Statul-crupier

svg August 5, 2026EDITORIAL, INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

În România, jocurile de noroc sunt printre puținele industrii în care statul pare să fi descoperit perpetuum mobile-ul administrativ. În primă fază, încasează taxe, emite licențe, solicită garanții și promite controale. Doar că, ulterior, când pe circuit apar milioane de euro, care sfidează orice probabilitate statistică, instituțiile dezvoltă o remarcabilă intoleranță la evidență. Oficial, piața este supravegheată. În practică, e doar contabilizată. De fapt, odată cu schimbarea legii și strămutarea sălilor de jocuri la marginea comunităților, toată povestea cu pariurile s-a mutat în online. Asta a fost, în subliminal, și miza corecției legislative! Mai exact, să umfle mușchii celor de la SuperBet care, azi, au ajuns la o cotă de circa 52% din piața românească, odată cu hăituirea celor de pe landbase (fizice).

Ani la rând, dezbaterea publică s-a concentrat aproape exclusiv pe păcănelele din cartiere și pe mutarea lor în afara localităților. Și cât mai departe de școli! O temă comodă politic. Mult mai puțin, aproape spre deloc, s-a discutat despre adevărata miză financiară a schimbării cadrului legal privind jocurile de noroc. Și anume, industria cazinourilor online, unde profiturile, din pariurile românilor, circulă prin jurisdicții offshore precum Cipru, Hong Kong, Brazilia sau Macao. Ceea ce înseamnă că fluxurile de bani devin infinit mai greu de urmărit, decât aparatele dintr-o sală de jocuri sau un cazino, în format fizic, cu un sediu social la parterul unei clădiri. Așa au ajuns, în spatele ecranelor, prin servere și baze de date, să circule miliarde de lei, milioane de tranzacții și tipare financiare halucinante.

Cifrele și datele sunt clare! Potrivit Curții de Conturi, așa cum rezultă dintr-un raport de 122 de pagini, datat pe 28 mai 2026, numai în anul 2024, românii au mizat cu sume de peste 96,1 miliarde de lei. Adică, vreo 18 miliarde euro! Tot acum doi ani, veniturile brute, declarate de operatori (GGR), au depășit 19,1 miliarde de lei, cele mai mari valori fiind generate chiar de operatorii de jocuri de noroc la distanță. Deci, conducta cu bani, care reprezintă cifre cât bugetele unor ministere întregi, a fost mereu pe online, nu pe pământ! De fapt, partea cea mai spectaculoasă, dincolo de rulajul cazinourilor online, e tot pe hârtie și are legătură cu existența unui mecanism care ar fi trebui să transforme Oficiul Național al Jocurilor de Noroc, într-o autoritate extrem de puternică, în piață.

Și bagheta magică a inspectorilor ONJN are și o denumire – serverul în oglindă. Tehnic vorbind, acesta reprezintă copia electronică prin care statul poate vedea aproape tot ce se întâmplă într-o platformă de gambling. Fiecare miză, rundă, jackpot, retragere, cont, sesiune de joc și tranzacție. Cu alte cuvinte, statul a avut mereu propria cutie neagră a industriei jocurilor de noroc. Doar că, potrivit Curții de Conturi, nu s-a uitat niciodată în ea! Mai simplu spus, autoritatea a confirmat, pe hârtie, că are acces la informații, doar că nu le accesa, nu le descărca și nu le analiza. Ca și cum ANAF ar primi toate facturile unei firme, dar nu le-ar deschide niciodată! Acesta e și motivul pentru care, pe acest palier, constatarea auditorilor este devastatoare, pentru că descrie un ONJN care:

- - nu a analizat datele stocate în serverele în oglindă;
  - nu a verificat modificările software efectuate după licențiere;
  - nu a verificat realitatea raportărilor lunare;
  - nu a testat constant accesul la servere;
  - nu a descărcat rapoartele obligatorii;
  - nu a verificat dacă datele din serverele în oglindă sunt identice cu cele din serverele centrale;
  - a certificat relicențieri deși ulterior auditul a descoperit grave neconcordanțe privind accesul la aceste servere.

