Loading

Prostia ca stare de incompatibilitate politică

svgSeptember 17, 2024EDITORIALInsiderTM

Cu vreo 5 ani în urmă, judecătoarea Adriana Stoicescu, președintele Secției Penale din cadrul Tribunalului Timiș, a spus-o pe șleau, referindu-se direct la amestecul nociv al politicului în Justiție: nici popoarele migratoare şi nici dezastrele naturale nu ar putea să îngenuncheze mirobolantul popor român, dar prostia şi nesimţirea sunt pe cale să o facă. Toată lumea a aplaudat-o la scenă deschisă pentru curaj, adevăr și acuratețe. Și, din păcate, cam asta a fost tot! După, lucrurile au revenit la normal.


Adevărul e că nimeni nu e prost din întâmplare! Prost cu adevărat ești doar atunci când, din motive imputabile ție, nu reușești să pătrunzi lumea în care trăiești! Că prostul alege să se (s)cufunde în minciună sau că viaţa a devenit mai adâncă decât poate el coborî, asta e o altă poveste care nu face decât să (re)confirme că cele mai comune două elemente ale universului sunt hidrogenul și prostia. Deci, prostul nu discerne realitatea de ficțiune, ci trăiește în lumi paralele. Are impresia că a câștigat, când a pierdut, și crede că interlocutorii săi sunt la fel de încuiați.


Prostul are dificultăți majore în a face diferențe esențiale – nu observă, ci face observații. Pune timbre, etichete și ștamplie! Prostul, vorba lui Andrei Pleșu, e sigur pe el, nu are dubii și, dacă esti atent, îți și explică orice cu un aer solemn. Și, dacă ai ghinionul să nu înțelegi, atunci ești prost! În general, prostul nu poate fi contrazis. El are convingeri beton și, pe lângă că este atotștiutor, prostul e foarte serios. E complex, de-a dreptul! E genul de invdivid care stă picior peste picior, abundă în rictusuri și rânjește ca un bou, la glumele lui. Asta pentru că prostia are incapacitatea de a râde de sine.


Aici, și nu numai în politică, intervine cultul prostului, o obsesia românească străveche, sub forma unei bucurii autohtone de a linge, a lăuda și a descămoșa tot ce ține de putere pentru a avea acces la firimituri și sinecuri. Și, da, puterea este epicentrul prostiei cuantice căci, din poziția de șef, orice prost știe absolut tot! Cu cât soclul e mai mare, cu atât mai mulțumit e prostul căci e complicat să fii om din postura de lider, mai ales când, la baza carierei, stă glorificarea și beatificarea altor troglodiți. De fapt, nimic altceva decât niște tubifecși care bălesc după putere, care parazitează orice organism și identitate, care deturnează meritele altora, care nu-și asumă eșecuri ci doar victorii și își trafichează falsele onorabilități și identități.


Ca să fie clar, prostia în forma ei pură nu e tot una cu prostia clinică, cunoscută sub numele de oligofrenie. Aia e o dramă, care nu semnalizează!

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.

InsiderTM

insidertm@insidertm.ro

svg

What do you think?

Show comments / Leave a comment

Leave a reply

Loading
svg
Quick Navigation
  • 01

    Prostia ca stare de incompatibilitate politică