La început a fost tavanul. Apoi a fost prăbușirea. Nu doar fizică, ci instituțională. În decembrie 2024, în Maternitatea Odobescu din Timișoara – o clădire cu patina a 120 de ani de promisiuni și igrasie – tavanul a decis că a văzut destule și s-a sinucis peste pacienți, decât să mai aștepte renovarea. A zis pas și a căzut! A urmat încă o bucată de plafon, în ianuarie 2025, ca într-un remake prost al Jumanji! Și abia de aici, începe epopeea unei noi povești administrative, marca Dominic Fritz.

Atunci, în mijlocul panicii, al protestelor și al gravidelor dislocate, primarul Fritz a făcut ce știe mai bine: a promis. Că până la finalul lunii ianuarie va anunța o soluție pentru secția aflată în subordinea Spitalului Municipal Timișoara. Ce a urmat? O tăcere asurzitoare, acoperită doar de un comunicat plictisit pe 4 februarie, despre relocare. Un fel de… stați liniștiți, femeile nasc și în tranșee. De fapt, ce s-a întâmplat a fost și mai și – operația a reușit, dar clădirea nouă a murit. Din nou, aproape la fel ca și vechea Maternitate Odobescu.

După două luni în care Maternitatea Bega a fost transformată în lagăr medical, cu personal epuizat și triple gărzi, în care angajații din Spitalul Municipal erau tratați ca surplus logistic, Primăria Timișoara a venit cu soluția: închirierea fostului spital President, cu 60 de paturi (față de cele 160 de la Odobescu), pentru doar 44.500 de euro/lună, adică aproximativ 1,6 milioane de euro în trei ani. O afacere pe măsura unei administrații (in)competente care dă lecții de economie politică la TV, dar uită să întrebe daca clădirea curent suficient și poate duce sarcina aparatelor medicale.

Pentru că, surpriză, instalația electrică a spitalului President a cedat în timpul testelor, atunci când au fost conectate incubatoarele celor de la Neonatologie. Practic, au băgat prematurii în priză și au scos un fum de toată frumusețea. Așa ca acum, administrația lui Dominic Fritz s-a trezit că trebuie crescută puterea electrică, dar și nivelul de competență. Chiar dacă, fie vorba între noi, doar un singur spoiler e posibil – o maternitate, cu prelungitor din Piața Victoriei!

Filme artistice

Azi, la Maternitatea Odobescu, infrastructură medicală care ține de Primaria Timișoara, problema nu e doar electrică. E și morală. Pentru că în tot acest timp, în care nașterile din Timișoara au fost mutate pe repede înainte, într-un sistem gândit pentru 100 de nașteri pe lună și forțat să preia 300, ieri, primarul n-a avut altceva mai bun de făcut decât să-și lanseze candidatura la președinția USR.

Da, Dominic Fritz vrea să ajungă din maternitate la președinție. De la tavane căzute și prize pârjolite la… o resetare strategică și totală a clasei politice românești. De la contracte de închiriere secrete și pe bani mulți la discursuri despre transparență. Ce mai, o sarabandă de ipocrizie cu iz de campanie!

Cu o imaginație bogată, în replică la criticile cetățenilor și protestele personalului medical, Fritz a mai și avut curajul să spună că totul merge bine cu Maternitatea Odobescu și că, de fapt, el e o victimă a ipocriziei politice a opoziției. Că vezi Doamne, negocierile pentru chirie trebuiau ținute la secret, ca să nu scumpească imobilul. Da, sigur. În România, dacă nu știați, dacă taci, prețurile scad.

Culmea ironiei e că, înainte de închiderea secției de nou-născuți din subordinea municipalității, o maternitate nouă era deja în plan. Administrația Robu (da, chiar ea, aia cu palmierii și manelele) avusese documentația gata și terenul alocat pe Calea Bogdăneștilor. Proiectul avea și autorizație din 2021, dar evident, a fost abandonat pe motiv că administrația lui Dominic Fritz nu a prins PNRR. Niciun cuvânt despre incompetență!

Scuze prin cezariană

Acum, în loc să construiască și să identifice soluții de finanțare pentru un nou hub medical, ostașii lui Fritz închiriază clinici private abandonate, pe bani mulți. Mai mult, administrația actuală visează la un nou spital municipal de 140 de milioane de euro, cu 1.000 de paturi. Într-un oraș în care useriștii nu pot băga în priză nici trei incubatoare, fără să sară siguranțele electrice. Excelent plan! Atunci, să se ocupe Bruxelles-ul, câtă vreme Primăria se ocupă cu storytelling.

După șase luni de promisiuni, scandaluri publice, comunicate, prăbușiri și crize electrice, niciun copil nu s-a născut încă în noua maternitate alternativă. În schimb, o nouă carieră politică a prins viață cu ambiții nemăsurate și o memorie scurtă cât un ciclu menstrual – Dominic Fritz, președinte USR! Așadar, în loc de bonă pentru oraș, Timișoara a primit un babysitter pentru propriul ego. În timp ce, Maternitatea Odobescu e închisă. Mamele sunt în derivă. Privatul renaște. Nașterile au devenit cazuri. Medicii sunt plătiți, de luni de zile, fără să aibă activitate!

Dar Fritz merge mai departe, în stil nemțesc, cu zâmbetul pe buze și ochii la ciolanul de la București. Căci, în Timișoara, se nasc doar scuze și promisiuni, fără nicio acoperire. Că așa se întâmplă, într-un oraș unde nașterile se organizează ca evacuările de urgență, unde personalul medical e tratat ca decor, iar spitalele se închiriază, la fel ca sălile de evenimente.

Important e să faci mult zgomot cu un prelungitor și să pozezi în reformator, în timp ce gravidele așteaptă în liniște curent. Electric. Moral. Oricare. Iar când se va scrie istoria acestui mandat, cu tencuiala pe margine și fum în fundal, probabil va suna așa: a fost o dată un tavan care a căzut și un primar care s-a ridicat… deasupra oricărei responsabilități.

Restul e storytelling. Și chirie.