🟠 Odiseea ONJN

Dar raportul spune mult mai mult decât atât! Curtea de Conturi a României notează că, în timpul auditului, prin simpla interogare a serverelor, au fost identificate situații în care unii jucători primeau 40 sau chiar 58 de plăți de peste 15.000 euro într-o singură zi, însumând sute de mii sau chiar milioane de euro. Adică, pe lege, situații de risc major, care ar fi impus declanșarea imediată a unor verificări de către ONJN. Și asta pentru că, în mod cert, grație serverului în oglindă, autoritatea ar fi putut proba manipularea grosolană de către organizator a rezultatelor de joc și, în mod direct, a veniturilor organizatorului prin oferirea repetată a unor câștiguri substanțiale către anumiți jucători de casă. Practic, o diminuare a bazei impozabile și o spălare de bani, în toată splendoarea. Plus, o manipulare grosolană a softurilor!

Dar ceea ce șochează cel mai mult, nu este doar existența acestor tipare. Ci faptul că schemele au fost descoperite de auditori, nu de instituția care avea obligația legală și instrumentele necesare să monitorizeze permanent piața și jucătorii. Și asta nu e tot căci raportul mai descrie o vulnerabilitate majoră a ONJN, care are legătură cu declarațiile lunare ale operatorilor de jocuri de noroc și pe care ANAF le înregistrează sub declarația fiscală 100. Nimeni nu le compara între ele! Așa că nici nu e de mirare că auditorii Curții de Conturi au identificat diferențe de milioane și chiar zeci de milioane de lei între sumele declarate în documentele depuse la ONJN și cele declarate fiscal. De fapt, la nivel de taxă de autorizare nedeclarată, într-un singur an (2024), e și mai mult – 2,1 miliarde de lei!!!

Raportul Curții de Conturi spune explicit că, prin neverificarea rapoartelor de joc, a fost afectat modul în care se stabilește și se virează impozitul datorat pentru veniturile persoanelor fizice din jocurile de noroc la distanță. Și exact aici se întâlnesc concluziile auditorilor publici cu documentele puse pe masă de InsiderTM, acum câteva zile, privind persoane care apar în Declarația fiscală 205 cu venituri obținute din jocuri de noroc, deși nu au accesat niciodată astfel de senzații tari. Decât în arhivele ANAF, pe baza raportărilor operatorilor, care ar fi trebuit să fi fost sub supravegherea ONJN! Și niciun ban în contul bancar, chipurile, asociat contului de jucător! Din nou, vorbim despre diminuarea bazei impozabile și o frumusețe de spălare de bani!

Fără doar și poate, pe de-o parte, raportul Curții de Conturi a României, demonstrează că statul nu verifica mecanismele prin care astfel de venituri ajung să fie raportate și impozitate. Și, de aici, a pușcat și gunoiul corupției în ONJN, datorită procurorilor Direcției Naționale Anticorupție. Nu o dată, ci de două ori, în ultima lună! Pe de altă parte, InsiderTM, a vorbit despre furturi de identitate. Mii de furturi! Și a exemplificat, cu documentele alături, trei cazuri concrete ale unor bănățeni, care s-au trezit, în Declarația fiscală 205, cu venituri din jocuri de noroc, deși au demonstrat, cu extrasele de conturi bancare, că nu au încasat niciun leu din pariuri. Mai mult, unul dintre ei și-a ratat chiar și viitorul pentru că, la un interviu de angajare, a fost respins, pe baza documentelor de la ANAF, pe motiv ca ar fi cartofor profesionist.

Și, fără excepție, în mod oficial, toți trei au reclamat situațiile concrete și personalizate, atât la ANAF, cât și la ONJN. Niciunul nu a primit niciun răspuns, nici măcar la insistente, deși reclamațiile au o vechime de peste un an, deja. Și ca cei trei, așa cum rezultă din verificări preliminare, sunt și furturi de identitate ale unor persoane decedate. Marea majoritate, din Șag și Peciu Nou. Așa că nu e greu de imaginat care e impactul fenomenului la nivel național! E suficient să reamintim cazul identificat de Curtea de Conturi – un cont de client online, identificat prin codul 13592493, care a înregistrat, într-o singură zi de 25 octombrie 2024, nu mai puțin de 58 de câștiguri, în valoare totală de peste 11,1 milioane de lei. Pe parcursul aceluiași an, același utilizator a acumulat 92 de câștiguri individuale de peste 15.000 de euro fiecare, însumând peste 16 milioane de lei.

🟠 Juveții de dubă

Și partea frumoasă abia acum urmează! Căci, pe lângă cele trei cazuri exemplificate de InsiderTM, în aceeași ecuație elucubrantă, direct sau indirect, au fost implicați, în 2024 și 2025, doi angajați ai ANAF Timiș. Primul, Florin F., fost funcționar public, a dat piept cu problema câștigurilor la jocurile de noroc, prin prisma soacrei sale, domiciliată în Caras-Severin. Practic, o femeie bătrână care, din pricina pensiei mici, a beneficiat de un ajutor social de circa 200 de lei pentru alimente. Până la momentul în care banii au încetat să îi mai vină și nimeni nu a putut să-i explice de ce! Abia ulterior, la vreo 4 luni după tăierea subvenției de hrană, datorită ginerelui său, a dat de cap dilemei. Practic, bătrâna a aflat că cei 200 de lei i-au fost anulați pentru că, în Declarația Fiscală 205, un operator din Teleorman sau Călărași a încărcat-o cu un câștig de 15.000 lei, într-o sală de păcănele.

Celălalt, Gheorghe S., angajat al Antifrauda 5 Deva, așa cum rezultă din documente și declarații, a fost nevoit să-și completeze foaia de avere cu cifre care nu i-au intrat niciodată în contul bancar. Tocmai pentru că, la fel ca și soacra fostului său coleg, un alt operator de jocuri de noroc l-a blagoslovit, în sistemul ANAF, cu un jackpot! Și da, niciunul din cei doi finanțiști nu au sesizat procurorii. Primul, pe motiv că nu a considerat că merită deranjul pentru o pierdere de circa 200 lei/lună, iar celălat pentru că, într-adevăr câștigase ceva la un pariu, doar că suma era de 7-8 ori mai mică decât o raportase operatorul de jocuri de noroc, în sistemul public al Ministerului de Finanțe. Chiar dacă repetitivitatea acestor câștiguri fictive reprezenta, cel puțin, un indicator de risc suficient de puternic pentru declanșarea unor verificări privind autenticitatea tranzacțiilor, identitatea beneficiarilor și modul de calcul al obligațiilor fiscale.

Și uite așa, zi de zi, fluxuri importante de numerar, a căror proveniență și destinație reală nu mai pot fi urmărite cu suficientă rigoare, dispar în neant. Pentru că autoritățile, deși au uneltele și instituțiile necesare, nu fac absolut nimic. Și poate aici este concluzia cea mai incomodă. Mai exact, că ani întregi, clasa politică a preferat să vorbească despre mutarea păcănelelor din cartiere. Deși, în definitiv, adevăratul cazinou perfect nu este platforma unui operator. Este statul român însuși. Un spațiu geografic în care toate cărțile sunt pe masă, toate camerele funcționează, toate tranzacțiile sunt înregistrate, toate serverele există, iar regula principală pare să fi fie una singură. Să nu se uite nimeni la juveți! Raportul Curții de Conturi descrie tocmai această formă de orbire instituțională. Căci nu lipsa informațiilor a fost problema, ci lipsa voinței de a le privi.

Când auditorii găsesc, în câteva interogări, milioane de lei în câștiguri improbabile, diferențe fiscale de ordinul miliardelor și tipare extrem de compatibile cu spălarea banilor, chestiunea nu mai este despre ce s-a întâmplat în industria jocurilor de noroc. Nu, e pur și simplu despre cine a avut interesul să nu se întâmple nimic. Pentru că, într-o țară în care oameni normali sunt încărcați, ca niște măgari, cu zeci sau sute de milioane de euro, fără să aibă nici cea mai mică idee, adevăratul joc de noroc nu mai este ruleta. Este șansa fiecărui cetățean de a nu se trezi, într-o dimineață, cu identitatea folosită, într-un sistem pe care nimeni nu pare dispus să-l verifice. Deși toate cărțile sunt la vedere, camerele filmează și serverele înregistrează. Doar statul închide ochii, exact când miza ajunge pe masă.

Upvote0PointsDownvote

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.