January 20, 2026Pe 5 noiembrie 2014, Direcția Națională Anticorupție (DNA) – Serviciul Teritorial Timișoara anunța reținerea pentru 24 de ore a vreo cincisprezece persoane, acuzate de evaziune fiscală, spălare de bani și constituire de grup infracțional organizat. În capul mecanismului descris de procurori, a apărut numele de Florin Dănuț Măran, indicat drept om de casă al PSD Timiș și coordonator al SC Tehnocer SRL și Dateco SRL. La momentul arestării, afaceristul din zona Lugoj era cumătrul președintelui CJ Timiș de la vremea respectivă, Titu Bojin, actualmente consilier personal al șefului administrației județene, Alfred Simonis.
Cinci ani mai târziu, în 17 septembrie 2019, procesul grupului infracțional a ajuns la final. Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o hotărâre definitivă (decizia penală nr. 859) prin care l-a condamnat pe Florin Măran la numai 3 ani închisoare cu suspendare (termen de încercare 6 ani) pentru infracțiuni în formă continuată, plus o serie întreagă de interdicții civile. Adevărul e că ambele firme, ghidonate de săgeata social-democraților bănățeni, per total, s-au ales cu plata unor penalități de 300.000 lei și cu suspendarea pe 3 luni a activităților comerciale (construcții de drumuri și comerț cu agregate minerale).
În plus, ca să fie bine pentru toată lumea, înainte de condamnarea definitivă, Florin Măran a dat fuguța la Trezorerie și a virat în conturile Statului circa 12,5 milioane lei, reprezentând prejudiciului calculat din activitățile ilicite de evaziune fiscală și spălare de bani, fără accesoriile fiscale. De fapt, la fel au făcut aproape toți protagoniștii, în semn de recunoaștere a faptelor, așa că tot lotul de olimpici din jurul omului de afaceri – mai puțin trei care aveau cazier judiciar – s-au ales cu pedepse, fără executare. La câteva luni după pronunțarea instanței, deși doar aparent fără nicio legătură cu subiectul, în martie 2020, au început lucrările la Centura Timișoara Sud, finanțate prin programele europene POIM și POT.
Și, din nou, cooperativa balastierelor din angrenajul PSD s-a pus pe treabă. Apoi, o perioadă, lucrările au fost oprite, până când, în 25 noiembrie 2021, Sorin Grindeanu a preluat conducerea Ministerului Transporturilor. În cele din urmă, în septembrie 2023, odată cu înlocuirea constructorului, lucrările au fost reluate în forță de către asocierea SA & PE Construct SRL (lider), Spedition UMB și Tehnostrade SRL. Aici, furnizorii de pietriș și balast, apropiați de PSD, au intrat în joc din a doua jumătate a lui 2023 și au tras din greu, vreun an de zile. În fine, pe 10 septembrie 2024, după aproximativ patru ani de la primele lucrări, centura de sud a Timișoarei, pe o lungime de 25,7 km, a fost dată în folosință, la un cost final de aproximativ 90 milioane euro.
Pe bandă rulantă
La fel s-a întâmplat și la autostrada A1 Lugoj–Deva, secțiunea Margina–Holdea (9,1 km), imediat după preluarea Ministerului Transporturilor de către Sorin Grindeanu. Practic, în perioada ianuarie–august 2022, CNAIR a finalizat procedura (clarificări, evaluare) și în septembrie a desemnat câștigătorul, tot în favoarea asocierii UMB–Tehnostrade–SA&PE. Ulterior, la începutul anului 2023, s-a semnat contractul și s-a trecut la proiectare și organizare de șantier. Abia în 2024, lucrările pe tronsonul Margina-Holdea au început masiv (tuneluri, ramblee, structuri), ceea ce a dus la o cererea mare de agregate minerale. Tot din balastierele controlate de oamenii PSD!
Până aici, câteva lucruri sunt certe. În primul rând, deciziile-cheie (atribuirile) pentru ambele proiecte au fost luate după data de 25 noiembrie 2021, când Sorin Grindeanu a fost uns ministrul Transporturilor. Apoi, consumul real de agregate, în cele două locații, s-a derulat pe perioada 2023 (Centura Sud) – 2024 (Margina–Holdea), așa cum rezultă dintr-o grămadă de date financiare. Mai mult, firmele care au vândut produse de balastieră, către drumarii care au câștigat contractele, apar ca „surse aprobate” în documentațiile de șantier din aceste perioade, așa cum rezultă din cartea tehnică a construcției.
De exemplu, pentru zona Margina–Holdea, lucrare estimată la circa 1,8 miliarde lei fără TVA, sursele de agregate (licențiate în zonă), au fost identificate la nivelul unor exploatări din estul Timișului, pe segmentul tronsoanelor de legătură. De cealaltă parte, pentru Centura Sud Timișoara s-a mers pe mâna balastierelor din zona Lugoj – Tapia – Coșteiu (nisip, pietriș), cariere de concasat din Timiș / Arad (piatră spartă), pe motiv de distanță mică, timp scurt de execuție și volume medii, dar continue. În schimb, nimeni nu a vorbit despre supratonaj, exploatările ilegale de minerale și protecția instituțională!
