July 14, 2026Ești la volan? Dă-i play!
În Uniunea Europeană, traseul profesional în facultăți se construiește cu ani de studiu, specializare și cercetare, pe brânci. Dar tot pe bătrânul continent există și universități în care parcursul academic seamănă mai degrabă cu o linie de tramvai care pleacă din Electromecanică, trece prin achizițiile unui spital, face o buclă prin Finanțe și ajunge, fără să deranjeze prea tare macazurile, la Medicina din Timișoara. La capătul acestei linii universitare se află Ion Petre, inginer electromecanic prin formație, fost șef peste achizițiile Spitalului Județean Timișoara prin ocupație, dublu cercetător al costurilor cancerului cervical prin doctorat și șef de lucrări la Informatică și Biostatistică Medicală, prin concurs.
Un profil interdisciplinar, ar spune Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara. Sau o cazuistică care merită verificată, ar spune oricine mai păstrează prostul obicei de a citi documentele, în ordinea datelor. Exact așa cum a făcut-o InsiderTM, zilele trecute, când a demonstrat, negru pe alb, că examenul prin care Ion Petre a fost uns șef de lucrări la UMF Timișoara a fost viciat. Astfel, la data la care s-au finalizat înscrierile pentru concursul didactic de șef de lucrări (13 iunie 2024), din punct de vedere legal, candidatul nu a întrunit un prim criteriu esențial pentru candidatură. Mai exact, nu era deținătorul unei diplome de doctorat. Dar, în cazul lui Ion Petre, nu a contat. Nici atunci și nici acum!
Important e că, în două spete similare (trase la indigo!), alți doi candidați, pe posturi similare, au fost rugați să revină, în altă sesiune de concursuri. Primul, care candida pe o poziție la ORL, la ora și data închiderii înscrierilor competiționale, avea expirat certificatul de competență lingvistică (engleză), care se prelungește odată la doi ani. Adică, o reînnoire a unei adeverințe de abilități lingvistice, nu diploma de doctor în științe. În schimb, celui de-al doilea i-au lipsit 3 ore. În sensul ca avea în publicare un articol de specialitate cu impact ISI, care a apărut în revista internațională la ora 17.50, doar că UMF Timișoara a tras oblonul la ora 15. Și da, ambele cazuri au fost în aceeași sesiune, din 2024, în care Ion Petre a tras lozul câștigător, fără diplomă de doctor în științe economice!
Și acum, potrivit propriului CV, Ion Petre a absolvit Facultatea de Electromecanică a Universității din Craiova, în 1995. După facultate, a lucrat la Regia Autonomă de Transport Timișoara (STPT), unde a ocupat funcții tehnice și de conducere. Ceea ce era perfect firesc pentru un inginer. În 2015, Petre a schimbat macazul și a ajuns șeful structurii de aprovizionare și achiziții de la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara. Cu ajutorul nemijlocit al prof. univ. dr. Marius Craina, pe vremea când medicul era la cârma Spitalului Judetean Timișoara. Și, evident, pe barba, garanția și spatele fostei soții, conf. univ. dr. Izabella Petre. Ultimii doi, ginecologi, colegi la Clinica Bega și UMF Timișoara.
La spital, după schimbarea de macaz, electromecanica lui Ion Petre a întâlnit sistemul sanitar. Apoi, în 2019, în timp ce se ocupa cu aprovizionarea și licitațiile la cea mai mare unitate sanitară din vestul României, inginerul lui Marius Craina a absolvit masterul de Management al Serviciilor Sociale și de Sănătate, organizat de UMF Timișoara. Tot în 2019, conform documentelor, s-a înscris si la doctorat, la Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor din cadrul Universității de Vest cu tema “Sistemul de asigurări de sănătate – provocări și soluții de eficientizare”. Frumos, doar că soluțiile eficiente ale lui Ion Petre, cel puțin până azi, au rămas pe hârtie. Și necunoscute de CNAS!
🟠 Căi rulante, în oncologie
Evident că titlul lucrării de doctorat, ales de Ion Petre, sună suficient de medical încât să intimideze omul normal și suficient de economic încât să intre la Finanțe. De fapt, a fost o combinație ideală pentru interdisciplinaritatea românească, unde două domenii antagonice se întâlnesc, iar răspunderea pentru evaluare se pierde elegant între ele. Trebuie spus clar – faptul că un inginer studiază costurile tratamentelor medicale și încearcă o eficientizare a unui sistem public, nu este, prin el însuși, nici ilegal, nici absurd. Economia sănătății, farmacoeconomia și biostatistica nu sunt rezervate exclusiv medicilor. Un specialist în statistică poate analiza date medicale, fără să opereze apendicite, între două foi în Excel.
Ulterior, în 2021, când în CV figura ca doctorand al UVT, ca orice absolvent de Electromecanică care se respectă, Ion Petre a candidat la un post de asistent universitar, pe perioadă determinată, la disciplina Informatică medicală și Biostatistică din UMF Timișoara. Tot pe barba, spatele și relațiile fostei sale soții! Și a fost admis. Nici acest lucru nu este, automat, nelegal. Biostatistica este un domeniu interdisciplinar, iar un cadru didactic nu trebuie să fie neapărat medic pentru a preda noțiuni de statistică, baze de date sau analiză informațională. Regulamentul doctoral al UMF Timișoara din 2021 arată, de altfel, că selecția candidaților era realizată de conducătorul de doctorat și de o comisie, iar universitatea își asuma aplicarea corectă a procedurii.
Totuși, în cazul lui Ion Petre, UMF Timișoara ar trebui să se grăbească să explice public ce criterii profesionale a îndeplinit candidatul, în 2021, și în baza căror rezultate academice a fost selectat. Nu pentru că inginerii ar trebui ținuți departe de medicină. Ci pentru că o universitate publică trebuie să poată demonstra că povestea cu interdisciplinaritatea este o metodă de cercetare, nu un lift de serviciu pentru cariere familiale. Și, în 2024, Ion Petre a mai făcut un pas, mic pentru omenire, dar mare pentru ego. De la asistent universitar, a trecut la șef de lucrări, în cadrul Departamentului III – Științe Funcționale, disciplina Biostatistică și Informatică Medicală.
Potrivit calendarului oficial, termenul pentru depunerea dosarelor s-a încheiat în 13 iunie 2024, la ora 15.00. Metodologia universității prevedea că standardele minimale sunt condiții obligatorii de înscriere, nu obiective de dezvoltare personală pentru săptămâna următoare. Printre condiții se afla și titlul de doctor. Numai ordinul ministrului prin care i-a fost acordat titlul de doctor a fost emis, abia în 17 iunie 2024. Patru zile după închiderea înscrierilor. Și diploma a fost ridicată în 21 iunie, după alte patru zile. Astfel, la ora 15.00 din data de 13 iunie, când ghișeul concursului s-a închis, titlul nu fusese încă atribuit prin ordin ministerial. Și nici semnat de rectorul UVT, așa cum cere legea.
Aici nu mai discutăm despre ingineri, medici sau economiști. Discutăm despre un calendar de concurs, asupra căruia s-a intervenit, într-un mod brutal. Partea proasta e că dosarul nu a trecut printr-o singură mână. A fost primit și verificat administrativ. A beneficiat de aviz juridic. A trecut prin comisia științifică de verificare a standardelor. A ajuns în fața comisiei de concurs. Rezultatul a fost analizat de Consiliul Facultății. Apoi au intervenit Senatul și rectorul, care au validat toată povestea. Ce mai, o adevărată linie tehnologică de producție academică în care fiecare structură a verificat câte ceva, iar la capătul traseului Ion Petre a devenit șef de lucrări. Fără diplomă de doctor, valabilă la data finalizării înscrierilor în competiție!
🟠 Doctor în Finanțe, publicist în Medicină
ntre timp, ca să fie cu soț, în vara lui 2026, traseul academic al lui Ion Petre a mai făcut un pas, sub forma unui al doilea doctorat. De această dată, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. Tema – “Statistical Study on the Use of Cost-Effectiveness Analysis as a Basic Tool in the Process of Reducing Costs in the Treatment of Cervical Cancer”. Și aici începe partea cu adevărat interesantă care explică, în primul rând, graba cu care angajatul UMF Timișoara s-a dat peste cap, ca să obțină titlul de șef de lucrări, și nu a mai așteptat următoarea sesiune de concursuri. Răspunsul e simplu. Când a ales să fie asistent universitar pe perioadă determinată, ca să nu-și piardă jobul, conform contractului cu Medicina, Petre a avut la dispoziție fix 4 ani pentru a-și definitiva doctoratul.
Așadar, orice întârziere de calendar sau reprogramare pe sesiunea de toamnă 2024, i-ar fi fost fatală lui Ion Petre și l-ar fi scos din cursa pentru poziția de șef de lucrări. Si, totodată, ar fi pierdut și contractul de muncă pe asistent universitar! Așa se explică și cel de-al doilea doctorat, în Medicină, absolut obligatoriu pentru următoarea treaptă academică. Cea de conferențiar și, de ce nu, profesor în Biostatistică, salt care necesită doctorat în domeniul angajatorului. Ceea ce, la un moment dat, poate fi extrem de util, chiar și pentru susținerea unei teze de abilitare (conducător de doctorat). Și, da, contrar unei percepții răspândite, legislația românească nu condiționează, în mod absolut, accesul la doctorat de existența unei licențe, în același domeniu.
Totuși, există însă o diferență între legalitate și oportunitate academică. Și teza de doctorat a inginerului Ion Petre, dincolo de titlul pur medical, presupune cunoștințe solide de farmacologie, oncologie, statistică medicală și economie sanitară. Și o abordare interdisciplinară autentică, care necesită integrarea unei componente inginerești relevante, precum evaluarea tehnologiilor medicale sau a echipamentelor biomedicale, prin modele matematice sau sisteme de inteligență artificială, aplicate domeniului sanitar. În schimb, cercetarea privește exclusiv diagnosticul, tratamentul sau farmacoeconomia unor boli, fără existența unei componente inginerești identificabile. Ceea ce indică sincope în mecanismele de evaluare academică.
Că nu degeaba, regulamentele IOSUD (Școala Doctorală) și metodologia de admitere la doctorat ale UMFT prevăd existența unor proceduri de evaluare a candidaților și a proiectelor de cercetare, care, în teorie, ar trebui să prevină admiterea candidaților fără competențe specifice. Doar că sunt aplicate selectiv! E foarte adevărat că universitățile invocă frecvent excelența, interdisciplinaritatea și standardele academice. Si, până la urmă, povestea lui Ion Petre nu dovedește, în forma documentelor publice, că un inginer de Electromecanică a obținut fraudulos câte un doctorat, în Finanțe și Medicină. Dovedește altceva, mai puțin spectaculos și poate mult mai important. Mai exact, că un tehnician este coautor al mai multor articole din domeniul sănătății: studii despre cancerul cervical, preeclampsie, cezariene, tumori ovariene și managementul spitalelor.
E limpede că prezența lui Ion Petre, între autorii unor lucrări medicale, nu este, singură, o problemă. Cercetarea contemporană presupune echipe mixte, iar un specialist în statistică sau economie poate avea o contribuție esențială. Dar universitatea este obligată să documenteze contribuția academică individuală, mai ales atunci când publicațiile sunt folosite la ocuparea unui post. De către fiecare (co)autor, în parte! Evident că România are nevoie de cercetători! Așa cum îi trebuie și economiști, care înțeleg medicina. Dar are nevoie, în egală măsură, de universități capabile, care să aplice corect filtrele academice. Pentru că instituțiile de învățământ superior nu sunt evaluate după numărul diplomelor pe care le emit. Ci după încrederea pe care o inspiră atunci când cineva întreabă, simplu și legitim: Cum (de) a fost posibil?
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment