Boala care începe la ora 14.30

Boala care începe la ora 14.30

svg June 26, 2026ADMINISTRAȚIE, EDITORIAL, INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

Există o afecțiune misterioasă, în sistemul sanitar românesc. Nu apare în tratatele de medicină, nu are cod ICD, nu se ia prin contact direct și nici nu se transmite prin aer. Doar că se declanșează la oră fixă, în cinci zile din șapte, și se manifestă, strict, într-un interval limitat de timp. Și între două locuri de muncă! Mai precis, pofta de muncă apare, începând cu ora 7.30, în intervalul de luni până vineri. Apoi, dispare, după încheierea programului legal de lucru din cadrul spitalului de stat, când, în mod brusc, la o serie întreagă de cadre medicale, se instalează disconfortul. La pachet cu o paletă întreagă de patologii!

Ceea ce, în mod legal, se traduce prin incompatibilitate cu ore suplimentare și cu un job care depășește 7 ore lucrătoare/zi, în regimul public de sănătate. Practic, în cel mai fericit caz, după ora 14.30, când sună clopoțelul de ieșire din tura de zi, la Spitalul Județean Clinic de Urgență Timișoara intervin probleme majore de sănătate, în rândul unor angajați, care sunt prea bolnavi, chiar și pentru o gardă (obligatorie prin contractul de muncă!), în spitalul de stat. Așa se face că, în parohia angajatorului principal, în baza unor acte medicale, multe dintre ele date pe genunchi de către colegi de breaslă, intervine incapacitatea temporară de muncă!

Totuși, la câteva zeci de minute după încheierea programului legal de lucru de la SCJUT, aceleași persoane, bifate și înregistrate în arhive cu patologii și dureri crunte, prestează aceleași munci sanitare, până seara târziu, într-o serie întreagă clinici private. Ceea ce înseamnă că, în mod misterios și absolut miraculos, cum au pășit dincolo de pragul spitalului de stat, pentru aproape întreaga categorie de scutiți, intervine vindecarea. Totală, nu parțială! Deci, la prima vedere, diagnosticul personalului medical, incompatibil cu orele peste program, pare simplu – alergie la gardă și toleranță excelentă la consultațiile cu plată, în regim privat!

Și numărul celor care fac eczeme, urticarii , iritații și erupții, dacă fac ture de noapte în spitalul de stat, nu e deloc de neglijat! La Spitalul Clinic Județean de Urgență “Pius Brînzeu” din Timișoara există, în mod oficial, circa 100 de angajați care au scutiri medicale pentru serviciul de gardă! Însă, în mod bizar, într-un răspuns oficial către InsiderTM, unitatea sanitară spune că nu știe numărul total al zilierilor sau pe ce secții sunt repartizate aceste scutiri. Și nici nu poate spune câte servicii medicale, în cele 35 de ore săptămânale, au fost prestate pe numele acestora, în cadrul spitalului de stat. Așa cum nu are nici competență să verifice autenticitatea documentelor care stau la baza unor astfel de motivări medicale.

🟠 Lapte gros

Totuși, singura certitudine a SCJUT este că, în principiu, gărzile rămân descoperite și trebuie acoperite de alți medici sau de personal adus din exterior. Și mai există o convingere, chiar dacă cel mai mare spital din vestul României nu a comunicat-o, în scris! Faptul că, din cele aproximativ 100 de cadre sanitare, care nu practică serviciul de gardă, aproape un sfert sunt medici. Restul, așa cum rezultă din documente interne, sunt asistenți și infirmieri. Partea și mai proastă e că, începând de luna trecută, cum s-a schimbat legislația sanitară, numărul medicilor, care vor îngroșa rândul scutiților, se va dubla. Și sunt deja semnale clare în acest sens!

Mai exact, până de curând, prin lege, în afara celor cu motivări pe caz de boală, conferențiarii și profesorii universitari erau absolviți de serviciul de gardă medicală. Acum, de o scurtă perioadă, în schemă au rămas doar cei cu cel mai mare grad didactic! Așa că, de luna aceasta, tot ce înseamnă conferențiar, în mod obligatoriu, a intrat în dispozitiv. De atunci, din momentul anunțului pe rețele interne de comunicare, cel puțin la Spitalul Clinic Judetean de Urgență Timișoara, un număr de trei cadre didactice, cu integrare clinică în spitalul de stat, au anunțat că, brusc, i-au apucat durerile. Și, dincolo de discursul sec, prin registratura unității sanitare, și-au depus patrologiile, incompatibile cu orele suplimentare:

Apt condiționat cu tură de zi, 8 ore/tură, fără gărzi, fără ore suplimentare. Interzis efortul fizic, poziția șezândă și ortostatismul prelungite, pozițiile vicioase, purtarea halatului de plumb. Evitarea suprasolicitărilor neuropsihice. Evitarea activităților de terapie intensivă.

. Apt condiționat cu tură de zi și activitate în mediu RX. Corecție optică. EIP. Evitarea suprasolicitărilor fizice și neuropsihice. Inapt tură de noapte.

