Întrebarea de baraj nu e cum a fost capturat controlul rutier de la ISCTR Timișoara, în interesul unor transportatori privați. Că aici, fără niciun dubiu, la fel ca-n toată țara, vina o poartă doar clasa politică, care se ghidează strict după interese economice de grup sau pe persoană fizică. Mai degrabă, interesant de stabilit e, totuși, până când o instituție de forță a statului român, așa cum e Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR), care ar trebui să vegheze la siguranța pe drumurile publice, va continua să funcționeze, la buton, exact ca un serviciu cu plată lunară.

Și, inițial, doar până la un punct, răspunsul la ultima întrebare a încercat să-l ofere Direcția Națională Anticorupție Timișoara când, în vara anului trecut, a dat iama peste angajații ISCTR Timișoara. Atunci, au avut loc câteva arestări, un flagrant și vreo 30 de percheziții. Încă din primele momente, ancheta a dezvăluit un mecanism prin care, cel puțin în perioada de monitorizare (decembrie 2024-mai 2025), controlul de trafic a fost  negociabil, în timp ce legea a devenit opțională și tarifată, ca la piață. Practic, fără ocolișuri, s-a vorbit despre o protecție instituțională, acordată unor firme private de transport, care a funcționat pe bază de plăți recurente. 

Nu șpagă de moment, ci abonament! Practic, un flux constant de bani. Potrivit DNA, conducerea ISCTR Timișoara și mai mulți inspectori ar fi primit foloase financiare și bunuri pentru a asigura drum liber unor societăți comerciale. În limbajul anchetei, protecția a însemnat neaplicarea de sancțiuni, avertizarea firmelor înainte de controale, blocarea unor verificări sensibile (în special cântăriri) și întocmirea de documente nereale sau incomplete. Sumele nu sunt simbolice. În dosar apar plăți lunare de aproximativ 2.500 de euro, exact tipul de cifră care demonstrează o rutină.

Important de menționat e că, mereu, în epicentrul mecanismului de șpăgi, s-a aflat supratonajul camioanelor care circulă pe drumurile publice, în special, înspre marile șantiere de infrastructură. Azi, pe ruta Margina-Holdea (A1), pe acostamentul paneuropean feroviar Timișoara-Lugoj-Caransebeș și, până mai ieri, înspre Centura de Sud a reședinței de județ. Exact acolo unde o amendă serioasă sau indisponibilizarea vehiculului pot însemna pierderi mari, ceea ce face ca abonamentul ISCTR să devină rațional economic, explicabil și rentabil pentru ambele părți.

Model instituțional

Pe lângă toată schema de șpăgi de la ISCTR Timișoara, descrisă în amănunt, la care procurorii au adăugat și identitatea unor combinatori – Ilie Lucian Sîrbu (inspector-șef teritorial), Dan Nicolae Gherman (coordonator județean Timiș), Daniel Vasile Rogobete și Gheorghe Marian Mereu ( ultimii doi, inspectori de trafic rutier) – în toată ecuația de la autoritatea de control, DNA Timișoara nu a suflat nicio vorba despre imixtiunea politicului. Niciun cuvânt despre ordine de partid, trasate pe orizontală sau prin viu grai, menite să asigure protecția unor transportatori, aleși pe sprânceană.

Până și-n comunicările publice ale procurorilor anticorupție, beneficiarii serviciilor ISCTR Timișoara au rămas anonimi. De fapt, au fost numiți simplu și sec – reprezentanți ai unor societăți comerciale. Și aici s-a rupt firul public al anchetei care, evident, a dat naștere la o  întrebare logică: de ce vedem doar mâna care încasează, nu și pe cea care plătește? Tocmai că, fără beneficiari reali, schema de corupție rămâne incompletă, iar concurența neloială, neatinsă. În mod clar, toate aceste detalii contează, pentru că, la ISCTR Timișoara, nu vorbim doar despre corupție administrativă, ci despre capturarea controlului, la ordin politic. Și despre un stat care, în loc să oprească fenomenul, ține mituitorii și cumpărătorii de protecție, la secret.

Exact asta e și explicația pentru care, azi, chiar și după descinderile recente ale DNA din iunie 2025, la ISCTR Timișoara cooperativa funcționează mai departe. E și normal să fie așa, atâta vreme cât un abonament de control trafic rutier presupune, în primul rând, continuitate. Adică, flux de ambele părți! Apoi, înseamnă predictibilitate. Mai exact, să știi când să ieși pe traseu și, mai ales, pe ce rută/direcție să te deplasezi, ca să nu ai surprize, nici pe stânga și nici pe dreapta drumului. Și, nu în cele din urmă, mita recurentă (abonamentul) înseamnă un serviciu standardizat. Altfel spus, proceduri stricte și conspirate, menite să asigure același nivel de eficiență, indiferent de moment, tocmai pentru că vorbim despre sarcini repetitive. 

Așa că dosarul ISCTR Timișoara nu e despre câțiva inspectori de trafic prinși cu bani în buzunar, în timp ce prestau servicii premium pentru transportatori privați. Asta e doar vârful icebergului! Este, în mod clar, despre amestecul politicului, despre siguranța rutieră, atunci când supratonajul e tolerat, și despre costuri publice, prin degradarea accelerată a infrastructurii. Mai simplu, e exemplul perfect de corupție de reglementare, căci instituția, care ar trebui să aplice regulile, ajunge să le administreze discreționar, contra cost. Și, asa cum știu și procurorii DNA Timișoara, cine controlează controlul, controlează bani mulți.

Misiune (im)posibilă 

La începutul lui decembrie 2025, un alt denunț a aterizat la DNA. Legat tot de ISCTR Timișoara, mai exact de presiuni pentru limitarea controalelor asupra unor transportatori/operatori de agregate. Numele de SC EMV-Util SRL, deținută de omul de afaceri Ion Bejeriță, finul baronului Ion Mocioalcă si prietenul lui Sorin Grindeanu, e la loc de cinste. Cert e că pe 2 decembrie 2025, Nicușor Fuicu, originar din Caraș-Severin, a fost numit șef ISCTR Timiș. Și, doar demonstrativ, pe 11-12 decembrie, noul director a dispus un control în zona balastierelor din perimetrul Lugojului, acțiune la care au participat 12 echipaje de control. Tot atunci, au fost verificate 101 vehicule, s-au încheiat 20 de procese-verbale, valoarea totală a amenzilor fiind de numai 166.900 lei.

Exact acestea au fost rezultatele operațiunii de mega amploare, din zona Lugojului, fieful balastierelor PSD, controlate de Florin Măran și Ion Bejeriță, furnizori direcți sau indirecți de agregate minerale, în exclusivitate, pentru lucrările de pe A1 și coridorul pan-european 4. De fapt, au fost amenzi pentru depășirea timpilor de condus/odihnă, lipsă documente de transport și vreo două gâște rătăcite cu suprasarcină. De fapt, nu chiar rătăcite, ci pur și simplu trimise la momeală și sacrificiu, că asta scrie și în denunțul către DNA Timișoara. Nu e nimic exagerat! Ba din contră, ecuația e simplă și are și o logică. Cum acțiunile ISCTR sunt cunoscute din timp (2-3 zile înainte) de către transportatori, la înțelegere cu instituția de control, ca să cadă toată lumea în picioare, abonații permium, prin rotație, trimit la sacrificiu câte 2/3 mașini, încărcate doar un pic peste limita legală. Gâște, la derută, ca să fie și rezultate! 

În rest, e veselie totală! De fapt, un stat paralizat care funcționează doar pentru cine plătește abonamentul. Și rezultă asta din următoarea stenogramă, care are la bază o înregistrare audio din data de 12 decembrie 2025. Exact din timpul mega-acțiunii ISCTR Timiș din perimetrul Lugoj, cu care s-a încordat cărășanul Nicușor Fuicu, în primele ore de mandat. O probă indubitabilă din care se vede limpede că transportatorii au știut de control, că unele autotrenuri au intrat intenționat în calea inspectorilor de trafic, că altele au făcut paradă de legalitate pe șosea, etc. Ce mai, spectacol în toată regula, ca să dea bine la final, când ISCTR face recensământul în raportările oficiale: