Groapa perfectă de la Șag

March 17, 2026INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

O notă de informare instituțională, care a fost înaintată factorilor de decizie, vine să confirme, la milimetru, tot ceea ce a descris și InsiderTM, în ultimele luni, legat de mafia balastierelor de pe raza județului Timiș. Pe scurt, în Banat, dacă sapi puțin, dai de nisip. Când mergi mai adânc, găsești pietriș. Iar dacă scormonești unde trebuie, te întâlnești cu contracte publice, milioane de tone de agregate minerale și câteva nume, care apar mai des decât excavatoarele pe malul Timișului. Și abia când cobori suficient de mult în scoarța terestră, inevitabil, dai nas în nas cu politica social-democrată, la care sunt arondați șefii de instituții publice cu atribuții de control din Banat.

Ceea ce, din punct de vedere logic, explică, nu mecanismul unei industrii de exploatare minieră, ci un întreg ecosistem de jaf și complicități prin care balastiera a devenit unitate de măsură a prieteniei politice. Omologată, perfectată și standardizată! Și cel mai bun și recent exemplu este cel de săptămâna trecută când, funcționari ai statului, în frunte cu prefectul de Timiș, userista Nina Micicoi, au dat buzna peste o exploatare ilegală de agregate minerale de pe raza comunei Șag, localitate condusă de primarul PSD Flavius Roșu. Exact acolo unde, de aproape 5 (cinci) ani, se exploata și comercializa nisip brut, la greu, fără nicio autorizație.

Evident, totul sub ochii autorităților, începând cu ABA Banat și ANRM și culminând cu IPJ Timiș și ANAF. De fapt, se extrăgeau resurse minerale din două locații, chiar și din perimetrul unui sit arheologic, aflat în parohia lui Sorin Predescu, șeful Direcției Județene pentru Cultură Timiș. Și nu doar că de pe terenurile din comuna Șag s-a scos nisip brut și pietriș după pofta inimii, ceea ce a dus la crearea unei adevărate autostrăzi nefiscalizate, pe care camioanele cu supratonaj au zburdat în voie, timp de vreo jumătate de deceniu. Mai mult, craterele, adânci de vreo 4 metri, care au rezultat din exploatarea la liber a zăcămintelor statului român, au fost umplute cu deșeuri provenite din construcții.

Așa cum arată analiza instituțională, coroborată cu o serie de date și informații publice, hăurile de la Șag au înghițit aproximativ 2000 (două mii) de camioane de gunoaie. La fel ca și nisipul brut, și astea tot fără acte! Exact așa arată un exemplu, aproape didactic, de piață neagră, care funcționează și câștigă din toate direcțiile. Și nu, nu e monopol, e pur și simplu doar o coincidență foarte bine organizată despre care IPJ Timiș, condus de chestorul Alin Petecel, știa cel puțin din martie 2024, când povestea de la Șag a și primit un număr de dosar la Serviciul de Investigații a Criminalității Economice (SICE), pe motive de abandonare deșeuri, exploatare ilegală de agregate minerale, evaziune fiscală, încălcarea regimului minier/apelor și grup infracțional organizat.

Că cele două balastiere ilegale din periurbanul Timișoarei, transformate în mega gropi de gunoi clandestine, au funcționat exact după logica unei specii protejate, se vede de la o poștă și din actele procedurale de la dosar. Mai exact, din lipsa documentelor și procedurilor judiciare, pe vremea când SICE era condus de comisarul-șef Cosmin Stănciulescu. Același polițist care, în octombrie 2025, alături de alți colegi din IPJ Timiș, a fost destituit de la comandă, ca urmare a descinderilor procurorilor DIICOT, în cazul traficantului de aur, sirianul Ghazal Hamwi Wadah. Cert e că, în cinci ani de indolență și nepăsare, autostrada agregatelor minerale și a deșeurilor provenite din construcții, de pe raza comunei Șag, a produs milioane de euro.

Dimensiunea dezastrului

Și pe acest lanț de aprovizionare, unul cu dublu sens și atașament emoțional față de eludarea bugetului public, cifrele, care rezultă din analiza instituțională, sunt extrem de clare și de precise, când vine vorba despre dezastrul ecologic și fiscal de la Șag. Așa cum rezultă din documente, pe 11 martie 2026, autoritățile au descoperit că cele două terenuri private, pe care s-au dezvoltat afacerile cu agregate și deșeuri de sub radarul statului, inclusiv pe un sit arheologic, aparțin fraților Valentin și Alin Silaghi care, prin SC Silutil Trans SRL, au contracte de pietruiri pentru drumuri cu Primăria Șag.

La prima vedere, datele instituționale arată că, pe cele două perimetre, pentru extrageri de nisip brut, a fost exploatată o suprafață de cel puțin 30.000 mp, la o adâncime de 4 metri. Ceea ce înseamnă 120.000 mc de materie primă. Ca și valoare – 120.000 mc x 1,5 to/mc x 20 lei/to – cifra se ridica la circa 3.600.000 lei plus TVA. La cantitatea asta, dacă afacerea ar fi fost una corectă, câștigul ar fi fost fix la jumătate, din care ar fi trebuit plătite impozitele pe profit, pe dividende, etc. Plus, contravaloarea redevenței pentru 120.000 mc (x 0,57 euro/mc), în sumă de 68.400 euro (342.000 lei).

În altă ordine de idei, pe lângă exploatarea ilegală de agregate minerale, în craterele de pe raza comunei Șag, au fost îngropate mii de camioane de deșeuri provenite din construcții. Azi, până la definitivarea măsurătorilor, nota de informare instituțională estimează că, pe cele două parcele de teren, gunoaiele au răsfirate pe 20.000 mp, la 3 m adâncime, căci 1 m de pământ a fost pus pe deasupra pentru a acoperi deșeurile. Așadar, vorbim despre circa 60.000 mc de reziduuri, la o valoarea medie pe piață neagră de 100 lei/mc. Ceea ce înseamnă alte 6.000.000 lei, pe lângă cele 3.600.000 lei din nisipul brut.

Și informarea arată că, în ecuația deșeurilor de la Șag, a fost eludată taxa pe economie circulară, în valoare de 160 lei/to. Cu alte cuvinte, la prima strigare – 60.000 mc x 0,25 to/mc = 15.000 to x 160 lei/to – vorbim despre o altă gaură în bugetul statului, de data aceasta undeva la 2.400.000 lei. Și asta, doar în ultimii cinci ani, în două locații, într-o singură comună! Totul sub ochii autorităților locale care, evident, nu au știut nimic. Și, chiar și când au prins de veste – că au fost, în ultimul cincinal, mii de camioane care au rupt autostrada agregatelor și gunoaielor înspre/dinspre Șag – nu au mișcat niciun deget. Dincolo de doctrină politică, e limpede și de ce!

De fapt, ceea ce e și mai trist – și asta nu face decât să demonstreze incapacitatea unui stat corupt și eșuat! – se desprinde din aceeași notă de informare instituțională. Mai exact că 95% din totalul de agregate minerale, exploatat ilegal, este folosit în lucrări publice, în parteneriat cu statul român, tocmai pentru că nu există trasabilitate decât pe hârtie! La fel și la nisipul brut care, în aceleași procente ridicate, se duce înspre lucrări publice de apă și canal, păstorite de Aquatim, printr-o serie de antreprenori generali. În traducere din română în română, înseamnă că statul, din pricina corupției generalizate, nu implementează unelte legale de controlul agregatelor minerale. Mai mult, că se lasă jefuit la drumul mare, așa cum procedează orice complice.

Impact devastator

Adevărul e că un adevărat sistem de trasabilitate, în primul rând, ar închide/controla digital fiecare perimetru de exploatare a agregatelor minerale. Așa, fiecare balastieră ar avea un GIS oficial (sistem informațional geografic), cote aprobate de exploatare și volum maxim autorizat pe perioada licenței. Asta înseamnă că inspectorul nu mai verifică… după ochi, ci compară direct unde s-a extras, cât s-a extras și cât mai e permis. Apoi, în balastieră, fiecare camion trebuie să nască un cod unic. Adică, în momentul încărcării camionul este cântărit și se generează un aviz digital unic, care leagă marfa de balastiera-sursă și indică data, ora, numărul auto, cantitatea și destinația.

Practic, nu pleacă nimic fără bilet digital. Nu PDF completabil, nu hârtie scrisă de mână! Și, cum azi multe date pot fi cosmetizate la nivel de hârtie, evident, cântarele din balastiere trebuie să trimită automat datele, către un sistem, care ar trebui să fie comun pentru ANRM, Apele Române, Garda de Mediu, ANAF, Poliție, Inspectoratul de Stat în Construcții și autoritatea contractantă, când e lucrare publică. Problema actuală nu e doar lipsa regulilor, ci că fiecare instituție vede doar o bucată mică și nimeni nu vede lanțul întreg. Doar așa se reduc masiv subdeclararea, cursele fantomă sau dublarea avizelor.

Mai mult decât orice, într-o manieră digitală, fiecare transport trebuie verificat pe traseu, nu doar la plecare, printr-un cod QR sau număr unic, E suficient, ca la control, să poți vedea imediat de unde vine transportul, cât are declarat, unde merge și dacă există în sistem. Și încă ceva. În mod obligatoriu, depozitele intermediare de agregate și stațiile de betoane trebuie incluse în lanțul digital, tocmai pentru că, aici, in ultima etapă, agregatele dispar ca identitate. Și soluția e ca fiecare lot de beton/asfalt să fie legat de codul de agregat folosite. Nu la nivel de granulație perfectă, ci la nivel de trasabilitate comercială și fiscală, astfel încât să se poată reconstrui traseul materiei prime. Nu va fi perfect geologic, dar va fi suficient pentru control economic și juridic.

De fapt, toate detaliile de mai sus sunt cuprinse în caietul de sarcini al aplicației Radarul Balastierelor, care a și fost licitată (iulie 2024), recepționată din fonduri europene (decembrie 2024) și plătită integral (ianuarie 2025). Doar că, nici azi, nu funcționează… din motive tehnice! Pe hârtie, în caietul de sarcini, au rămas doar alertele de sistem, colorate frumos cu roșu, în dreptul depășirilor de volum autorizat, transporturilor repetate pe același aviz, camioanelor cu cantități improbabile, destinațiilor diferite față de traseul normal, depozitelor cu stocuri imposibile și stațiilor de beton care consumă mai mult decât au cumpărat oficial.

În realitate, dacă sistemul de control al balastierelor ar funcționa, măcar în Banat, nu ar mai fi loc pentru coincidențe. Ar scoate la lumină, în timp real, traseele nisipului, ale pietrișului și ale banilor. Și, mai ales, ar lega responsabilități, cu nume și prenume, într-un sistem care astăzi funcționează perfect, tocmai pentru că este fragmentat și doar pe hârtie! Pentru că, în final, adevărata adâncime nu este cea a gropilor și deșeurilor din comuna Șag, ci cea a complicității care le-a făcut posibile. Iar acolo, din păcate, de peste cinci ani de zile, nu a existat nici un radar și nici un control. Doar tăcere și un joc de rol extrem de pervers.