Cu privire la anularea in integrum a procesului electoral prin Hotararea 32/2024:

 

Conform dispozitiilor legale în vigoare Curtea Constituțională, care, în drept, se supune Constituției și Legii 47/1992, nu putea interveni, în fapt, în procesul electoral si să-I anuleze, în integralitatea sa, sens în care Hotărârea 31/2024 nici nu are aceste valențe. Curtea Constituțională nu a avut elemente de natură probatorie fermă, inconturnabilă si infranșisabilă ca să intervină si să anuleze procesul electoral, în integralitatea sa și in momentul electoral în care, în disprețul legii, totuși a facut-o. Nici momentul în care a făcut-o nu este sustenabil legal, deoarece conform atribuțiilor, conferite prin lege, Curtea Constituțională nu putea interveni în timpul desfășurării turului 2, după ce turul 1 a fost validat, sens în care Curtea Constituțională putea să confirme sau infirme rezultatul turului 2, numai in raport de motive privind turul 2.

 

Nu au existat motive și incidente electorale dovedite nedubitativ și plauzibil în turul 2 de natură a justifica o ingerință a Curții Constituționale și de a interveni grosolan. Procesul electoral în integralitatea sa nu mai putea fi anulat după ce, prin decizie turul 1 a fost validat, hotărârea fiind, de asemenea, definitivă si general obligatorie. Curtea Constituțională putea cel mult sa valideze, să confirme sau nu turul 2, dar numai după epuizarea acestuia și numai dacă existau dovezi peremptorii în acest sens. Hotărârea 32/2024 a Curții Constituționale, care are legătură cu anularea integrală a alegerilor, este pronunțată cu încălcarea ART. 1 din Legea 47 /2002. Conform art (1) «Curtea constituțională este garantul supremației Constituției.» Or, Hotărârea 32/2024 nu respectă supremația Constituției, pentru că si-a încălcat propriile competențe date Curții Constituționale prin Constituție dar si prin Legea 42/1992.

 

Intervenția Curții Constituționale, în timpul si înaintea finalizării procesului electoral din Turul 2 al alegerilor, după ce Turul 1 a fost validat, astfel că validarea de către Curtea Constituțională se afla sub puterea efectului definitiv si a caracterului general obligatoiu al Deciziei 31/2024, este contrară Constituției. Mai mult, prin anularea alegerilor, a fost încălcat și ART 2 din Constituție care spune că suveranitatea naţională aparţine poporului român, care-o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte și că nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 

Intervenția brutală, grosolană prin Hotararea 32/2024 a Curții Constituționale, care a anulat alegerile prezidențiale, încalcă suveranitatea poporului român căci poporul român era în plin exercițiu democratic al exprimarii votului, în data de 6.12.2024 când a fost pronunțată samavolnic Hotararea 32/2024 a Curții Constituționale. Anularea întregului proces electoral contravine suveranității poporului roman, a carui drept la vot este inalienabil. Curtea Constituțională, prin Hotararea 32/2024, s-a făcut vector al unor interese nelegitime ale unei persoane si grup de interese, contrare suveranității poporului român, ceea ce este iremisibil.

 

Suveranitatea poporului român trebuie redată, de îndată, prin reluarea Turului 2 al alegerilor din momentul si faza în care a avut loc ingerința Curții Constituționale, prin Hotărârea 32/2024, în procesul de votare. Respectarea suveranității poporului român nu poate fi întreruptă, discontinuă si circumstanțială, la discreția Curții Constituționale prin anularea unor alegeri a căror tur 1 a fost validat, prin Hotararea 31/2024. Turul 1 a intrat in sfera drepturilor câștigate atât pentru poporul român, care a avut si și-a exercitat dreptul de a alege, cât si pentru candidații calificati în turul 2, din perspectiva dreptului de a alege si de a fi ales.

 

Or, prin modul de operare, rezultă că suveranitatea poporului român, exercitată prin vot, a fost deturnată în favoarea exercitării ei de către persoane si grupuri de interese neavenite. Hotărârea 32/2024 a Curții Constituționale este pronunțată cu incalcarea ART. 20 din alin 2 Constituție. Prin art 20 alin 2 din Constituție a fost prevăzută preeminență si prevalența reglementarilor internaționale mai favorabile in materie de drepturile omului la care România este parte, in raport de norma internă constituțională sau legală, in caz de contrarietate între acestea. Dreptul de a alege si de a fi ales este inalienabil , este drept câștigat al tuturor alegătorilor din turul 1 si a celor care-au exercitat acest drept si în turul 2.

