Două volume celebre, 1984 și Ferma animalelor, scrise de englezul George Orwell, au marcat literatura de la începutul secolului trecut. Ambele vorbesc despre societăți distopice, despre sisteme totalitare, nemulțumiri sociale, inechități, opresiune, sete de putere ca scop în sine, instincte de dreptate și demnitate umană.

Sunt detaliate, tot acolo, trișarea mentală, dublă gândire și dublul standard, cum falsul este transformat în adevăr și adevărul în fals, printr-o susținere agresivă a ipotezei că realitatea este iluzorie. De departe, însă, zdrobirea voinței umane și obținerea controlului asupra emoțiilor, ultimul refugiu al persoanei, reprezintă punctul pe I din romanul orwellian.

În oglindă, să vorbim, pe șleau, despre valorile ultimilor 35 de ani de democrație, care au pus România pe harta statelor din lumea a treia și au adus-o în pragul totalitarismului: securismul, pupincurismul, populismul, mârlănia, minciuna, hoția, corupția și, nu în cele din urmă, idiocrația. Totul se datorează unei clase politice care, de la un ciclu electoral la altul, în loc să înmulțească pe principii intelectuale și sănătoase, s-a (auto)populat pe valori greșite. Exact ca și porcii lui Orwell din Ferma animalelor care, odată ajunși la putere, au ajuns să se răsfețe și să se deprindă cu vicii și obiceiuri umane: să doarmă-n pat, să bea alcool, să dea petreceri, să mintă, să fure, să amenințe, să distrugă și să fie obsedați de putere!

Și an de an, din 1989 încoace, nu din 1984 al lui Orwell, a fost tot mai rău! Mereu aceleași figuri, arogante, șantajabile, corupte, ponosite și însetate de control, au ocupat listele electorale, Guvernul, Parlamentul, instituțiile statului, consiliile de administrație, școlile, spitalele, aeroporturile, gările etc. De fapt, societatea în întregul ei! În ultimele trei decenii, totul a ajuns să fie politizat, până la nivel micro. Azi, nimeni nu mai răzbește, pe bune, în sistemul de stat, fără o binecuvântare politică. Nici măcar vreo femeie de serviciu, șofer sau vreun paznic – totul este rezervat elitei, celor miruiți și aleși pe sprânceană.

E clar ca schimbarea nu poate începe decât de la bani, privilegii și resurse, așa cum sugerează și Orwell, căci la asta se rezumă puterea. Și când a vrut puterea vreodată să se schimbe? Schimbarea e ca și kriptonita pentru cei de la putere – o detestă, ca orice castă privilegiată, care se crede stăpână, nu peste o Fermă de animale, ci peste un popor de (neo)iobagi! Azi, fie ca ne place sau nu, poporul român nu este suveranul din care izvorăște dreptatea și puterea legii, conform Constituției. Deloc! În acest moment, o castă lacomă de tarabostes, subțire moral și bogată material, deține absolut totul, de la puterea politică, până la imunitate în fața legii! Așa e de ani de zile! Că de aia, la finalul anului trecut, inegalitățile și neajunsurile din societatea românească, la pachet cu toate abuzurile, au produs tensiune și frustrare în ferma orwelliană.

Nu mai există drepturi egale pentru toți românii și, din 7 decembrie 2024, odată cu anularea prezidențialelor, nici libertate! România traversează, de fapt, un ev mediu timpuriu. Deși, paradoxal și doar de formă, suntem o țară membră U.E! În fapt, nu reprezentăm nimic altceva decât o fermă, în care românii sunt exploatați de o clasă politică coruptă, ținută în viață și la butoane, de structuri interne și externe, doar pentru control, putere și acces nelimitat la resurse. Am ajuns ca niște moluște, fierte în zeama de lămâie.

Exact ca și versurile de mai jos:

Foaie verde stâlp
Curge apa-n bec
Paște-un melc pe câmp
Paște melcu grohăind
Pasăre ca porcu nu-i
Sus în deal păștea o cizmă
Vai ce cal frumos era
Dă-te jos din corcoduș
Că nu-i bicicleta ta.