Taxa pe ipocrizie

svg August 10, 2026METROPOLITANEInsiderTM

O vorbă veche în administrația românească spune că Statul nu are vicii. Are doar surse de venit! Și o conductă principală e legată de taxele pe jocurile de noroc care, în discursurile oficiale, sunt prezentate drept un pericol social. În practică, însă, chiar un raport al Curții de Conturi demonstrează că statul român minte de îngheață apele. Că, de fapt, deși vorbește despre limitarea adicției, despre scoaterea necuratului din orașe, despre protejarea minorilor și combaterea adicției, doar simulează. Într-un mare fel! Mai mult, chiar dacă a modificat legi și a promis reforme istorice, la nivel de prevenție, implicarea statului a fost și este egală cu ZERO. Deși, anual, îi cocoșează pe operatori cu o taxă pe viciu de zeci de milioane de euro!

Raportul Curții de Conturi arată că, numai în anul 2024, Oficiul Național al Jocurilor de Noroc (ONJN ) a administrat venituri, în valoare de 4.302.265.481 lei. Din această sumă, cifra de 151,3 milioane lei reprezintă așa-numita taxă de viciu. Și la fel a făcut și în 2023 și 2022, până la concurența anuală a sumei de câte 184.904.103 lei. Altfel spus, taxa de viciu, invocată aproape obsesiv în spațiul public ca instrument pentru combaterea efectelor sociale ale jocurilor de noroc, reprezintă doar aproximativ 3,5% din totalul veniturilor fiscale administrate de ONJN. Ce-i drept, suma nu este deloc neglijabilă. Per total, în trei ani de zile, în perioada 2022-2025, a adunat circa 100.000.000 de euro.

Evident că, așa cum spune legea, banii care provin din taxa pe viciu, ar fi trebuit să se întoarcă înapoi, în comunități. Mai exact, prin campanii publice de informare și combatere a dependențelor cauzate de acest flagel al pariurilor și hazardului. Așa că, întrebarea firească este unde s-au dus banii?! Și răspunsul îl oferă chiar auditorii Curții de Conturi care constată că, în toată perioada 2022-2025, ONJN a organizat un singur eveniment, la nivelul anului 2024, împreună cu Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog. Unul singur! Costul? Fabuloasă suma de 8.064 lei. Și atât! În rest rămâne cum a consemnat explicit și raportul celor de la Curtea de Conturi a României:

Nu au fost identificate alte acțiuni care să aibă în vedere prevenirea dependenței de jocuri de noroc, activități și programe de protecție a minorilor sau a altor grupuri vulnerabile (…) și nici acțiuni de reclamă și publicitate privind prevenirea dependenței de jocurile de noroc.

Așadar, dintr-un venit pe care-l colectează anual, sub formă de licențe și autorizări, Oficiul Național al Jocurilor de Noroc mai colectează o taxă de viciu de la toți operatorii din piață, sub forma unei taxe fixe care diferă în funcție de tipul aparatului. La păcănele, e o taxă fixă. La ruletă, în funcție de monitoare (locuri la masă), e un alt preț. La cărți, e alt scor. La fel și la loto-prono, pariuri sportive etc. Cert e că, anual, grosso modo, ONJN colectează peste 30 milioane de euro, numai din taxa pe viciu. Așa cum a adunat și în 2024 atunci când, pe tot parcursul anului, din tot purcoiul de bănet, a întors în comunitate, sub formă de campanii agresive de comunicare privind dependența și pericolul jocurilor de noroc, vreo 1.600 de euro!