 

Hotărârea 32/2024 a Curtii Constitutionale este o ficțiune constituțională fără corespondent în Constituția României. În aceeași măsură este si o fictiune legală fara corespondent în Legea 47/1992. ln acest sens, subliniez că Hotărârea 32/2024 a Curții Constituționale, neavând corespondent real in nici un text normativ constituțional sau legal, nu poate să si producă efecte. Astfel, Hotărârea 32/2024 a Curții Constituționale adaugă, la textele constituționale si legale, voința unei persoane sau grup de interese care, în acest mod, a urmărit să ridice, la rang de lege, propria sa voință politică, juridică, constituțională, făcând-o mai puternică si aplicabilă prioritar.

 

În legătură cu un posibil remediu al situației create si care poate fi implementat prin necesitatea lămuririi si întinderii aplicării Hotărârii 32/2024:

 

În raport de cele ce preced, solicit Curții Constituționale ca, în vederea lămuririi aplicării Hotărârii 32/2024 si pentru a stăvili valul de efecte negative ale interpretărilor eronate, abuziv luate si perpetuate cu privire la aceasta, să emită o nouă Hotărâre sau orice act necesar prin care să se lămurească întinderea aplicării acestei hotărâri si prin care să se recunoască si sa se precizeze, in primul rând, că Hotărârea 32/2024 nu constituie act si mijloc juridic, administrativ, jurisdicțional­ sau constituțional. În special unul prin prin care efectele Deciziei-Hotararii 31/2024 a Curtii Constitutionale să fi putut fi afectate si anulate, ceea ce ar insemna aruncarea in derizoriu a noțiunii si conceptului de efect definitiv si caracter general obligatoriu al unei decizii si/sau hotărâri a Curții Constituționale. Dacă am accepta aceasta din urmă teză, ar insemna negarea însăși a conceptului si noțiunii de efect definitiv si caracter general obligatoriu al unei decizii si/sau hotărâri a Curții Constituționale.

 

În plan practic, întrucât cu privire la Hotărârea 31/2024, efectele sale definitive si caracterul ei general obligatoriu nu erau tangibile si nu puteau fi afectate, anulate, consecința imediată este aceea a lămuri efectele Deciziei 32/2024 a Curții Constituționale, în sensul reluării alegerilor, începând cu reluarea turului 2, pentru că altfel s-ar înțelege că, oricând, efectele definitive si caracterul general obligatoriu al unei Decizii a Curții Constituționale ar putea fi puse in discuție si anulate, ceea ce se opune si contrazice însăși rațiunea noțiunii si conceptului de efecte definitive si caracter obligatoriu pentru actele Curții Constituționale. În acest fel, se înlătură conflictul de constituționalitate dintre cele două acte, se evită compromiterea si prestigiul Curții constituționale si increderea în actele emise de Curte, acte care nu pot fi contradictorii si generatoare de efecte diametral opuse.
 
Vă solicit să procedați de îndată, fără trecerea vreunui termen și fără vreo alta notificare, punere in întârziere sau alt demers in acest sens, la luarea măsurilor constituționale si legale care se impun, în raport de obligațiile care revin Curții Constituționale, conform art 44 alin 1 din Constituție – Curtea Constituţională constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de președinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului. Epuizarea celor 2 mandate consecutive ale fostului președinte al statului este o împrejurare peremptorie care justifică constatarea interimatului. Așadar, punctul 22 din Hotararea 32/2024 a Curții Constituționale, în ceea ce priveste susținerea că «Preşedintele României în funcţie „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou-ales” nu poate da naștere la o viziune si interpretare imuabila a sintagmei «in funcție» si nici nu poate avea conotații atributive de prelungire a unui mandat al presedintelui «in funcție» dincolo de limitele lui constitutionale de 5 ani.

 

Hotărârea 32/2024 a Curții Constitutionale a fost pronunțată într-un moment în care încă noul Parlament nu a fost constituit. În momentul pronunțării Hotărârii 32/2024 a Curții Constituționale, președintele în funcție, era încă în limitele exercitarii celui de al doilea mandat de 5 ani. Odată atinsă limita de 5 ani al celui de al doilea mandate este necesară constatarea interimatului, iar presedintele «în funcție» să fie stabilit conform ordinii constituționale si legale a succesiunii la funcția de presedinte in stat. Astfel, pentru a nu excede Constituției României, punctul 22 al Hotărârii 32/2024 a Curții Constituționale necesită lămurirea întinderii si aplicării sale, în conformitate si raportat la situația, în fapt si în drept, existentă în prezent.

În prezent, urmarea a constituirii Parlamentului si a stabilirii președinților celor două camere, solicit Curtii Constitutionale să pronunțe o hotărâre prin care să constate interimatul, astfel ca Presedintele Senatului Romaniei sau in subsidiar Presedintele Adunarii Deputatilor să preia si să exercite functia de Presedinte Interimar al României, până la stabilirea presedintelui ales al României, în urma reluării, finalizării si confirmării /validării de catre Curtea Constituțională a turului 2 al alegerilor din Romania.

 

Vă solicit să aveți în vedere că, în raport de gravele încălcări ale dreptului pozitiv, ale Constituției si legislației române, conjugate cu încălcarea drepturilor garantate cetățenilor români de convențiile si tratatele în materie de drepturile omului, la care Romania este parte si a caror reglementari internaționale mai favorabile se aplica prioritar față de normele interne (chiar și cele constitutionale) înțeleg să vă notific ca mă văd nevoit să sesizez Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, in legatura cu încălcarea art 8 din convenția EDO. Aceasta situație, cauzată de incongruența hotărârilor Dvs, conjugată cu eventuala lipsă de reacție si a refuzului de a interveni de îndată, în legătură cu aspectele învederate mai sus, este de natură să amplifice cu fiecare zi de întârziere a luarii masurilor solicitate, prejudiciul cauzat subsemnatului si cetățenilor români.

 

Prin ingerința Dvs. si a Hotărârii Dvs. 32/2024, de natură a afecta substanța dreptului meu (al nostru) la vot, de a alege si de a fi ales, coroborată cu o eventuala lipsa de imparțialitate si independență față de acest demers se încalcă Art 8 din Conventia EDO care protejează dreptul la dezvoltarea personală şi dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu alte persoane şi cu lumea înconjurătoare”. În acest sens, Curtea EDO a menționat, în cadrul jurisprudentei sale obligatorii pentru instantele nationale (și inclusiv pentru Curtea Constituțională) cu putere de lucru interpretat că noţiunea de “viaţă privată” nu exclude, în principiu, obtinerea unui drept în substanța sa integrala, atunci cand dreptul pretins este cuvenit (C. vs. Belgia, 07.08.1996, pct. 25, Culegere de hotărârişi decizii 1996-111).

 

Or, în speță, prin aplicarea incongruentă cu Constituția, cu scopul si finalitatea urmărită de normele constituționale la care Dvs. nu puteați adauga si nici a le interpreta restrictiv, s-a adus o atingere unei așteptări si speranțe legitime a mea cu impact și asupra valorilor ce sunt protejate de art 8 din Convenția EDO, întrucât golirea de continut a dreptului meu a avut impact si asupra vietii mele private, privându-mă de acte si acțiuni, de posibilități carora le-as fi putut da curs, dacă dreptul meu constituțional nu ar fi fost încălcat si dacă beneficiam de predictibilitate cu privire la dreptul la vot, garantat constituțional, dar deturnat de Dvs. ca urmare a Hotararii32/2024.

 

În speță, este evident că prin trunchierea, prin deturnarea și chiar anularea dreptului meu de a fi votat, raportat la calitatea mea de cetățean român, caruia i-a fost garantat prin constituție dreptul de a alege sau de a fi ales, am suferit o vătămare, o lezare în asteptarile mele legitime, ceea ce este o ingerință conform cauzei Bigaeva vs. Grecia (nr. 26713/05). Această ingerință implică, totodată, un impact emoțional negativ pentru mine si diminuarea posibilitatii de a-mi dezvoltare relațiile cu lumea înconjurătoare, ceea ce si intră sub incidența afectarii vieţii mele private (Campagnano vs.Italia nr.77955/01, pct. 54, CEDO 2006-IV).