June 2, 2026În capitalism, regula e simplă. Investitorul bagă bani. Firma face investiții și, apoi, produce profit. Iar, la final, acționarii câștigă. Doar că, la Timișoara, sistemul a fost perfecționat, după un model eco-german, unic. Aici, vehiculul comercial își asumă dezvoltarea serviciului, pe hârtie. În schimb, banii de investiții vin de la abonați, lună de lună, prin fiecare factură. Firma încasează și împarte dividendele, deși plasamentele nu sunt de găsit. Ulterior, profitul pleacă, direct. Nu înainte de a fi spoliat, indirect, prin tot soiul de alte firme căpușă. Așa că, la capăt de drum, investitorul real, nu cel din registrele de comerț ale statului, rămâne cu factura. Și cu active (in)disponibilizate, doar in contabilitate!
Bine ați venit în modelul economic RETIM-ADID, unde principalul investitor, așa cum arată raportul de audit al Camerei de Conturi Timiș, nu pare să fi fost grupul german RER. Nici administrația locală și transparentă a lui Dominic Fritz, care are 50% din firma de salubritatea. Și nici vreun fond de investiții. Principalul investitor a fost timișoreanul. Exact omul care și-a plătit, lunar, factura la gunoi. Cum a investit în RETIM, sub ochii autorităților, timp de mai bine de trei decenii, fiecare timișorean, fără să primească acțiuni, dividende sau măcar o pubelă? Asta-i doar prima întrebare!
Totul a început în 2017, când a fost iscălită cea mai discretă ofertă publică de investiții din Banat. Mai exact, atunci când Asociația de Dezvoltare Intracomunitară de Deșeuri (ADID Timiș) a pus pixul pe contractul de delegare cu RETIM pentru Zona 1 Timișoara. Și, încă de atunci, documentul a prevăzut investiții. Multe investiții, în pubele, containere, infrastructură, dotări și echipamente. Numai că, în toată maculatura, de la bun început, a existat un detaliu mic, ascuns prin acte și metodologii tarifare. Că investițiile NU urmau să fie făcute din banii operatorului german RER-RWE, care funcționa, alături de Consiliul Local Timișoara, sub umbrela RETIM.
De fapt, așa cum rezultă și din auditul celor de la Camera de Conturi Timiș, efectuat în analele ADID, la finele lui noiembrie 2025, finanțarea operatorului de salubritate era inclusă în tarif. Adică, în factura cetățeanului. Așa că, încă din prima zi, timișoreanul a început să cotizeze la pușculița RETIM. Lunar. Obligatoriu. Fără prospect de investiții. Fără acțiuni. Fără dividende. Fără drept de vot. Doar cu obligația de plată. Practic, fiecare abonat RETIM a devenit investitor, fără să știe, la un soi de bursă clandestină a gunoiului. Că așa a decis, inițial Primăria Timișoara, iar, mai apoi, ADID.
Și uite așa, ani la rând, oamenii au plătit. Tarifele au crescut. ADID a aprobat majorări. RETIM a invocat costuri. Investiții. Modernizare. Dezvoltare. Exact cum au documentat, în repetate rânduri, investigațiile InsiderTM. Numai că, atunci când Camera de Conturi Timiș a mers să verifice dacă investițiile, făcute pe banii timișorenilor, chiar există, a descoperit ceva absolut fascinant. Din 137.485 de recipiente, asumate prin contract și ofertă tehnică, auditorii au identificat, în teren, doar 18.554. Adică, lipseau fix 118.931 de bucăți: 61.822 pubele negre și 57.109 galbene. Și, ca atare, în dreptul RETIM, au pus pe hârtie o valoare estimată a investițiilor nerealizate de 10.932.156 lei.
🟠 Principiul lui Arhimede
Așadar, doua milioane de euro. Dispărute. Nu furate. Nu distruse. Nu calamitate. Pur și simplu imposibil de identificat în teren, conform constatărilor auditorilor. Doar în hârtii! În orice țară normală, o asemenea constatare ar fi provocat un infarct simultan la operator, delegat, contabilitate și departamentul juridic. Doar că, la Timișoara, ca să fie bine și să nu fie rău, combinația a fost botezată mai mult decât elegant – deficiență de monitorizare. Așa că, mai mult ca sigur, chiar si azi, România este singura țară de pe Terra unde dispariția a 119.000 de pubele, subvenționate de abonați, a fost încadrată administrativ la categoria… ups!
Deși, încă de la semnare, contractul de delegare a gestiunii deșeurilor a fost extrem de clar, ADID a aplicat arta supravegherii contemplative, în loc să monitorizeze la sânge. Să verifice. Să controleze. Să aplice penalități. Să urmărească investițiile. Să știe. Până și Camera de Conturi Timiș spune, negru pe alb, că achizițiile RETIM nu au fost urmărite corespunzător, polițele de asigurare nu au fost monitorizate suficient, iar serviciile de spălare și dezinfectare ale pubelelor, deși tarifate tot abonaților, nu au fost documentate complet. Cu alte cuvinte, sistemul de control al ADID a funcționat, aproximativ, cum funcționează alarma unei mașini fără baterie. Există, dar lipsește cu desăvârșire.
Și partea cea mai spectaculoasă este că, în aprilie 2025, într-o corespondență oficială interinstituțională, ADID Timiș s-a jurat, în mod oficial, că monitorizează corespunzător contractele și că nu există încălcări care să impună sancțiuni. Toate referitoare la RETIM! Totuși, la nici câteva luni distanță, Camera de Conturi a prins operatorul de salubritate, în offside, cu investiții nerealizate, de aproape 11 milioane lei. Așa că diferența dintre cele două versiuni ale realității, rulate de ADID, este atât de mare, încât ar trebui introdusă în manualele de fizică.
Asta ca asta căci, tot așa, în logica investițiilor pe hârtie, dacă la RETIM lipsesc pubelele cu duiumul, la deponeul ecologic de la Ghizela poveștile sunt la fel de invizibile. Pe scurt, auditul Camerei de Conturi Timiș a reținut investiții de 7.235.620 lei, fără documente justificative suficiente. Asta înseamnă că nu s-a putut verifica dacă modernizarea există efectiv și dacă ceea ce a fost introdus în tarif de către RETIM, și aprobat de ADID, corespunde cu realitatea. Adică, genul de situație în care investiția există în contabilitate, există în fundamentarea tarifară, există în raportări, dar devine timidă și retrasă, exact când operatorul trebuie să o demonstreze cu documente.
Și asta e concluzia pe care, până și Camera de Conturi Timiș, o strecoară printre rânduri! Cum că, timp de trei decenii, între RETIM și Consiliul Local Timișoara, nu a existat o relație de echilibru și de parteneriat corect. În esență, a fost doar un mecanism vechi de protecție instituțională, în jurul operatorului de salubritate, cu un mare minus pentru timișoreni. Mai grav este că auditorii au identificat și alte zone unde controlul municipalității, cel puțin în calitate de acționar cu drepturi egale, pare să fi fost exercitat doar decorativ. Că nu degeaba spun auditorii că, prin tot soiul de jocuri de glezne, RETIM a reușit să deconteze peste 17,6 milioane lei pentru colectarea unor deșeuri abandonate, fără să existe documente complete care să confirme traseul și procesarea integrală a cantităților raportate.
🟠 Cireașa de pe tomberon
Cu alte cuvinte, sistemul de salubritate a funcționat ceva de genul: RETIM genera documentele, RETIM cântărea, RETIM raporta, RETIM transporta, RETIM justifica. Iar statul plătea. Exact ca și cum un elev și-ar corecta singur lucrarea, și-ar pune nota 10 și apoi ar încasa și bursă de merit. Dar nici măcar asta nu e realmente șocant! Ce e de-a dreptul sinistru, așa cum arată și auditul Camerei de Conturi Timiș, e partea cu cele 118.931 de tomberoane lipsă, în valoare de 10.932.156 lei. Care, la fel ca celelalte 18.554, care există în teren, sunt bunuri de retur. Adică, la finalul contractului, ele trebuie să revină gratuit autorităților locale.
De ce? Pentru că au fost deja plătite de cetățeni prin amortizarea inclusă în tarif. Cu alte cuvinte, timișoreanul a cumpărat infrastructura. Nu RETIM. Abonatul a fost investitorul. El a pus banii. Lună de lună. Ani la rând. Și, cum bunurile nu există în teren, decât pe hârtie, așa cum a constată și Camera de Conturi Timiș, înseamnă că, din investitor, timișoreanul s-a transformat în sponsor! Așa ca toată povestea occidentală de mai sus, cu mult iz german, poate fi rezumată la o singură întrebare: dacă investițiile au fost plătite, încă din prima zi de populație, prin tarif, iar acum Camera de Conturi găsește investiții nerealizate de 10,9 milioane lei și alte 7,2 milioane lei, fără documente justificative, atunci cine a beneficiat de bani?
Pentru că un lucru este, deja, clar. În toată această afacere, investitorul principal nu a fost grupul german RER-RWE. Nu a fost nici RETIM. Cu atât mai puțin ADID sau Primăria. De fapt, a fost timișoreanul care, în primul rând, ar fi trebuit să fie protejat de municipalitate, în calitate de coacționar cu 50% în RETIM SA. Doar că nu a fost! Și, oricum, diferența este că, atunci când investești la bursă și compania nu livrează ce promite, pierzi bani. Aici, în ecuație, timișorenii au investit în sistemul de salubritate din Timiș, fără să știe, dar au pierdut și banii, și pubelele. Ca, în final, să mai afle și că totul a fost doar… o deficiență de monitorizare.
Adică, în loc de blat și incompetență a fost adoptată forma administrativă a expresiei de evaporare regulamentară! Pentru că, da, numirile sunt politice, chiar și în formula de control a deșeurilor, de la ADID și până la consiliul de administrație al RETIM! Așa că, poate, adevărata problemă nu este că au dispărut 118.931 de pubele. Nici că există investiții de milioane de lei care nu pot fi identificate în teren sau demonstrate cu documente. Problema este că, după trei decenii de parteneriat public-privat, exact la fel ca orice investitori, timișorenii au dreptul să știe unde le sunt activele pentru care au plătit.
Pentru că, dincolo de formule juridice, realitatea este una singură. Timișoreanul a finanțat sistemul. Timișoreanul a suportat majorările de tarif. Iar acum, tot timișoreanul află că, o parte din investiții, pentru care a cotizat ani la rând, există mai degrabă în tabele, raportări și balanțe contabile, decât în teren. Așa că, la urma urmei, gunoiul nu este doar în pubele. Uneori, el se ascunde în contracte, în complicități instituționale și în tăcere administrativă. Și, dacă rămâne tot așa, fără niciun soi de consecințe, înseamnă un singur lucru – că fraierii au băgat banii, iar alții au încasat randamentul!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment