August 26, 2026Ca orice instituție democratică și serioasă care se respectă, Spitalul Clinic Județean de Urgență “Pius Brînzeu” Timișoara a pus piciorul în prag. Apoi, s-a postat și de-a curmeziș, în ușă! Asta, doar ca să pună punct scurgerilor de informații, în spațiul public, care ar putea afecta imaginea și managementul instituției. Nimic mai mult de-atât! Manevra a fost executat printr-o circulară de vreo cinci pagini, plină de citate legislative, menite să taie orice avânt revoluționar. Problema e că documentul, așa cum spun experții consultați de InsiderTM, are o problemă juridică serioasă. Mai ales când e pus în oglindă cu Legea 361/2022, care reglementează protecția avertizorilor de integritate, în interes public. Și, cu atât mai mult, cu limitele pe care un regulament intern le poate impune angajaților.
Nota nr. 33219 din 19 august 2026, aprobată de managerul Dorel Săndesc, spune explicit că este „strict interzisă” transmiterea către persoane din afara spitalului, inclusiv către presă și pe rețele sociale, a documentelor, materialelor interne și înregistrărilor audio-video. Mai mult, instituția susține că interdicția operează „indiferent de conținutul lor și indiferent de motivul invocat”. La pachet, ordinul intern amenință cu toată paleta de represalii. Și asta nu e tot căci, pe pagina 5, bula managerială a SCJUT ajunge la concluzia maximalistă că “nicio persoană” din spital nu poate invoca libertatea de exprimare, dreptul la informare, calitatea de avertizor sau simpla deținere/primire a unui document pentru transmiterea lui către terți, în afara procedurilor stabilite:
Este strict interzisă difuzarea, publicarea sau transmiterea către orice persoană din afara Spitalului — inclusiv prin postare pe Facebook sau alte rețele de socializare, presă ori orice alt canal — a documentelor, materialelor interne sau înregistrărilor audio-video ale SCJUPBT ori ale personalului acestuia, indiferent de conținutul lor și indiferent de motivul invocat. Încălcarea acestei interdicții atrage răspunderea disciplinară, putând fi calificată drept abatere disciplinară gravă, precum și, după caz, răspunderea civilă, contravențională sau penală.
Numai că aici apare elefantul juridic din salon! Tocmai pentru că, de la prima lectură, formularea de tip „interdicție absolută”, indiferent de conținut și de motiv, este mult mai largă, decât permite legea. Mai ales când vorbim despre avertizori de integritate și divulgarea către presă. Și asta pentru că legea avertizorilor spune exact că divulgarea… poate fi făcută către presă! Evident că nota de informare și atenționare, emisă de cel mai mare spital din vestul României, citează Legea 361/2022, dar o prezintă într-o manieră incompletă. Susține că legea reglementează raportarea prin canale interne, ANI, organe judiciare sau alte autorități și că protecția nu înseamnă dreptul de a publica, direct pe rețele sociale. Ultima propoziție poate fi adevărată în abstract. Doar că legea mai conține ceva esențial.
Mai exact, la articolul 19 reglementează expres „divulgarea publică”. Iar alin. (2) spune explicit că sesizarea, prin divulgare publică, „se poate adresa presei”, ONG-urilor, organizațiilor profesionale, comisiilor parlamentare sau poate fi pusă, în orice mod, la dispoziția publicului. Mai important, legea spunea că nu este obligatoriu, în toate situațiile, ca personalul sanitar, în calitate de avertizor de integritate, să treacă întâi prin canalul intern. Articolul 19 alin. (1) lit. b) permite protecția divulgării publice, dacă persoana are motive întemeiate să considere, între altele, că există risc de represalii din partea superiorilor. Ori că ar fi o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată, eficient, prin canalele de raportare internă.
