În România profundă, aia în care statul nu știe nici cât nisip i-a plecat din curte, dar știe sigur că trebuie să mai facă o comisie, resursele minerale nu se exploatează. Se interpretează! Cu excavatorul, cu semnătură, cu antet și, când e cazul, cu binecuvântarea instituțiilor de control. Exact acele autorități care văd totul, numai
Aurul aluvionar, în România, este resursă minerală. Și, ca orice bogăție a (sub)solului, este controlată de stat. Ceea ce înseamnă că exploatarea are reguli stricte, prevăzute de lege. Adică, nu te apuci să montezi un tromel (tambur), în câmp, ca la un documentar pe Discovery și începi să dai găuri. Nici prin vreo balastieră sau carieră, doar