Conducta de TVA

În România, petrolul are o proprietate fizică pe care Mendeleev n-a mai apucat să o treacă în tabel. Pur și simplu, produce TVA chiar și atunci când dispare prin conducte, offshore-uri, insolvențe și firme înghesuite, la aceeași adresă. Zeci de firme! Apoi, când TVA-ul rezultat din pseudo activități comerciale ar trebui să fie recuperat de la stat, operațiunea își pierde orice formă de procedură fiscală. Cel puțin, asta rezultă din dosarul Direcției Naționale Anticorupție, care are legătură cu o privatizare, în miniatură, a ANAF Timișoara. Practic un soi de trio formidabil, în care omul de afaceri venea cu cererea, inspectorul cu influența, intermediarul cu legătura, iar contribuabilul român… cu banii. Și toți împărțeau frățește!

Așa cum rezultă din primele informații, în centrul anchetei penale se află Ion-Dacian Crainic, inspector superior în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara. Înainte de asta, de-a lungul vremii, Crainic a fost funcționar vamal și ulterior, pe filiație PSD, director la Poșta Timiș și Spitalul de Psihiatrie din Jebel. Azi, ca urmare a descinderilor și perchezițiilor din data de 2 septembrie a.c, procurorii DNA îl acuză pe funcționarul ANAF de două infracțiuni de trafic de influență. Alături de el au fost puși sub acuzare omul de afaceri, identificat prin inițialele C.G., pentru două fapte de cumpărare de influență, și V.A., persoană fără calitate specială, pentru două presupuse fapte de complicitate.

📎 1 document

Potrivit verificărilor InsiderTM, C.G. ar fi Gheorghe Chealfa Cheptanus, personaj vechi al comerțului românesc cu produse petroliere, fost partener de afaceri al lui Corneliu Iacobov și administrator special al Eco Petroleum SA. Pe de altă parte, în graba de a-i găsi lui V.A. un tată celebru, o parte importantă a presei l-a trimis pe Andrei Varga direct în familia patronului CFR Cluj, Ioan “Neluțu” Varga. Doar că informația e complet falsă! Așadar, cel puțin până acum, DNA nu a confirmat oficial identitățile celor doi, comunicatul instituției folosind exclusiv inițialele. Ceea ce face ca, până la apariția unor documente judiciare nominale, identificările Chealfă și Varga trebuie tratate drept informații jurnalistice, nu constatări definitive ale procurorilor.

Oricum, din date preliminare, rezultă că prima operațiune a DNA ar fi început la 4 decembrie 2025. Mai exact, atunci când procurorii susțin că Dacian Crainic ar fi acceptat, în mod direct, promisiunea lui Gheorghe Chealfa, de a primi 1,5 milioane de euro. În schimbul banilor, inspectorul ar fi urmat să-i determine pe funcționarii competenți din ANAF Timișoara, despre care pretindea că îi poate influența, să aprobe o rambursare de TVA de aproximativ 21 milioane de lei. Promisiunea ar fi fost reiterată și pe 19 decembrie 2025. Atunci, potrivit DNA, Crainic ar fi explicat și împărțirea presupusului comision: un milion de euro urma să rămână pentru el și complicele său, Andrei Varga, iar 500.000 de euro ar fi trebuit să ajungă la funcționarii care aveau puterea să rezolve cererea.

Cert e însă că banii nu urmau să fie predați într-o parcare, într-o sacoșă sau într-o cutie de pantofi, după modelul lui Cristian Anton de la PSD, fost șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu la Ministerul Transporturilor. Metoda, descrisă de procurorii anticorupție, e una mult mai elegantă, însă. Pe scurt, suma ar fi trebuit disimulată, prin contracte de prestări servicii sau de management, astfel încât să dea impresia unei prestări de servicii. Cu alte cuvinte, influența funcționarului de la ANAF Timișoara urma să primească factură. Probabil și raport de activitate, ca să rezulte că milionul de euro fusese muncit cinstit, opt ore pe zi, cu multă sudoare a frunții. Oricum, raportul dintre miza fiscală (21 milioane lei) și presupusul comision (7,5 milioane lei) este spectaculos și se ridică la aproape 36%.

Bonus fiscal

Acum, dacă suspiciunea rezonabilă a procurorilor se confirmă, în cazul lui Dacian Crainic de la ANAF Timișoara nu mai vorbim despre o simplă atenție oferită unui funcționar, ci despre un adevărat tarif paralel al administrației fiscale. Și adevărul e că, dincolo de episodul cu tarifarul de 36% (1,5 milioane euro), procurorii DNA au mai descoperit un alt episoad. De data acesta, o combinație pe o nouă rambursare, în valoare de 5 milioane de lei, tot pe o firmă de-a lui Gheorghe Chealfa. Astfel, așa cum rezultă din probe, la 9 martie 2026, Crainic ar fi acceptat indirect, tot prin intermediul lui Andrei Varga, promisiunea aceluiași om de afaceri, de a primi încă 100.000 de euro, pe lângă cele 1,5 milioane antamate, deja. Înțelegerea ar fi fost reiterată și acceptată pe 18 martie a.c.

Și ca să fie bine, ultima aventură, a venit la pachet și cu o promisiune de tip bonus. Practic, pe lângă facilitată rambursării unei taxe pe valoare adăugată de circa 1 milion de euro, inspectorul ANAF Timișoara s-a angajat să-i faciliteze lui Gheorghe Chealfa redobândirea codului de TVA pentru o altă societate comercială. Așadar, în total, cele două intervenții investigate de DNA, care-l aveau în vizor pe Dacian Crainic, vizau rambursări de aproximativ 26 milioane de lei și promisiuni însumând șpăgi, în valoare totală de 1,6 milioane de euro. Oricum, una peste alta, Dacian Crainic nu a coborât în ANAF Timișoara, direct dintr-un manual de inspecție fiscală.

În primul rând, traseul lui Dacian Crainic se intersectează direct și documentabil cu cel al pastorului Adrian Cionca, actual prim-vicepreședinte PSD Timiș și partener de afaceri cu Sorin Grindeanu. Crainic și Cionca au fost asociați în Dacidan Construct SRL, societate înființată în anul 2006 și radiată în 2013. Legătura nu este, așadar, o fotografie făcută întâmplător la o chermeză de partid și nici o prietenie dedusă din trei like-uri pe Facebook. Este o fostă asociere comercială, înregistrată juridic. InsiderTM a documentat această relație, încă din august 2024, într-o investigație privind firmele familiei Cionca și un control fiscal care s-ar fi încheiat spectaculos de favorabil pentru grupul imobiliar al politicianului.

📎 1 document

În 2014, la numai 30 de ani, pe vremea când social-democrații bănățeni erau conduși de Titu Bojin, tânărul Dacian Crainic a fost uns directorul Oficiului Județean de Poștă Timiș. Întrebat atunci dacă este membru de partid, răspunsul său a fost lipsit de echivoc: „Sunt membru PSD”. Tot atunci, presa locală a relatat că fusese instalat, la conducerea Poștei, cu sprijin politic și că viceprimarul de atunci al Timișoarei, pesedistul Traian Stoia, îl prezenta drept un om „tânăr, deștept și întreprinzător”. Ulterior, Crainic a mai ocupat funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Jebel, apoi a trecut prin administrația locală. În 2018 a devenit inspector la Primăria Variaș, iar la sfârșitul anului 2019 a câștigat concursul pentru funcția de secretar al comunei Parța. Era unicul candidat, iar proba scrisă și interviul au încăput în aceeași zi, pe 23 decembrie.

Ulterior, pesedistul a ajuns inspector superior la Inspecția Fiscală din cadrul ANAF Timișoara. Acolo unde, din nou, a visat să promoveze la vârful instituției! Doar că procurorii DNA i-au curmat avântul și l-au ridicat, chiar în timp ce participa la un concurs organizat în instituție, în calitate de membru al comisiei de examinare. Așa că ironia este completă: omul despre care magistrații anticorupție susțin că își negocia influența asupra unor funcționari fiscali, participa la selectarea altor funcționari fiscali! Oricum, în urma audierilor, Crainic nu a fost arestat și nici reținut, ci s-a ales cu un control judiciar pentru 60 de zile, începând cu 3 septembrie 2026. Printre obligații se află interdicția de a părăsi țara si de a-și exercita funcția în cadrul ANAF Timișoara.

