Într-o zi oarecare (8 ianuarie, mai exact), pe străzile Timișoarei s-au adunat, zeci, poate sute, poate mai mulți sau mai puțini oameni– cine știe? Sigur nu presa locală! Manifestanții, niște indivizi oarecare, au ieșit din confortul canapelelor lor pentru a spune ceva și s-au lovit de un zid mai tare decât cel din jurul cetății medievale: tăcerea. Tăcerea absolută, ca într-o catedrală fără credincioși.

Dacă n-ar fi fost câteva postări pe rețelele sociale, și alea pe persoană fizică, n-ai fi zis că s-a întâmplat ceva (video mai jos). Oare în ochii presei locale, dacă nu există un comunicat de presă oficial, oamenii devin invizibili? Cine au fost acei oameni? Ce i-a scos în stradă? Cine i-a organizat? Au avut autorizație de la primărie? Dacă nu, au primit amendă? Dacă da, cine a cerut? A fost jandarmeria? Întrebările noastre își pierd sensul, evident. Nu contează.

Contează, în schimb, achiziția „istorică” a unei mașini de către David Popovici. Olimpicul nostru și-a cumpărat un bolid iar știrea asta a fost imediat ridicată pe altarul informațiilor de maxim interes public. Este fascinant cum toate redacțiile s-au mobilizat pentru o poveste de lifestyle. Măcar dacă ar fi fost despre stilul de viață al timișoreanului de rând, care cumpără o Dacie second-hand la prețul unui bilet de tramvai cu reducere…

Dar înapoi la acei oameni din stradă. Cum răspunde presa la o manifestație publică? Tăcând, ignorând, refuzând să pună măcar o întrebare. Poate manifestanții n-au fost destul de telegenici. Poate pancardele lor n-au fost scrise cu markerii potriviți. Sau poate mesajul lor nu a fost destul de clar pentru jurnaliștii de teren, care erau ocupați să acopere cele mai importante subiecte: ce a mâncat ieri un consilier județean la prânz sau cine a mai schimbat tapetul prin Primărie.

Adevărul, și de data asta, doare. Iar adevărul este că presa locală din Timiș funcționează pe bază de comandă: „Scrie despre asta”, „Nu scrie despre aia”. Știrile se scriu doar dacă există un interes, iar interesul vine cu o semnătură la pachet.

Dar hai să fim optimiști! Poate, data viitoare, manifestanții vor organiza un flashmob sau vor aduce o statuie gonflabilă. Sigur vor atrage atenția. Sau poate, într-un gest de suprem altruism, vor strânge bani pentru o reclamă plătită în presa locală.

Până atunci, Timișoara tace, iar presa doarme somnul comandatului – apărător al democrației, bine remunerat.