. Apt condiționat cu muncă sol, tură de noapte și activitate în mediu RX. Dispensarizare specialist și MF. Corecție optică. EIP. Evitarea contactului cutanat direct cu substanțele dezinfectante.

. Apt condiționat cu muncă sol, tură de noapte. Dispensarizare specialist și MF. EIP. Evitarea frigului, efortului fizic, ortostatismului sau poziției șezânde prelungite. Inapt gărzi (muncă peste 8 ore).

. Apt condiționat cu muncă sol, tură de noapte. Dispensarizare specialist și MF. Corecție optică. EIP. Efort fizic în limita toleranței.

. Apt condiționat cu activitate în tură de zi și mediu RX. Dispensarizare specialist și MF. Corecție optică. EIP. Inapt temporar gărzi. Evitarea suprasolicitării vizuale, a expunerii prelungite la lumină artificială, a activității la monitor, ortostatismului prelungit. Efort fizic mic.

. Apt condiționat cu tură de zi. Dispensarizare specialist și MF. Corecție optică. EIP (mănuși fără talc). Evitarea suprasolicitărilor neuropsihice.

. Apt condiționat cu tură de zi. Dispensarizare specialist și MF. Corecție optică. EIP. Muncă numai în echipă.

. Apt condiționat cu tura de zi, corecție optică. EIP (vizieră). Evitarea purtării măștii faciale, evitarea contactului direct cu dezinfectantele.

Una peste alta, la o simplă analiză, se vede limpede că, marea majoritate a diagnosticelor medicale, sunt în regim de copy-paste. Toate vorbesc despre limitarea programului de lucru și evitarea suprasolicitărilor fizice, pe tot felul de motive. Ba evitarea ortostatismului prelungit și a poziției șezând prelungite sau vicioase, ba despre alergii la halatele de plumb, dezinfectanți, monitoare sau noxe respiratorii. Ceea ce sugerează existența unor categorii de afecțiuni precum boli cardiovasculare (interzicerea gărzilor, evitarea efortului), afecțiuni musculo-scheletale și ale coloanei; tulburări neurologice și psihice sau de adaptare la stres (evitarea suprasolicitării neuropsihice), afecțiuni oftalmologice (corecție optică, limitarea solicitării vizuale) și boli respiratorii sau alergice;

🟠 Povești medicale

Acum, în teorie, în cazul SCJUT, scutirea are menirea să protejeze sănătatea cadrelor medicale. În practică, toată ecuația ridică o întrebare incomodă: dacă aceeași persoană poate desfășura încă șase sau opt ore de activitate medicală, într-o clinică privată, după terminarea programului de la stat, care este exact incapacitatea medicală care împiedică exclusiv efectuarea unei gărzi? Evident, nu este o întrebare despre dreptul personalului medical de a lucra în privat. Acest drept există și nimeni nu îl contestă. Este o întrebare despre coerența unui sistem în care incapacitatea medicală pare să expire odată cu programul din spitalul public.

Până la urmă, aici nu e vorba despre chiul sau fraudă organizată. Și nici despre un simplu calcul economic care demonstrează că, la privat, în cuantumul unei gărzi, orice medic câștigă de cel puțin 5 ori mai bine! Aici, discuția este despre cum poți fi declarat inapt medical pentru garda din spitalul public și, în aceeași zi, apt pentru o tură completă într-o clinică privată?! Că asta se vede clar, atât din deconturi cu Casa Județeană de Asigurări Timiș, cât și din analiza unor baze de date fiscale. Mai exact, că marea majoritate a scutiților de gardă produc venituri consistente, în afara orelor de program de la spitalul de stat, pe PFA-uri sau CMI-uri!

Și toată povestea asta mută discuția de la moralitate la interes public! Căci nu există o listă publică, standardizată de boli care scutesc automat un medic de efectuarea gărzilor în spital. În schimb, în regim colegial, există o cooperativă de motivări! Chiar dacă scutirile se acordă strict individual, în baza legislației privind securitatea și sănătatea în muncă. Și da, medicul de medicina muncii evaluează starea de sănătate și decide dacă, temporar. problemele de sănătate ale colegiului său sunt sau nu incompatibile cu stresul fizic și nopțile nedormite, specifice unei gărzi. Abia la final, în prelungiri, intervine Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Procedura standard presupune, în cazul fiecărui candidat, care vrea să scape de gărzi în spitalele publice, prezentarea unui dosar medical detaliat (istoric, investigații, tratamente) către medicul de medicina muncii. Care se depune, la locul de muncă, în biroul colegului! Adică, cel care decide și emite o fișă de aptitudini cu recomandarea specifică, în numele petentului, de a nu efectua ture de noapte sau gărzi obositoare, pe diverse motive. Și poate că aici se află adevărata boală a sistemului. Nu în dosarele medicale, ci într-un mecanism care acceptă, fără să clipească, că aceeași persoană este prea bolnavă pentru o gardă la stat și perfect sănătoasă pentru încă o tură la privat. Așa că, atunci când diagnosticul se schimbă, odată cu adresa locului de muncă și cu sursa de finanțare, nu medicina are o problemă de credibilitate, ci sistemul care validează astfel de miracole administrative. De aia singurul pacient care continuă să se îmbolnăvească este spitalul public.