Petrolistul de serviciu

Și, de departe cireașă de pe tort, în toată această ecuație sulfuroasă, e omul de afaceri Gheorghe Chealfa care, așa cum rezultă din date publice, nu este la prima întâlnire cu industria petrolieră și nici cu mecanismele fiscale ale acesteia. Personajul, despre care procurorii DNA spun că și-a traficat influența pe lângă Dacian Crainic, apare de peste două decenii în documentări jurnalistice, legate de gruparea economică formată în jurul RAFO Onești, Carom și Rafinăria Dărmănești. A fost prezentat drept partener de afaceri al lui Corneliu Iacobov în RAFO GmbH Viena și acționar majoritar al Eco Petroleum (86% ), care exploata o microrafinărie în incinta Oil Terminal Constanța. Practic, omul se îndeletnicea cu motorina… în regim suspensiv de accize.

Cand s-a îngroșat gluma cu produsele petroliere nu erau doar în transit, ci bântuiau prin România cu documente falsificate (prin substituirea furnizorului și beneficiarului!) Eco Petroleum a intrat în insolvență. Și până în noiembrie 2025, când a intrat din nou pe radar, nu s-a mai auzit nimic despre Gheorghe Chealfa. Atunci, investigațiile de presă au scos la iveală o rețeaua de firme de pe Splaiul Independenței nr. 294 din București, care funcționa în sfera de influență a familiei Chealfa. Mai mult, că, între timp, Eco Petroleum a ajuns să fie deținută de același om de afaceri, prin Fionnay Limited, o societate din Cipru. Un raport informativ arată că societatea offshore Alcagesta LTD din Malta, conectată la compania de stat Socar din Azerbaidjan — aflată în prezent în anchetă internațională pentru trafic cu petrol rusesc — achiziționa vapoare de motorină de la compania Vitol SA și le depozita în antrepozitul vamal al Oil Terminal Constanța.

📎 2 documente

Aici, intra în schemă Gheorghe Chealfa, care prelua motorina și o vindea ulterior, fără achitarea accizelor, către societatea Aliximpex SRL, al cărei sediu social este înregistrat în București, pe Splaiul Independenței nr. 294, camera 209. Combustibilul era apoi revândut către Eco Petroleum SA. Și uite așa, între cele două ultime firme, care funcționează în același imobil de pe Splaiul Independenței s-au emis facturi de sute de milioane de lei, fără justificări comerciale reale, doar pentru a genera sume de TVA de recuperat, bani care, în final, nu mai ajungeau la bugetul de stat. Fizic, așa cum rezultă din documente, o parte din motorină, pentru care nu s-au plătit taxe și accize, era transferată, sub regim suspensiv, în antrepozitul fiscal din Ploiești al companiei Jetfly Hub SRL.

De aici, combustibilul era vândut din nou — tot pe hârtie — către o alte firme cu sediul la aceeași adresă din București, camera 262, anume GMG ECO Energy SRL, ATA MGI SRL sau Prodrefract Invest SRL, controlate tot de familia Chealfa. Această companii vindea motorina către diverși angrosiști „de încredere” sau către firme evazioniste, controlate de alte grupări de crimă organizată, la prețuri de dumping. O parte din marfă a ajuns, potrivit datelor din anchetă, în mâinile italienilor Lucio Alunni și Galli Alfio, implicați într-una dintre cele mai mari evaziuni petroliere din Uniunea Europeană — dosarul Europetrol Distribution. Și, fără nicio excepție, toate aceste operațiuni, care avea ca scop și albirea unor sume enorme de bani, se desfășurau din mobilul de pe Splaiul Independenței nr. 294 din București.

De fapt, întreaga schemă de evaziune fiscală și spălare de bani e reprezentată doar de firme-fantomă, care aveau declarați unul sau cel mult doi angajați. Fără capitaluri proprii, care să justifice tranzacții de zeci sau sute de milioane de lei. Și înmatriculate, în mod intenționat, pe numele unor șoferi, paznici sau alte persoane, toate fără posibilități de a acoperi prejudiciile uriașe generate de lanțul de evaziune fiscală. Da, exact așa arată o Românie europeană! În care doar o mică parte a statului român încearcă să salveze, ce se mai poate. În rest, conducta funcționează impecabil. Petrolul intră în țară fără accize, se plimbă prin firme fără angajați, produce facturi fără marfă și, la capăt, TVA de rambursat. În timp ce statul român rămâne cu rolul său consacrat – plătește TVA-ul, numără prejudiciul și descoperă conducta, abia după ce rezervorul a fost golit. Și abia după ce banii ajung în Arabia Saudită!