Cine răspunde pentru dezastrul ecologic de la Ghizela?

October 22, 2025HARD NEWS, INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

Documentele oficiale demonstrează, negru pe alb, că cel puțin de patru ani, autoritățile au știut că Depozitul de Deșeuri Nepericuloase de la Ghizela (DDN) funcționează ilegal și operează cu încălcări sistematice ale legislației de mediu. Și, cel puțin până azi, nimeni nu făcut și nu a zis absolut nimic! Raportul intern, care acoperă perioada 2022–2025 și este asumat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară de Deșeuri Timiș (ADID), reprezintă o radiografie completă a unor complicități instituționale și a unei infrastructuri publice care, de facto, s-a transformat, dintr-un deponeu ecologic, construit din bani europeni, într-o groapă de gunoi mascată.

De fapt, analiza de 30 de pagini a celor de la ADID Timiș, pune pe tapet, alături de zeci de probe, grafice, măsurători, calcule și raportări, disfuncționalități majore la capitolul de deșeuri netratate, dar aruncate direct în celule, de către operatorul RETIM. Apoi, face referire la instalații biologice nefuncționale, levigat necontrolat și un volum de gunoaie depozitat, mult peste limitele legale. În mod constant, arată specialiștii, deșeurile provenite din Timișoara și Lugoj (cod 20 03 99) au fost depozitate direct în celulă, fără niciun proces de tratare mecanică sau biologică. Asta e și explicația pentru care, datorită deșeurilor biodegradabile și potențial toxice, care nu au fost stabilizate înainte de depozitare, la nivelul solului, în perimetrul de la Ghizela, au apărut pungi de levigat și emisii de metan.

Tot pe teren, inspectorii ADID Timiș au observat exfiltrații vizibile de gaz și apă contaminată pe suprafața celulelor. Conductele de colectare a gazului au fost perforate incorect, iar puțurile de captare a gazului de depozit, nu au fost construite conform normativelor. În unele puncte, gazul iese liber din pământ, iar testele de imisie au arătat valori crescute de H₂S (hidrogen sulfurat), un compus toxic cu miros de ou stricat.

În termeni simpli, gunoiul menajer a ajuns să fie îngropat, fără nicio tratare bio-mecanică, aproape ca în anii ’90. Fără separare, fără neutralizare biologică, fără protecție reală a solului și apei. Și nici nu avea cum să fie altfel, atâta timp cât s-a demonstrat că stațiile de tratare biologică, prezente în DDN Ghizela, erau doar de decor. Practic, cele trei linii de biostabilizare, esențiale pentru reducerea poluării, sunt aproape complet nefuncționale. Mai exact, liniile 1 și 2 au fost oprite integral în 2024 și funcționale, doar parțial, în 2025, în timp ce linia 3, la control, a fost inertă, datorită lipsei de robineți, furtune și sisteme de aerare.

Pe lângă toate astea, la Ghizela, ADID Timiș a mai identificat, în zona de biocontainere, scurgeri de levigat și sonde de temperatură decalibrate.În hala G, unde ar trebui maturat compostul, a fost identificat material umed, cu miros înțepător și apă posibil contaminată, care se scurgea, în voie, pe platforma betonată. Cum totul era dat peste cap și decalibrat, la data controlului, niciun buletin de analiză nu a putut atesta atingerea gradului de inertizare a deșeurilor, deși aceasta este o condiție expresă în autorizația de mediu.

Borhot, la liber

Levigatul, lichidul toxic rezultat din descompunerea gunoiului, ar fi trebui să fie tratat complet, conform contractului operațional, în stațiile specializate de la Ghizela. În realitate, ADID a constatat că, și în 2025, instalațiile din deponeu funcționează doar parțial. Mai exact, s-a constatat că, doi ani la rând, în 2023 și 2024, s-au înregistrat până la 2.500 de ore de nefuncționare, pe fiecare ciclu calendaristic. Totodată că pH-ul apei tratate a depășit constant limita legală de 8,5. Și, colac peste pupăză, că stația de tratare și clorinare era nefuncțională, iar laboratorul propriu de analize era închis de cel puțin trei ani.

Mai grav, analizele de calitate a apei și concentratului de la DDN Ghizela au indicat, la diverse testări, valori mari de arsen, mercur, crom și amoniu, iar rapoartele operatorului conțin avertismentul. Cu fiecare ocazie, chiar și când laboratorul intern mai funcționa, pe fiecare buletin de analiză a apei reziduale, RETIM menționa următoarea formulă magică – Încercările nu sunt acoperite de acreditarea RENAR. În traducere liberă, rezultat neomologat, egal cu zero barat! Așa că, niciodată, indiferent de raportările operatorului, privind calitatea apei, ADID nu a știut cât de poluat este, de fapt, levigatul evacuat.

Și pe lângă toate aceste aspecte strigătoare le cer, referitoare la decalibrarea aparatelor și neomologarea laboratorului de analize, ADID Timiș a mai constatat și o supraîncărcare masivă a celulei 2 de la DDN Ghizela. Cu un procent de 70% peste capacitatea legală! Cifrele oficiale arată o depășire constantă a cantităților maxime permise de depozitare, cuprinse în autorizațiile de mediu. Ca și comparație, în 2022, limita legală de depozitare a fost de 129.145 tone, iar în realitate au fost stocate 221.930 tone. La fel și în anul 2023, 129.145 versus 219.453 și tot așa și anul următor, 129.145 pe acte – în realitate 211.022 tone.

Raportul mai menționează și o altă serie de deficiențe, care încalcă flagrant condițiile impuse în autorizația de mediu: gard perimetral spart, prin care pot pătrunde animale; drumuri de acces degradate; lipsă apă în zona de spălare a roților – camioanele ies murdare, contaminând drumurile publice și perdea vegetală incompletă, deci fără protecție vizuală și fonică pentru satele din jur. Ciudat e că, deși ADID Timiș a semnalat constant problemele de la DDN Ghizela prin zeci de procese verbale, nu există dovezi publice că Garda de Mediu Timiș l, Apele Române sau APM au dispus sancțiuni ferme. Așa că RETIM, parte a concernului german RER-RWE, are dreptate când susține că a ieșit bine, după fiecare control. Desi realitatea din teren e cu totul alta!

Adevărul e că, în majoritatea cazurilor, RETIM a continuat activitatea fără întreruperi, iar ședințele de management cu cei de la ADID Timiș s-au limitat, doar la simple constatări ale unor deficiențe. În rest, cel puțin în ultimii ani, extrem-extrem de puține sesizări către organele de forță ale statului român, ceea ce demonstrează cel puțin un vals. Practic, toți responsabilii s-au acoperit doar de hârtii! Un fost angajat din sistem, care a cerut anonimatul, a declarat:

Se știa de toate deficiențele. Raportările se făceau, dar nimeni nu voia scandal. Dacă s-ar aplica legea, Ghizela ar trebui închisă de foarte mult timp, cel puțin temporar, dacă nu definitiv. Ne spuneam mereu povești de genul celor cu infringement sau ca au susținere puternică de la București, pe toate palierele.

Istoricul gunoaielor

Depozitul de la Ghizela a fost construit cu fonduri europene de peste 30 de milioane de euro, pentru a elimina gropile neconforme și a aduce județul Timiș la standarde europene.

Astăzi, cifrele arată exact contrariul. În primul rând că doar 3–20% din deșeuri sunt tratate corect (față de 28% prevăzut). Apoi, că numai 20–25% din deșeurile reciclabile sunt extrase efectiv (față de 65% din fluxul aprobat). Așa că restul de peste 60% ajunge direct la depozit. Desi Uniunea Europeană cere exact invers, mai exact ca, până în 2030, România să recicleze 60% din deșeurile municipale. Azi, tot pe cifre, Timișul, prin sistemul de la Ghizela, abia trece de 20%.

Așa ca nu e de mirare că, la sfârșit de 2025, DDN Ghizela este un simbol al eșecului sistemului integrat de gestionare a deșeurilor din vestul țării. Un rateu în care, pe acte, la nivelul acționariatului RETIM, Consiliul Local Timișoara deține 50% din acțiuni, iar diferența e în posesia unei societăți afiliate concernului german RER-RWE. Cert e că, deși avea pârghii suficiente, de 30 de ani de când s-a înființat societatea de salubritate, municipalitatea nu și-a manifestat niciodată interesul de a cere măcar un audit extern. Așa, măcar ar fi aflat cum i se externalizează profitul, an de an, prin tot soiul de (sub)contractări, în circuit închis. Nici ANAF-ul nu a fost interesat, nici Garda de Mediu, nici Agenția de Mediu și nici Apele Române Banat.

Dincolo de tonele de gunoi, e vizibil că, în subsolul acestei povești, se ascund complicități între operator, autorități și politicieni locali.

Fiecare raport ignorat, fiecare analiză netrimisă și fiecare ședință ADID, fără sancțiune, nu au făcut decât să adâncească o problemă care, de mai bine de 6 luni, plutește în văzul bănățenilor. Și miroase, la propriu!