Peștii de sistem

March 30, 2026INVESTIGAȚIITiberiu Kiss

Dincolo de stratul de suprafață, perimetrul Găvojdia – Criciova – Jdioara – Jena – Drinova reprezintă, de peste un deceniu, mult mai mult decât o banală hartă geologică. Așa că, orice procuror DIICOT sau DNA, care sapă mai adânc și intră în ONRC, ANRM, ABA Banat, ANAF, ISCTR și APM Timiș, va concluziona, cu siguranță, că exploatările de agregate minerale din zona Lugojului nu reprezintă altceva decât o cartogramă a protecției instituționale. Și, tot acolo, în epicentrul balastierelor și carierelor, pe lângă un grup organizat de prietenie, coagulat în jurul PSD, există cea mai puternică și palpabilă probă. Una care demonstrează, fără drept de apel, că Timișul e raiul biosferei, că e plin de amenajări lacustre și iazuri piscicole. Pe hârtie, că-n realitate e doar praf și pulbere!

Că ne place sau nu, există în Banat o specie aparte de geografie. Nu cea din manuale, ci cea din acte, avize și perimetre de exploatare. O geografie flexibilă, unde râurile au un curs cvasi natural doar pe hârtie, iar balastul sau piatra circulă organizat. De la Hăuzești la Jdioara sau de la Jena la Drinova, coborând strategic spre Găvojdia și făcând un popas inevitabil în zona Lugoj, în timp, s-a conturat o hartă care nu apare în atlase, dar se recunoaște ușor, la sol, după urmele de apă, camioane, excavator sau dinamită. Din satelit (Google Maps) și din suprapunerile ortofotografice de pe geoportalul ANCPI, pentru cine vrea și are ochi, se vede și mai bine dimensiunea dezastrului.

Doar în documente oficiale, exploatarea agregatelor minerale din perimetrul Lugojului sună poetic. Și bate toba pe evaluare de impact asupra mediului, abordare preventivă și dezvoltare durabilă. În realitate, lucrurile sunt mai simple căci, unde există râu, sunt bani. Iar unde există bani, apare inevitabil și o rețea. Perimetrul de la Găvojdia Est, de exemplu, nu este doar o groapă în devenire, ci parte dintr-un sistem mai larg de exploatare pe malul Timișului, organizat pe bucăți aparent independente, dar perfect aliniate geografic și economic. Adică, exact genul de puzzle unde fiecare piesă are propriul ADN și funcționează pe permise anuale ANRM (nu licențe!) dar, în realitate, totul seamănă perfect cu o fragmentare strategică.

Oficial, fiecare proiect e izolat, cu propria evaluare de mediu, propriul certificat de urbanism, propria poveste de dezvoltare, propriul acționariat și agregat. În schimb, neoficial, totul seamănă, suspect de mult, cu un lanț. La prima vedere, modelul din zona Găvojdia e elegant. Nu e o exploatare mare, vizibilă sau incomodă. Sunt multe balastiere, mai mici, care nu atrag atenția. Deci, nu concentrează riscurile sau întrebările. În fapt, însă, așa cum rezultă din documente, toate aceste puncte, aparent independente, gravitează în jurul acelorași oameni și interese economice. Iar personajul care apare mereu în spatele pietrișului sau nisipului, direct sau indirect, este Florin Măran. Nu neapărat ca titular oficial peste tot, că nu ar fi elegant, ci ca nod într-o rețea de relații, influență, continuitate.

Așa că, azi, povestea despre exploatările din perimetrul Găvojdia – Criciova – Jdioara – Jena, exact ca cea din cariera Drinova, nu e despre o simplă groapă în pământ. E despre un model care are la bază o exploatare fragmentată, control concentrat și responsabilitate diluată. Adică, o rețetă prin care, cu ani în urmă și cu ingredientele politice potrivite, râul Timiș a încetat să mai fie doar un râu, ci o resursă administrată discret, bucată cu bucată, până când a dispărut exact ce nu era trecut în acte. Echilibrul! Și, inevitabil, ca să suplinească armonia și să domolească praful, același grup antreprenorial, care scoate bani din piatră seacă, a umplut dosarele cu studii de impact și povești despre lacuri, pești, faună acvatică. Și de aici, începe filmul!