🟠 Parfum de dictatură
Prin urmare, afirmația instituțională “interzis indiferent de conținut și indiferent de motiv”, dictată de managementul SCJUT, intră într-o tensiune evidentă cu legea, deoarece un regulament intern nu poate șterge, ceea ce Parlamentul a prevăzut printr-o lege. Și mai problematic pentru unitatea sanitară este, însă, art. 21 din Legea 361/2022. Că aici avertizarea SCJUT, către toti angajații, devine vulnerabilă! Legea spune că avertizorul, care raportează sau divulgă public informații, în condițiile legii, nu încalcă dispozițiile sau clauzele contractuale privind divulgarea informațiilor. Și nici nu răspunde pentru divulgare, dacă sunt îndeplinite normele. Mai mult, art. 21 alin. (5) tratează inclusiv situațiile privind secretul profesional și instituie protecție, atunci când divulgarea a fost necesară.
Cu alte cuvinte, formula spitalului potrivit căreia orice divulgare ar constitui abatere disciplinară, „indiferent de motivul invocat”, nu poate fi aplicată mecanic unui avertizor de integritate, protejat de Legea 361/2022. Și, ca sa fie și mai clar pentru toată lumea, bula SCJUT n-are nici cea mai mică legătură cu loialitatea față de angajator. Până la urmă, povestea cu obligația de fidelitate față de patronat, e prevăzută de Codul Muncii, dar și de regulamente interne, care prevăd și stipulează chiar și noțiunile secretului de serviciu. Aşa că angajatorul nu poate da dispoziții obligatorii, numai sub rezerva legalității lor! Totuși, documentul unității sanitare, emis pe 19 august 2026, nu este deloc o banală procedură GDPR intitulată „Protejarea datelor pacienților”.
Din contră, titlul, care și poartă numele neinspirat de… “atenționare”, vorbește despre interdicția divulgării către terți, „inclusiv în mediul online și rețelele de socializare”. În timp ce corpul documentului introduce explicit presa printre destinatarii cărora angajații nu ar trebui să le transmită documente sau înregistrări, care ar pune spitalul într-o lumină nefavorabilă. Apoi, bula managerială escaladează frumos, în stilul administrativ românesc, în care un regulament intern începe timid și termină cu… Cod Penal. Practic, toată nota internă a SCJUT nu e altceva decât o tentativă de descurajare a oricărui act de rebeliune sau informare publică onestă, chiar și în situația în care orice tentative de soluționare, pe căi interne, au eșuat lamentabil. Că aici bate șaua formularea autoritară… “indiferent de motiv”!
Și mai există o chestiune străvezie, în avertizarea transmisă angajaților de către Spitalul Județean Timișoara. Una care are legătură cu… represaliile! Doar ca angajatorul le numește un pic altfel – comisie de disciplină, cod civil și penal, desfacerea contractului de muncă etc! Asta, în ciuda Legii 361/2022 care interzice acțiunile punitive împotriva avertizorului de integritate, inclusiv concedierea, reducerea salariului, retrogradarea, evaluările negative și alte măsuri profesionale determinate de raportare/divulgare. Așadar, dacă nota internă ar fi utilizată, ulterior, pentru identificarea și sancționarea unei persoane, care a transmis presei informații despre presupuse încălcări ale legii și acea persoană îndeplinește condițiile Legii 361/2022, discuția juridică s-ar putea întoarce spectaculos.
Chiar dacă angajatul a încălcat regulamentul intern (avertizarea) și cu atât mai mult dacă spitalul a exercitat represalii împotriva unui avertizor de integritate! În fond, aici este și miza reală a celor cinci pagini de pedagogie administrativă pe care SCJUT a pus-o în circulație, pe data de 19 august 2026 – politica pumnului în gură! Nu protejarea datelor pacienților, care este obligatorie și nu poate fi pusă în discuție. Nici secretul profesional, nici informațiile medicale și nici documentele care, prin natura lor, trebuie să rămână confidențiale. Pentru toate acestea există deja legi! Și încă destule, fiindcă statul român, dincolo de o imaginație bogată, nu duce lipsă de legislație. Duce lipsă, uneori, doar de apetit pentru aplicarea ei.
