, așteptând ca Trump să fie condamnat pentru a schimba candidatul. Apoi, s-au amăgit ca măcar Kamala Harris, în ciuda lipsei evidente de leadership, ar putea să-l înfrunte pe Trump. Dar înfrângerea a fost clară: au pierdut toate statele indecise, Senatul, Camera, votul popular și chiar și imaginea. Încă o dată, sondajele l-au subestimat pe Trump și nu au surprins ultima sa creștere. Petențialul său de creștere uriaș și revenirea spectaculoasă, la recuperare!

ILUZIA

Privind mai în profunzime, greșeala culturală a democraților americani este aceeași cu cea a europenilor: credința că Trump este un lider slab, care ar trebui să plătească pentru lipsa sa de corectitudine politică sau, să-i spunem, pentru lipsa sa de maniere, pentru deschiderea sa – sau, mai degrabă, pentru grosolănia sa – pentru aroganța sa. În realitate, este exact opusul. Susținătorii lui Trump îl plac pentru aceste trăsături, deoarece el nu gândește, nu simte și nu vorbește ca un politician, moralist sau intelectual. Omul esste ca o celebritate căreia i se permite orice. Chiar și în New York, a avut performanțe mai bune decât se aștepta toată lumea. America lui este majoritar albă, masculină și creștină, dar mulți latino, mulți afro-americani și multe femei au votat pentru el. De ce? Deși unii îl consideră o amenințare pentru libertatea lor, la fel de mulți îl adoră. Și nu doar tinerele în roșu care, în acea seară, se înghesuiau să se apropie de scena decorată cu cincizeci de steaguri americane și cincizeci de vulturi, toate cu aceeași coafură de prădător.

Europenii, deja destul de divizați, se confruntă acum cu patru ani dificili. Europa a simțit și ea vântul anti-sistem, anti-elită, anti-establishment, anti-politic care bate dinspre America. Până acum, Europa a rezistat: populiștii au ajuns la guvernare doar într-o mare țară (ghiciți care). Dar acum, centriștii, precum Von der Leyen și Macron, și progresiștii ca Scholz, care anul viitor va pierde alegerile, sau Sanchez – urmărit de cei afectați de inundații cu bâte –  vor trebui să-i facă față lui Trump. Și nu va fi ușor!

What’s next Donald? M.R.G.A. and M.E.W.A.?