Axa Gavojdia

În prima linie, după 2019, atunci când a scăpat de problemele cu legea penală – 3 ani închisoare cu suspendare, 6 ani de probațiune și plata sumei de 12,5 milioane lei – afacerile lui Florin Măran au gravitat în jurul câtorva vehicule comerciale. Și astea, oarecum, asumate pe vârful buzelor – SC Tehnocer SRL, SC Vitida Mineral SRL și SC Beton Lugoj SRL. Restul entităților, sunt în background, pe interpuși. Oricum, toate se învârt în jurul acelorași coduri CAEN, care țin de exploatări și vânzări de agregate minerale, transport, betoane, asfalt și lucrări de infrastructură. Adică fix combinația clasică prin care exploatezi, procesezi, apoi îți torni singur asfaltul, peste ce-ai scos din pământ. Azi, singurul lucru care lipsește din codul de activitate e pescuitul sportiv!

Din date oficiale, direct sau indirect, în afară de câteva perimetre aflate în dezvoltare pe raza județului Caraș-Severin (Valea Domanului și Văliug), la ora actuală, Florin Măran exploatează andezit, diorit, bazalt, nisip și pietriș, în mai multe puncte de extracție în Timiș. Toate, grupate în aceeași proximitate geografică, așa cum sunt cele de la Jena, Lugoj, Drinova, Criciova, Hăuzești, Herendești și la Ghizela. Per total, circa 600 de hectare exploatabile, așa cum îi stă bine oricărui actor regional care, la capăt de producție, prin Ion Bejeriță, în calitate de intermediar unic și plenipotențiar, vinde agregatele minerale către antreprenorii generali care se ocupă de mările proiecte de infrastructură rutieră și feroviară, dezvoltare de Sorin Grindeanu de la PSD – UMB, Tehnostrade, FCC, Nurol etc.

Și, din cartografierea perimetrelor din axa Găvojdia – Criciova – Jdioara -Jena și Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Timiș (PATJ), elaborat de CJ Timiș, în anexa cu licențe și resurse minerale, se vede limpede zona de influență a lui Florin Măran. Mai exact, că nucleul Technocer este pe axa Nădrag – Hăuzești – Cernabora – Ochiu Cireșu, adică spre est, în zona de deal și munte, unde apar resursele de rocă dură și agregatele din perimetrele de la Nădrag. În aceeași anexă, Technocer apare explicit la Cernabora pentru argilă comună și nisip/pietriș, la Valea Radului pentru diorit și la Ochiu Cireșu pentru nisip și pietriș.

Apoi, axa de luncă și terasă a Timișului merge prin Cireșu – Criciova – Gavojdia – Jena. Și, în capitolul narativ al PATJ Timiș, se spune că în terasa râului Timiș, mai ales amonte de Lugoj, există licențe pentru aceste puncte, iar între titularii enumerați apar SC Technocer SRL și SC Gavopar SRL. Anexa cu licențe din același document detaliază și câteva puncte concrete utile: Jena – nisip și pietriș – SC Technocer SRL Nădrag; Găvojdia (Iaz 3) – nisip și pietriș – SC Agregate Minerale SRL și Gavojdia (zona A, B, C) – nisip și pietriș – SC Parabelum SRL/Gavopar SRL. La fel și la Jena și Criciova, unde Tehnocer SRL a lui Măran deține două licențe ANRM. La Criciova un permis de exploatare apare și pe SC Matcon MGD SRL, în timp ce la Jdioara titulari de exploatări de grandiorit sunt SC Soller Com SRL și SC Tehnocer SRL.

Acum, între SC Parabelum SRL și SC Gavopar SRL, nu e vreo mare diferență. Poate doar de CNP că, în realitate, ambele sunt ghidonate de părintele Petru Roșca, protopopul ortodox ucrainean de Lugoj. De fapt, așa cum rezultă din documente, terenurile exploatate aparțin chiar membrilor familiei, în frunte cu preasfinția sa. Pentru cei care nu-și aduc aminte, preotul a fost, până în 2012, primar de Criciova (PSD), când a demisionat din funcție, la insistențele Bisericii, care l-a pus să aleagă între administrație, social-democrație și sfinți. Ulterior, în iunie 2014, părintele Roșoca a fost călcat de DIICOT, într-o poveste sulfuroasă cu facturi false și evaziune fiscală de vreo 2 milioane de euro. De-a lungul timpului, mai multe investigații de presă au demonstrat că prelatul ortodox a făcut afaceri și a fost apropiat de fostul președinte al CJ Timiș, Titu Bojin, cumătrul lui Florin Măran.

Pești de hârtie

Și povestea, abia acum începe căci, de exemplu, pe hârtie, proiectul și exploatarea de agregate minerale de la Herendești, acolo unde Florin Măran, pe SC Tehnocer SRL, exploatează nisip și pietriș, se numește – Construire bazin piscicol prin recuperarea și valorificarea resursei de agregate minerale din perimetrul Cernabora. Adică, în baza unui permis de minerit, omul de afaceri s-a angajat că va exploata o suprafață de 2,74 ha, de pe care va recolta vreo 75.000 metri cubi de marfă, dar că, după un an, va umple gaura cu apă și o va popula cu pești. De atunci, au trecut vreo 4 ani! În schimb, pe hârtiile SC Tehnocer SRL, care au stat la baza obținerii avizului de mediu, au rămas doar denumirile peștilor: crap – Ciprinus Carpio, caras –Carassius Auratusgibelio, somn –Silurus Glanis, șalău –Stijostedium Luciperca, biban – Perca Fluviatilis, plătică –Abramis Brama.

Evident ca, pe axa balastierelor Găvojdia – Criciova – Jdioara – Jena – Drinova, Florin Măran nu e singurul pescar sportiv. Mai e și SC Soller Com SRL, care a pus la bătaie o teză piscicolă cu titlul – Excavare agregate minerale cu realizarea în final a unui iaz piscicol – perimetrul Jdioara Sud 1, comuna Criciova. Și, tot acolo, în zona crepusculară, mai sunt vreo 4 balastiere/cariere care au, în dosarele de avizare, formulări de tipul excavare agregate minerale urmată, fie de amenajare luciu de apă, fie utilizare piscicolă/agrement sau investiție turism/pescuit. Și documentele arată că, în fapt, în toate cazurile de exploatare de agregate minerale, mascate sub forma biodiversității și a peștilor, s-a mers pe varianta de minerit de suprafață.

Schema funcționează pentru că, în primul rând, un iaz piscicol e mai ușor de avizat decât o balastieră mare. În plus, permite exploatare temporară, fără licență mare ANRM. Și, bonus, mai și sună frumos în acte! Contează mai puțin că permisele sunt temporare, că sunt pe suprafețe mici sau ca au un scop bine definit, atâta timp cât ele sunt repetitive, ciclice si se prelungesc din an de an! Oricum, nu le urmărește nimeni, nici cei care le avizează și nici cei care le… reavizează! Deși e limpede că totul se reduce la fragmentarea exploatărilor. Restul sunt variațiuni pe aceeași temă. Oricum, dacă pui pe hartă toate iazurile din ultimii 10–15 ani, nu mai vezi hobby-uri de pescari. Vezi un șantier întins pe zeci de kilometri.

Acum, dincolo de mineritul camuflat în lucrări agricole/hidrotehnice, sub formularea cheie de recuperare și valorificare a agregatelor, care permite să sapi legal și să vinzi materialul, fără să pari o exploatare industrială, mai există ceva. De fapt, niște cifre extrem de îngrijorătoare care arată că, din circa 1200 de avize pentru iazuri piscicole, sub 10% au fost realizate efectiv, la nivel de România. În traducere, în realitate, 90% sunt gropi abandonate, după extracție. Așa se exploatează sistematic un mecanism, care a ajuns un model industrial, replicat în aproape tot județul Timiș, în baza unor hârtii, întocmite de aceiași proiectanți și avizatori de mediu, în regim de copy-paste.

Ceea ce demonstrează că, în toată rețeaua de know-how pentru formula câștigătoare de iazuri-minerit, NU mai e vorba despre nicio excepție. E procedura standard! Și, inevitabil, acolo unde hârtiile vorbesc despre biodiversitate, iar terenul arată ca după bombardament, nu mai e loc de interpretări academice. Pentru că, în esență, mecanismul e rudimentar, chiar dacă e ambalat în studii groase de mediu și limbaj tehnic. Așa că, de e aici încolo, lucrurile nu mai țin de investigații jurnalistice ci de verificări elementare, din acelea pe care le poate face orice procuror DIICOT sau DNA care are chef să iasă din birou și să-și murdărească pantofii.

Pentru că exact acolo se rupe filmul. În momentul în care comparația dintre teren și document devine imposibil de cosmetizat, iar lanțul de proiecte independente începe să arate ca o singură exploatare, întinsă pe ani și kilometri, protejată instituțional și executată metodic. Și, poate cel mai deranjant detaliu, nu e că sistemul există. Asta nu mai miră pe nimeni. Ci că funcționează liniștit, de ani de zile, la vedere, cu avize, ștampile și semnături perfect legale. Un fel de ilegalitate administrativă, în care fiecare își face partea, dar nimeni nu răspunde pentru întreg. Așa că restul nu mai e geografie. E dosar. Altfel, discutăm despre noi specii: peștele de aviz, somnul instituțional, crapul de sistem sau bibanul de birou.