🟠 Lacăt medical
Problema e că, sub umbrela legitimă a confidențialității, Spitalul Județean Timișoara a băgat, dintr-odată, toate documentele, înregistrările, informațiile și, mai ales, motivele pentru care cineva din unitatea sanitară ar putea considera necesar să vorbească. Inclusiv despre posibile ilegalități. Inclusiv către presă și chiar și atunci când legea îi recunoaște dreptul de a face exact asta. Tocmai de aceea, nota de avertizare a SCJUT nu mai seamănă cu o măsură de protejare a informațiilor sensibile, ci cu montarea unui lacăt administrativ pe ușa personalului medical. De fapt, angajatorul nu mai transmite salariaților săi doar ce informații sunt protejate și în ce condiții. Le spune, cu majuscule juridice și amenințări disciplinare, că divulgarea este interzisă „indiferent de conținut” și „indiferent de motivul invocat”.
Numai că legea nu funcționează după principiul „indiferent”. Și asta pentru că există conținut care poate fi divulgat în interes public, mai ales atunci când căile interne au fost epuizate. Așa cum există motive protejate de lege, avertizori, divulgare publică sau presă. Și mai este, slavă birocrației, chiar și o lege specială care spune toate acestea. Prin urmare, dacă un angajat divulgă ilegal datele medicale ale unui pacient, legea prevedere o răspundere. Dacă publică informații confidențiale, fără justificare legală, la fel! Mai nou, în baza unor norme interne, și dacă dezvăluie, în condițiile Legii 361/2022, informații despre presupuse abuzuri, blaturi, licitații trucate, angajări cu cântec sau alte încălcări ale legii, tot avertizorul de integritate e hăituit, ca un hoț de cai. Sub ochii Sindicatului, care tace ca un mort în cucuruz!
Până la urmă, nimeni nu contestă dreptul Spitalului Județean Timișoara de a-și proteja pacienții, datele medicale, documentele confidențiale sau secretele profesionale. Ar fi chiar ciudat să fie altfel! Doar că între protejarea informațiilor sensibile și decretarea tăcerii „indiferent de conținut” și „indiferent de motiv” există o distanță suficient de mare încât să încapă în ea întreaga Lege 361/2022. Așa că, tot ce e dincolo de normele statului, e pur și simplu o comedie administrativă! Pentru că, dacă un angajat fură fișa medicală a unui pacient și o pune pe Facebook, problema e limpede. Dacă, însă, același angajat descoperă documente care indică o posibilă încălcare a legii și, îndeplinind condițiile legale, le transmite presei, nu mai discutăm despre același lucru. Oricât de mult ar încerca circulara internă a SCJUT să le bage, pe amândouă, în aceeași seringă juridică.
Mai ales că avertizorul de integritate nu devine infractor disciplinar, doar pentru că informația divulgată către public provoacă arsuri la etajul managerial. De fapt, bula medicală din 19 august 2026 spune mai multe despre frica instituției de dezvăluiri, decât despre protejarea informației. Cinci pagini de articole, alineate, avertismente, comisii disciplinare și trimiteri către răspunderea civilă, contravențională și penală, toate pentru a transmite angajaților o idee extrem de simplă. Mai precis că, ce se întâmplă în spital, ar fi preferabil să rămână în interior! Numai că SCJUT este un spital public. Nu Loja Masonică Județeană. Nu serviciu secret. Și nici vreo companie privată în care blazonul poate fi declarat, prin regulament intern, informație clasificată.
Așa că Spitalul Clinic Județean de Urgență “Pius Brînzeu” Timișoara poate să mai emită încă zece circulare, să le numeroteze, să le ștampileze și să le împartă pe secții, până ajunge hârtia inclusiv la Anatomie Patologică. Un lucru tot nu poate face! Nu poate abroga, prin nota nr. 33219, o lege adoptată de Parlament. Totuși, dacă răspunsul instituției medicale, la semnalarea publică a unor abuzuri, se va reduce la identificarea sursei, convocarea comisiei de disciplină și concedierea celui care a îndrăznit să vorbească, atunci cele cinci pagini de dictate, ar putea produce un frumos efect de bumerang. Si asta pentru că legea tăcerii, adoptată de plenul SCJUT, sub forma unui avertisment, are un mic defect de fabricație. Nu este lege!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment