Republica dosarului etern

January 5, 2026INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

La 35 de ani de la Revoluție, România nu mai are nevoie de scurgeri pe surse sau de stenograme conspirative ca să afle adevărul despre propria ei boală cronică. Îl are scris, negru pe alb, într-un raport oficial, ajuns pe masa președintelui Nicușor Dan, la 14 decembrie 2025, care nu mai lasă loc de interpretări, nu mai poate fi relativizat și nu mai poate fi ascuns sub preș: România este campioana europeană la mită. De trei ori peste media Uniunii Europene! Și uite așa, vorbim despre un stat în care unul din cinci cetățeni recunoaște că a dat șpagă, ca să obțină servicii publice și în care peste 90% dintre dosarele de corupție și mită mor înainte să ajungă în fața unui procuror sau judecător.

Adevărul e că, în orice democrație funcțională, asemenea cifre ar fi declanșat anchete fulger, demisii în lanț și reforme reale. În România, însă, ele au fost tratate ca o statistică banală, arhivată birocratic, fără vinovați și fără consecințe. Pentru că aici nu mai vorbim despre derapaje izolate sau disfuncționalități accidentale, ci despre un mecanism perfect uns, un model de business de stat, în care corupția nu este combătută, ci administrată. Oficial!

Raportul instituțional descrie un stat care mimează lupta anticorupție la televizor, în timp ce, în realitate, lasă dosarele să se coacă lent, până la prescripție. Un stat care pierde miliarde de euro anual, nu din lipsă de probe, ci din lipsă de voință. O țară în care justiția nu mai pedepsește fărădelegea, ci o neutralizează prin tergiversare. Iar ceea ce urmează nu este o opinie, nici o teorie conspiraționistă, ci radiografia rece a unui eșec sistemic, bazat pe cifre, prejudicii, dosare clasate și nume care se repetă obsesiv, într-o țară în care hoțul intră prin față și iese prin dos, cu legea de partea lui.

Raportul oficial arăta, negru pe alb, că România este lider european negativ la corupție. Și an de an, sub ochii autorităților, situația s-a agravat dramatic. Odată cu evoluția șpăgilor, au crescut și costurile hoțiilor. Astfel, la 31 decembrie 2018, demonstrează documentele, estimarea a fost că 38,6 miliarde euro s-au dus către corupții României! Adică, 15,5% din PIB și echivalentul a 49% din bugetul general consolidat al statului. Și, de atunci, cifrele României nu au mers decât în sus, pe toate palierele fărădelegilor. Cam așa stă treaba cu lupta împotriva corupției, care se dă doar pe micile ecrane, în timp ce, în realitate, rechinii își văd de treabă, în continuare.

Luptă de fațadă

Pe scurt, date oficiale confirmă că, cel puțin în ultimii 10 ani, Ministerul Public a avut parte de un eșec major în combaterea infracțiunilor economico-financiare, cu impact direct asupra bugetului de stat. Potrivit raportului, în perioada 2019–2024, situația dosarelor de evaziune fiscală, care au fost clasate, indică pierderi de proporții sistemice. Valoarea totală a prejudiciilor, aferente dosarelor de evaziune fiscală, se ridică la 7.256.953.999 lei, echivalentul a aproximativ 1,45 miliarde euro. Nu recuperate. Nu judecate. Clasate! Și asta fără alte cheltuieli, care țin de resursă umană și de costurile anchetelor publice, timp etc. Așadar, nu vorbim despre simple statistici administrative, ci despre o incapacitate structurală a statului în a prinde/condamna infractorii și a recupera prejudiciile.

Ca să înțelegeți exact în ce hal de slugărnicie s-a ajuns, în special pe spețele mari și sonore, care au protecție politică, relevante sunt distribuția prejudiciilor și motivele juridice pentru care evazioniștii au primit… clasare: lipsa vinovăției – 2.617.106.083 RON (36,06%); prescripție – 1.659.614.329 RON (22,87%); lipsa constituirii infracțiunii – 925.453.359 RON (12,76%); lipsa tipicității – teza I (fapta nu este prevăzută de legea penală) – 905.125.391 RON (12,47%); lipsa tipicității – teza II (fapta nu prezintă gradul de pericol social) – 250.316.897 RON (3,45%); motive procedurale – 589.289.094 RON (8,12%) și alte cauze diverse – 440.140.735 RON (6,06%).

Așadar, peste 59% din prejudiciul total clasat (aproximativ 4,28 miliarde RON) este justificat prin lipsa tipicității/vinovăției (36,06%) și prescripției/impedimente legale (22,87%). Ceea ce indică, în primul rând, investigații inițiate cu întârziere semnificativă, care favorizează decesul răspunderii penale. Apoi, probatorii subțiri și dificultăți sistemice în încadrarea juridică corectă a faptelor de evaziune fiscală. Și la toate prejudiciile nerecuperate din evaziune fiscală clasată, în sumă totală de 7,26 miliarde RON (1,45 miliarde euro), se adaugă și 525.927.190 RON (105 milioane euro) din infracțiuni de înșelăciune… clasate și peste 500 milioane RON (100 milioane euro) din cazuri de corupție… clasate!

În concluzie, așa cum arată raportul de specialitate, doar în perioada 2019-2024, vorbim despre prejudicii nerecuperate în valoare de peste 8,3 miliarde RON (1,67 miliarde euro). Asta, fără a include alte dosare mari, aflate în curs de judecată, la care făceau trimitere și jurnaliștii de la Recorder și care acum, din pricina unor jocuri de culise și a corupției sistemice, sunt cu risc de prescripție. Ceea ce (re)confirmă tabloul devastator al incapacității Ministerului Public de a proteja bugetul național. Tergiversarea cronică a dosarelor, depășirea termenelor rezonabile și lipsa unor soluții definitive în cauze de interes major au transformat actul de justiție într-un mecanism care, în loc să sancționeze încălcarea legii, ajunge să-l neutralizeze prin tragerea de timp.

Joc la dublu

Și când nu se joacă procurorii cu marile dosare de corupție și evaziune, atunci intră pe teren judecătorii care, tot pe motive procedurale, pasează între ei cu faptele penale, până la prescripție. Oarecum, tot un soi de clasare, fără urmări penale! Sunt multe exemple nominale în raportul de analiză și sinteză, înaintat președintelui Nicușor Dan, printre care și dosarul penal nr. 2819/115/2016 de pe rolul Tribunalului Caraș-Severin care îl privește pe Ion Bejeriță, fost vicepreședinte PSD Caraș-Severin, fin de cununie al baronului Ion Mocioalcă și apropiat al lui Sorin Grindeanu și Marcel Ciolacu. Conform jurnaliștilor de la Rise Project, firma cărășanului a fost girată la licitații publice de compania italiană Consorzio Stabile EBG, acuzată de autoritățiile italiene de legături cu organizațiile mafiote ‘Ndrangheta și Camorra.

Pe scurt, pentru cei care nu își amintesc, în ianuarie 2016, Ion Bejeriță a fost reținut de procurori pentru evaziune fiscală și spălare de bani, într-un dosar cu un prejudiciu de peste 10,5 milioane euro. În același an, omul de afaceri a fost trimis în judecată, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin. Și de atunci, din 2016, au trecut 9 (nouă) ani, fără ca dosarul să fie finalizat, nici măcar în primă instanță, fără nicio perspectivă clară de soluționare. Tocmai pentru că, de la înregistrarea dosarului și până azi, din motive greu de digerat și de înțeles, în cauza lui Ion Bejeriță au avut loc 78 (șaptezeci și opt) de amânări, cerute de avocații inculpatului, și aprobate, fără comentarii, de judecătorii care s-au perindat prin cauză. Și următorul termen de judecată este programat pe 29 ianuarie 2026, anul 10 (zece) de judecată și jubiliar… de prescripție.

Analiza disfuncționalităților din dosarul penal al lui Ion Bejeriță demonstrează, fără drept de tăgadă, o serie de anomalii sistemice grave care pun sub semnul întrebării buna-credință a instanțelor în finalizarea dosarelor cu prejudicii majore. Este anormal și inacceptabil, ca un dosar să nu ajungă măcar la stadiul de apel, după 9 ani de judecată. De fapt, de amânări! Așa că, în acest ritm, prescripția răspunderii penale devine inevitabilă, iar prejudiciul de peste 10,5 milioane euro, trecut pe numele lui Ion Bejeriță, partenerul de călătorii al celor din grupul Nordis, riscă să devină irecuperabil. Doar prin simpla trecere a timpului!

Acesta este și motivul pentru care, analiza instituțională concluzionează că, în epopeea lui Ion Bejeriță, judecătorii nu au fost orbi, ci în concediu prelungit. Și că desființarea completului de judecată, scoaterea cauzei de pe rol și reluarea de la zero a dosarului, toate petrecute la termenul din 29 septembrie 2022, nu sunt erori. Sunt calcule fine și tehnici rafinate de neutralizare a dosarului penal de evaziune fiscală și spălare de bani, în care este implicat, până-n gât, de mai bine de 9 ani, pesedistul de caviar al lui Sorin Grindeanu. De aia a și ajuns dosarul lui Bejeriță un maraton judiciar, fără linie de sosire, și un Everest al tergiversării!

Asa că, în timp ce românului i se explică austeritatea, sistemul judiciar, care combate corupția doar pe hârtie, de fapt, gestionează, temperează și lasă să se prescrie orice faptă penală. Da, așa arată politica de stat în care Justiția arde la foc mic, până se stinge! Și astfel, se trage cortina peste marea scenă a dreptății românești, unde hoțul intră prin față și iese prin dos cu certificatul de bună-purtare în buzunar. Așa se explică de ce dosarele nu se închid, ci se coc. La foc mic. Nouă ani, zece ani, cât să iasă fragede, numai bune de pus pe masa prescripției!