Asta, în condițiile în care, conform organigramei, Oficiul Național al Jocurilor de Noroc are și un Serviciu de Promovare Joc Responsabil care, în loc să organizeze campanii de desensibilizare a flagelului care ține de pariuri, a preferat să facă cu totul alte activități, dincolo de fișa postului. Semn că, una e pe hârtie, alta e în teren! Așa că imaginea este greu de ignorat. Mai ales într-o industrie care produce miliarde și stoarce dintr-o

taxă de viciu peste 150 de milioane de lei, anual. Dar se luptă cu dependența, printr-o singură acțiune de prevenție (2024), în valoare de puțin peste opt mii de lei. Așa că, argumentul lipsei fondurilor nu rezistă și nici nu stă în picioare! Cu atât mai mult cu cât, în 2022 și 2023, ONJN a colectat le motive de viciu, care 190 milioane de lei, dar a întors în campanii de combatere a dependenței împotriva jocurilor de noroc fix 0 (zero) lei!

🟠 Miliarde de motive

Poate cea mai amară concluzie a raportului Curții de Conturi nu este legată de bani, ci de priorități și prevenție. Tocmai pentru că, așa cum arată documentele, în 2024, românii au mizat peste 96 de miliarde de lei în jocurile de noroc. În timp ce operatorii au declarat venituri brute de peste 19 miliarde de lei, iar statul a încasat peste 4,3 miliarde de lei din taxe și autorizații. Și în tot acest timp, ONJN, instituția însărcinată să protejeze jucătorii și să supravegheze piața, nu și-a verificat propriile instrumente de control, nu a analizat serverele operatorilor și nu a construit aproape deloc programe sau acțiuni de combatere a dependenței față de jocurile de noroc. Dacă prevenția nu există, deși stă pe o grămadă de bani din taxa de viciu, controlul pieței ar trebui să compenseze lipsurile.

Numai că și aici e exact invers! De fapt, Curtea de Conturi a descris un tablou devastator, în raportul de 122 de pagini din luna mai 2026, care are în față, la fiecare aliniat, acronimul Oficiului National al Jocurilor de Noroc:

nu a verificat serverele operatorilor online;
nu a analizat datele din serverele în oglindă;
nu a verificat dacă softurile au fost modificate după autorizare;
nu a controlat realitatea declarațiilor lunare;
nu a comparat sistematic declarațiile depuse la ONJN cu declarațiile fiscale depuse la ANAF;
nu a investigat diferențele semnificative dintre acestea.

Practic, ONJN, care ar fi trebuit să supravegheze una dintre cele mai mari industrii de risc din România, nu și-a exercitat nici bucata asta de partitură. Adică, principalele atribuții de monitorizare. Că, dacă ar fi făcut-o, măcar pe palierul de a compara, sistematic, declarațiile depuse la ONJN, cu declarațiile fiscale de la ANAF, înregistrare de aceeași operatori, atunci Operațiunea 205 nu ar fi existat vreodată. Și nici statul nu s-ar mai fi comportat ca un crupier al intereselor, dictate de marii operatori de pe piața jocurilor de noroc. Sau, în cel mai rău caz, ar fi murit în fașă, încă de la încrucișarea primelor Declarații fiscale 205 cu raportările de câștiguri ale operatorilor către autoritatea de control și reglementare a pieței jocurilor de noroc.

În felul acesta, niciun român, ca cele cinci cazuri prezentate de InsiderTM zilele trecute, nu ar mai fi fost nevoit să explice ANAF că, deși are fișa fiscală încărcată de câștiguri din jocuri de noroc, în fapt, niciodată nu jucat la păcănele, nici la ruletă și nici vreo partidă de poker, fizic sau în online! Și că, de fapt, șmecheria e în altă parte! Sau că totul nu e altceva decât o diminuare a bazelor impozabile, prin inventarea unor câștiguri fictive și furturi de identitate. Cu alte cuvinte, o minunată spălare de bani, prin încărcarea unor contribuabili cu sute de milioane de euro, pe care purtătorii de noroc le-au văzut doar pe hârtie, nu și în conturile bancare.

Și, poate cea mai spectaculoasă constatare a Curții de Conturi, care vine să confirme toată teoria, privește tranzacțiile identificate pe serverele unor operatorii. Aici, auditorii au descoperit cazuri în care unii jucători au primit plăți de peste 15.000 de euro, repetate de 40 sau chiar 58 de ori, într-o singură zi, cu valori totale de ordinul sutelor de mii și chiar milioanelor de euro. La un alt operator, au fost semnalate semnalate alte șase persoane care au încasat, fiecare de peste 15 ori, câștiguri individuale mai mari de 15.000 de euro, acumulând sume cuprinse între 1,5 și 6,7 milioane de lei, tot în 24 de ore. Lucru imposibil, nici măcar improbabil! Doar că pentru ONJN asemenea situații, deși situațiile reprezentau riscuri majore, care ar fi impus verificări imediate, autoritatea nu a mișcat niciun deget, lăsând circuitul banilor deschis.

🟠 Eficiența zero

Evident, raportul Curții de Conturi nu confirmă explicit spălarea de bani. Și nici nu face referiri concrete la Declarația 205 a ANAF. Dar, prin zeci de exemplificări, de fapt, asta spune! Mai exact, că instituția responsabilă de monitorizare NU verifica sistematic declarațiile operatorilor. Și nici NU realiza analize comparative cu declarațiile fiscale depuse la ANAF și NU urmărea diferențele dintre datele raportate. Că de aia, sute de mii de români sunt încărcați, în sistemul ANAF, cu zeci de câștiguri din jocuri de noroc de care habar nu au. Mai ales că, acum, de vreo câțiva ani, stopajul (impozitul) se face la sursă (operator de jocuri). Și poate că unii contribuabili sesizează anomaliile dar, cum nu sunt afectați la buzunar, pun erorile pe seama unor scăpări de sistem public.

Și uite așa, lunar, în genți de piele, circulă zeci de milioane de euro! Care se simt doar în buzunarul găurit al statului! Da, raportul Curții de Conturi nu spune că statul promovează jocurile de noroc. Spune însă ceva mult mai demonstrabil. Că statul român a construit un mecanism extrem de eficient pentru colectarea banilor și unul remarcabil de ineficient pentru prevenție și control. Și că, de fapt, încasează peste patru miliarde de lei anual din jocuri de noroc și colectează sute de milioane, prin taxa de viciu. Doar că, într-o analiză de audit, care a cuprins intervalul 2022-2025, prevenția s-a rezumat la un singur eveniment de… 8.064 lei. În timp ce alte sute de milioane zburdă, pe CNP-urile unor români, într-un mod halucinant, fără ca cei de la ONJN să miște vreun deget.

Adevărul e că inspectorii de teren ar mai mișca câte ceva. La fel și cei de la ANAF Timiș. Doar că, fără verde de la București, Banatul nu are acces în baza de date, în liga mare. Semnale au mai tot fost, adrese de lucru sau solicitări s-au tot făcut. Doar că degeaba! Și, azi, sunt tot fără răspuns! Asta înseamnă o digitalizare a României, de formă și de ochii lumii, în care un sistem public, așa cum e cel al ANAF sau OCPI, nu e interconectat, ci fragmentat, și pentru fiecare ușă, există un rând de chei, la toți șmecherii de partid. Care, evident, sunt puși acolo să-i țină pe toți în întuneric și departe de tabloul general. Așa că, azi, în loc de analiza compactă a unor baze de date instituționale, specialiștii – ăia câți mai sunt! – se îndeletnicesc cu puzzle-urile!

În definitiv, poate că adevărata dependență nu este cea legată de păcănele, ci cea a statului, care e legat de banii proveniți din piață. Pentru că un stat, care încasează anual miliarde din jocurile de noroc, dar investește în prevenție doar 8.064 de lei, nu combate fenomenul. Îl administrează! Iar când controlul lipsește, prevenția este mimată. Așa, și fraudele trec neobservate, la fel cum discursul despre protejarea jucătorilor se transformă într-o simplă lozincă. Restul sunt încasări. Și, după cum arată raportul Curții de Conturi, la capitolul acesta, statul român nu a fost niciodată dependent de prevenție. Ci doar de bani. Restul e în plata Domnului!

Upvote0PointsDownvote

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.