A fost odată un politician viclean, să zicem că se numea Marcel Vela, un dinozaur al politicii românești, uns cu toate alifiile, care stătea cocoțat pe un piedestal al oportunismului, cu un discurs bine garnisit cu promisiuni mărețe. Prostimea, fascinată, se uita la el, fără să clipească, întrebandu-se dacă n-ar fi, în sfârșit, vorba de schimbare.

La fel ca în celebra fabulă a lui La Fontaine, Vela este versiunea adaptată a vulpii…

„Ah! Bonjour, Monsieur du Corbeau,
Que vous êtes joli! Que vous me semblez beau!”

(Ah! Bună ziua, Domnule Corb, dar ce drăguț sunteți, ce frumos….”)

Dragi camarazi, începe politicianul, e timpul să ne reformăm clasa politică! Să lăsăm în urmă trecutul pătat, să spunem adio sinecurilor și nepotismului! Trebuie să construim o Românie nouă, curată. ”Fără reforma lumii politice, nu se poate realiza reforma statului.”

(https://www.facebook.com/share/1CYHsmb24g/ )

Prostimea, care întruchipează bietul corb al lui La Fontaine, începe să creadă: Poate că omul chiar nu minte, de data asta. Poate că schimbarea vine de unde nici nu ne așteptăm. Doamne ajută!

Vulpea cea vicleană, Vela, cu ochii sclipind, continuă:

„Eu, care am trecut prin toate greutățile funcției publice, sunt dovada vie că schimbarea este posibilă! Cine să cunoască mai bine nevoia de reformă, decât unul care a văzut sistemul din interior?”

Din mulțime, o voce curajoasă își face loc: Dar tocmai tu l-ai menținut! Din anii 90 ai fost doar în funcții politice, ai tras sforile și ai schimbat discursul, ca pe șosete! Nu ai muncit ca noi, să pui o bucată de pâine pe masă, ești întruchiparea sistemului învechit și putred al politicii românești…

(https://www.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/11/Marcel-Vela-CV-2019-Minister.pdf )

Vela, fără să clipească, își scutură retorica, având un aer de înțelepciune, care ascunde doar interesele personale. Precum vulpea lui La Fontaine… „Ah, dar nu vedeți? Oamenii mă vor, voi mă vreți, eu sunt cel mai în măsură să știu cine merită să rămână în sistem și cine nu! Dați-mi încrederea voastră!”

Și astfel, precum corbul, care scapă bucata de brânză din cioc și cedează în fața lingușirii vulpii, prostimea îi dă din nou girul, iar Vela își va lua locul pe un alt piedestal.

Pentru că din toată șleahta, care se uită cu gura deschisă la vulpea vicleană, nu se găsește măcar un corb care să-i scoată ochii, definitiv.

La fel ca morala fabulei lui La Fontaine…

„Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens de celui qui l’écoute.”

”Învățați că fiecare lingușitor trăiește în detrimentul celui care îl ascultă”