De fapt, până la un punct, a făcut-o DNA Timișoara, în vara anului trecut, când a pus pe butuci fabrica de șpăgi de la ISCTR Timiș, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, când a demonstrat că din cei 17 inspectori de trafic, doar 3 nu luau mită! Apoi, în spațiul public, la finele lui noiembrie 2025, colegii de la Rise Project au vorbit și despre protecția pe care angajații ISCTR erau forțați să o acorde, la ordin politic al PSD, firmelor lui Florin Maran și Ion Bejeriță, finul lui Ion Mocioalcă, vicepreședinte al Curții de Conturi a României și baron social-democrat de Caraș-Severin. Și pentru alți 5-6 transportatori privați, care alimentau cu agregate minerale cele două mari proiecte de infrastructură ale Timișului, Centura de Sud și segmentul Margina-Holdea de pe A1.
Luceferii agregatelor
Și povestea adevărată abia acum începe! Nu de alta, dar orice ochi avizat, care aruncă o privire de ansamblu asupra grupului de firme condus de Florin Măran – în special pe SC Tehnocer SRL și SC Beton Lugoj SRL – poate consta cu ușurință că acesta controlează 10 (zece) licențe active de exploatare a resurselor minerale, care se întind pe circa 600 de hectare. Opt sunt în locații cheie, iar două în curs de deschidere, pe Valea Domanului și Văliug (calcar industrial), ambele în Caraș-Severin. Cartierul general al cumătrului lui Titu Bojin de la PSD se află la Jena (asfalt, sortare și concasare), localitate situată la aproximativ 20 km sud-est de Lugoj, la limita cu județul Caraș-Severin, pe partea stângă a râului Timiș, de-a lungul drumului național DN6 (E70).
De la Jena pleacă camioanele cu supratonaj, care-i țin în arest la domiciliu pe toți polițiștii de pe ruta Lugoj-Buziaș-Moșnița și îi orbesc pe cei de la ISCTR! Pe de altă parte, nisipul și pietrișul vin de la Ghizela, Jdioara, Zăvoi și Lugoj. Oricum, de departe perlele coroanei lui Florin Maran sunt carierele de piatră de la Ghizela (bazalt), Hăuzești (diorit și grandiorit) și Drinova (andezit), toate certificate și AFER (infrastructură feroviară). Așa se explică și de ce, pe tronsonul de modernizare a magistralei de cale ferată Caransebeș – Timișoara – Arad (162 km), proiect promovat tot de Sorin Grindeanu, furnizorul principal de agregate pentru terasamentul de linie este Florin Măran care a avut norocul să dețină, din timp, permisele de exploatare pentru bazalt, diabaz, grandiorit și calcar.
Totuși, e mult spus din timp căci, dacă cineva are curiozitatea morbidă să arunce o privire pe datele ANRM, ANM sau ABA, nu poate decât să constate decât că licențele/permisele/avizele/
Dar și aici există o explicație. Nu economică, ci extrem de logică și principială printre social-democrați. Mecanismul e simplu. Deși Florin Măran deține licențe de exploatare pe CUI-ul sau CNP-ul său, agregatele minerale nu sunt facturate, în mod direct, către antreprenorii generali, nici la drumuri și nici la lucrările de căi ferate. Totul trece prin Ion Bejeriță, cel cercetat de aproape zece ani pentru o evaziune de peste 10 milioane de euro și al cărui dosar se apropie de prescripție, procesul fiind deja la a 78 amânare!!! Și trece fie la prima mână, fie la a doua sau chiar a treia. Ca exemplu, pe magistrala din coridorul strategic paneuropean TEN-T Rhine-Danube, din care face parte și modernizarea tronsonului Caransebeș – Timișoara – Arad (1,2 miliarde euro fonduri RRF), există două situații clare, certe și palpabile.
Pe traseul de cale ferată Timișoara – Lugoj și Lugoj – Caransebeș, la origine, agregatele minerale provin din exploatările lui Florin Măran. Apoi, marfa e trecută, doar la nivel de factură și impresie artistică, în baza unui contract de prestări servicii, prin contabilitatea firmei lui Ion Bejeriță. Abia ulterior, e livrată, pe de-o parte, către spaniolii de la FCC Construcción S.A (tronson Timișoara – Lugoj), apoi către SC MaxAgro SRL din Gătaia (ruta Lugoj – Caransebeș), care a preluat doar partea de terasamente de la câștigătorii licitației, asocierea Alstom Transport – Arcada Company – Euroconstruct Trading ’98. Și o să vă convingeți, în episoadele următoare, că cercul se închide exact acolo unde a început totul – cu Statul și cu Partidul Unic!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment