February 4, 2026Un curs rapid pentru băieții deștepți din PSD spune că, în România, nimic nu e mai fidel decât balastul de partid. Nu contează autostrada, centura, ocolirea sau drumul spre nicăieri, că umplutura știe exact cum să se facă atractivă și unde să ajungă! Și mai ales pe cine să miluiască și să îmbogățească. Nu de alta dar, în spatele fiecărui kilometru de terasament stau sute de mii de metri cubi de nisip și piatră, în mare parte, cumpărate la mâna a doua, indirect, prin bani publici! Iar acolo unde cererea devine uriașă, furnizarea se transformă în putere. Și puterea nu vine decât de la PARTID.
Așa se explică și de ce, în Vest, pe partea de agregate minerale, marile șantiere de infrastructură au mereu trei constante. În primul rând, foamea de agregate. Apoi, prețuri de cireșe în extrasezon! Și, nu în ultimul rând, aceleași coordonate fiscale sau de GPS. Exact asta rezultă, dincolo de orice dubiu, din răspunsuri oficiale ale statului român, transmise către InsiderTM, în baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. La care se adaugă și mecanismul prin care doar anumite firme au un noroc constant, în marile contracte de infrastructură. Indiferent de proiect, antreprenor sau regiune!
Nu vorbim de suspiciuni vagi, ci de ceea ce statul însuși a pus pe hârtie, prin CNAIR și DRDP Timiș, într-un moment rar de sinceritate birocratică. Și acum, dincolo de calcule și conexiuni pe persoană fizică, puțină atenție la schemă și la cooperativa lucrativă! Așadar, autostrada A1 Lugoj–Deva, secțiunea Margina–Holdea (9,1 km) a intrat în linie dreaptă, imediat după preluarea Ministerului Transporturilor de către Sorin Grindeanu, președintele PSD. Practic, în septembrie 2022, CNAIR a desemnat câștigătorul, în favoarea asocierii UMB–Tehnostrade–SA&PE, la un preț de circa 1,8 miliarde lei fără TVA.
Abia în 2024, lucrările pe tronsonul Margina-Holdea au început masiv (tuneluri, ramblee, structuri), ceea ce a dus la o cererea mare de agregate minerale, în principal din estul Timișului. Mai precis, de la balastierele Jena Est 1, Jena Est 2 și Zăvoiului Roșu 2. Și documentele oficiale arată că titularul exploatării, care a hrănit bucata de autostradă de la Margina la Holdea, cum de altfel a făcut-o pe tot tronsonul Timisoara-Lugoj-Deva, este Beton Lugoj SRL. Firma aparține omului de afaceri Florin Măran, un apropiat al liderilor PSD Timiș, care în 2020 a fost condamnat pentru evaziune fiscală și spălare de bani, la trei ani cu suspendare și alți 6 de probațiune. Apoi, obligat să plătească aproximativ 13 milioane de lei în contul statului, ca urmare a unui acord de recunoaștere a faptelor.
Până aici, nimic neobișnuit. Doar că, în același document, CNAIR precizează că furnizorul agregatelor către șantierul de pe tronsonul lipsă de pe A1, nu este titularul exploatării, ci EMV-Util SRL, firmă care îl are la butoane pe Ion Bejeriță, prietenul intim al lui Sorin Grindeanu, fin al baronului PSD de Caras-Severin și vicepreședinte al Curții de Conturi a României, Ion Mocioalcă. Pentru cei care nu știu, și Bejeriță este cercetat pentru o evaziune de peste 10 milioane de euro, iar în curând dosarul său se apropie de prescripție, procesul fiind deja la a 78 amânare!!! De fapt, de zilele trecute, chiar la a 79 (șaptezeci și nouă) având în vedere că, la termenul din 29 ianuarie 2026, Penitenciarul Craiova a omis să livreze, în fața instanței, un deținut care trebuia să depună mărturie în procesul omului de afaceri.
Rupere de nori
Revenind la subiect, din același document oficial al statului român, emis de CNAIR – dincolo de faptul că piatra e a unuia, factura e a altuia! – se mai distinge un lucru, la fel de limpede. Mai precis că, pe același lot de autostradă, asocierea UMB–Tehnostrade–SA&PE a lucrat cu doi furnizori, SC EMV Util SRL și SC Beton Lugoj SRL. Mai mult decât atât, ambii au livrat produse din aceleași balastiere de pe raza localității Jena (Timiș), de la aceleași coordonate GPS. Și mai frumos e că, în ecuație, firma lui Florin Măran a fost furnizor pentru două entități, atât pentru Ion Bejeriță, cât și pentru Dorin Umbrărescu. Invers, dacă o gândim comercial, prietenul lui Sorin Grindeanu a fost doar intermediar între Măran și Umbrărescu. Practic, a tăiat numai facturi!
Și, așa cum rezultă din documente, de când a pornit lucrarea (2024) și până la data comunicării CNAIR pe Legea 544/2001 (februarie 2026), cantitățile de agregate minerale, livrate către cei de la UMB–Tehnostrade–SA&PE, nu au fost simbolice și nici marginale. Practic vorbim de aproximativ 190.000 de metri cubi de balast și peste 50.000 de metri cubi de anrocamente, toate puse în operă și decontate. La asemenea volume, orice adaos și oricât de mic, devine o afacere serioasă, iar orice verigă suplimentară din lanțul de aprovizionare nu mai este un detaliu tehnic, ci o decizie cu impact financiar major.
Așadar, la un calcul matematic, până acum, la categoria de balast avem următoarea ecuație – 190.000 mc x 2,2 to/mc (masa per mc compactat) = 420.000 to. Prețul normal de furnizare e între 19-22 lei/to, plus TVA, iar transportul e în jur de 20-25 lei/to, în condiții normale de piață. În concluzie, rezultă că materialul (420.000 to x 22 lei/to) a costat 9.240.00 lei, iar transportul (420.000 to x 25 lei/to) exact 10.500.000 lei. Altfel spus, un total de 19.740.000 lei. În ce privește piatra spartă, cei 52.000 mc reprezintă 115.000 tone. Cum prețul de agregatului e de 35 lei/to, iar transportul alți 25 lei/to, totalul e de 6.900.000 lei.
Evident că, din punct de vedere economic, schema lucrativă, care a fost pusă în practică pe A1, este greu de explicat în termeni de eficiență pură. Nu de alta, dar e de noaptea minții cum un titular de balastieră (identificat, autorizat și capabil să livreze!), așa cum e SC Beton Lugoj SRL, a avut nevoie de un intermediar ca să furnizeze marfă, în valoare de circa 5,5 milioane euro către antreprenorul general, recte UMB–Tehnostrade–SA&PE. Și mai greu de înțeles e de ce asocierea de firme a acceptat să cumpere de la SC EMV-Util SRL, atâta timp cât știa clar că agregatele provin din balastiera de la Jena, de pe exploatarea SC Beton Lugoj SRL, firma cu care era deja sub contract direct. Evident, doar ca să hrănească căpușa lui Ion Bejeriță! Ceea ce explică și costurile ridicate, în România, pentru orice kilometru de autostradă de deal sau câmpie, la preț de relief alpin!
Istoria se repetă
Aceeași poveste e și în cazul Variantei de Ocolire Timișoara Sud (25,7 km), lucrări care au reînceput în forță, pe când Sorin Grindeanu de la PSD era ministru al Transporturilor. Mai exact, în septembrie 2023, când șantierul a fost preluat, de la Tirrena Scavi, de către asocierea SA&PE Construct SRL (lider), Spedition UMB și Tehnostrade SRL, la un cost de 90 milioane euro, sume finanțate prin programele europene POIM și POT. De reținut că pe 10 septembrie 2024, după aproximativ patru ani de la primele lucrări, centura de sud a Timișoarei a fost dată în folosință. Așa cum confirmă și DRDP Timiș, tot cu agregate minerale de la aceiași doi iubitori de social-democrație, fix pe aceeași rețetă – Florin Măran cu munca și exploatările, Ion Bejeriță cu facturile!
De fapt, spre deosebire de către cei de la CNAIR, DRDP Timișoara a fost mult mai secretoasă. Practic, a confirmat oficial doar că la execuția lucrărilor de la Varianta de Ocolire Timișoara Sud au fost folosite agregate de la trei balastiere, operate de SC Vitida Mineral SRL, SC Tehnocer SRL și SC Luscan Com SRL. În schimb, nu a dezvăluit care sunt firmele care au livrat materie primă către asocierea SA&PE Construct SRL (lider), Spedition UMB și Tehnostrade SRL. Altfel spus, deși documentele de trasabilitate și conformitate există, spre deosebire de mai marii lor de la CNAIR, cei de la DRDP Timiș a considerat că informațiile ar conține date comerciale confidențiale. Practic, statul știe exact cine a livrat, cât a livrat și în ce condiții, dar consideră că cetățeanul, care a plătit lucrarea, nu are dreptul să vadă acest lanț economic, până la capăt.
Pe acte, SC Vitida Mineral SRL și SC Tehnocer SRL, ambele din Timiș, au administratori și acționari diferiți. La prima, apare înregimentat Ovidiu Cîmpian, iar la a doua Florin Măran. Una peste alta, cele două entități comerciale au o serie de elemente în comun, dincolo de exploatările de agregate minerale, lipici la banii publici și de faptul că Ovidiu Cimpian este, pe lângă patron, si director la SC Tehnocer SRL. Mai exact, cele două firme au sediul în același imobil (strada Metalurgiștilor nr. 16, comuna Nădrag), au participat în tandem la licitații și au zeci de legături comerciale. Practic, o colaborare extrem de strânsă! Și profitabilă, doar într-o direcție căci, exact înainte de inaugurarea Variantei de Ocolire Timișoara Sud, SC Vitida Mineral SRL a intrat în concordat preventiv, acuzând pierderi de peste 30 milioane lei. Deși a livrat agregate la greu, către EMV-Util SRL și acesta din urmă, ca intermediar, către antreprenorul general!
Una peste alta, în toată ecuația Ministerului Transporturilor, atât cea legată de centura de sud a Timișoarei, cât și pe tronsonul Margina-Holdea, exploatările lui Florin Măran, direct sau prin Ion Bejeriță, via SC Vitida Mineral SRL, SC Beton Lugoj sau SC EMV-Util SRL, și-au făcut de cap. Și la fel vor face și pe cei 13,9 km din Varianta de Ocolire Timișoara Vest (Mahle-Săcălaz), licitație câștigată de turcii de la Nurol Insaat Ve Ticaret AS, pe suma de 1,41 miliarde lei fără TVA. Că și aici s-a stabilit, deja, neoficial, încă din noiembrie 2025, că marele campion al agregatelor minerale din Timiș, împreună cu intermediarul de serviciu, vor livra 70% din totalul de umplutură. În timp ce, diferența, va merge… la gâște! Și, numai pe zona Lugoj, așa cum rezultă din documente, sunt vreo 10 (zece) înaripate care așteaptă la castronul cu firimituri. Doar pentru că nu (mai) au treabă cu social-democrația!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment