Într-o intervenție de la tribuna Parlamentului, deputatul AUR Florin-Cornel Popovici a livrat un mesaj cu rezonanță simbolică, în care Timișoara nu a fost doar un oraș menționat în treacăt, ci un reper moral, cultural și identitar al națiunii române. În fața colegilor parlamentari, Popovici a declarat răspicat că parlamentarii AUR sunt în slujba Timișoarei, nu dintr-un calcul politic, ci dintr-un angajament sincer față de o comunitate care a știut mereu să stea dreaptă în momentele-cheie ale istoriei. Declarația sa a părut, în formă și ton, mai degrabă un jurământ decât un simplu discurs: „Susținem cultura, educația, istoria și valorile acestui oraș simbol al libertății românești.”

Prin aceste cuvinte, Popovici a plasat Timișoara nu doar în geografia politică a României, ci și în centrul unei lupte mai mari pentru demnitate și recunoaștere națională. Orașul nu este doar un loc, a spus el cu subînțeles, ci o stare de spirit — o expresie a libertății, a spiritului european autentic și a verticalității civice. Deputatul a vorbit despre trecutul Timișoarei cu reverență, despre prezentul ei cu realism și despre viitor cu promisiunea implicării directe. Fiecare referire la patrimoniu, la cultură și educație a venit cu greutatea unei responsabilități asumate public. Nu a fost o simplă pledoarie pentru restaurarea clădirilor sau salvarea monumentelor, ci o chemare la recunoașterea profundă a ceea ce înseamnă Timișoara în conștiința națională.

Tonul declarației a fost unul cald, dar ferm. Nu s-a vorbit despre cifre, proiecte tehnice sau termene-limită. În schimb, s-a vorbit despre onoare, identitate, valori – toate acestea într-un registru retoric ce a părut să caute mai degrabă reactivarea memoriei decât bifarea unui obiectiv politic. „Suntem aici pentru timișoreni. Pentru trecutul, prezentul și viitorul lor”, a încheiat Popovici, într-o formulare care a reușit, în câteva cuvinte, să concentreze întreaga sa poziționare: un parlamentar național care revendică, cu voce tare, datoria de a apăra specificul local.

A fost, poate, una dintre puținele declarații politice în care nu s-a vorbit despre adversari, ci despre datorie. Nu despre vinovați, ci despre obligații morale. Iar dacă intențiile vor fi urmate de fapte, atunci acest tip de discurs ar putea deveni mai mult decât o reverență de la microfon – ar putea fi începutul unei adevărate implicări în salvarea și promovarea patrimoniului viu al Timișoarei.